-
Unde bați cu postarea asta?
…a întrebat-o cineva pe pseudo-autoarea cuvintelor care urmează și care m-au binedispus maxim, așa că mi-am zis să dau mai departe buna dispoziție: „În limba română se ascunde un secret despre natura noastră românească. Noi suntem, prin excelență, niște bătăuși. Ne place bătaia! Noi ne începem fiecare sărbătoare cu o bătaie, pentru că noi nu…
-
Oximoron (12)
Amintindu-și de Amina, Alin simți și o oarecare apăsare pe suflet. Își spunea… Îmi e dragă cu adevărat, însă, dacă ar fi momentul să aleg acum, tot pe Doinița mi-aș face-o mireasă. Dar Amina arăta atât de fericită, încât nu am putut să îi spulber visul cel frumos. Oare nu am greșit? Nu, fiindcă i-am…
-
Oximoron (11)
Era tare surprinsă Doinița de cum i se cuibărise în suflet iubirea pentru tânărul pe care-l cunoștea doar de câteva ore. Nu avea de unde ști că sufletul său îl iubea mai demult, fiindcă zâna Primăvară îi ștersese și ei din minte amintirea spiridușului Oximoron, făcând să dispară totodată și scrisorile pe care fata le…
-
de la adropofinspiration
Pe Issabela Cotelin am cunoscut-o prin intermediul blogului său, scrisul ei charismatic m-a atras de la bun început și astfel am ajuns să o vizitez constant (pe blog 😀 ). Faptul că tocmai a publicat o carte nu a fost deloc o surpriză pentru mine, mai ales că deja apăruse în diferite antologii și reviste […]…
-
Slow Me Down
(Emmy Rossum sings) „Just show me, slow me downSlow me down, slow me down Rushing and racing and running in circlesMoving so fast, I’m forgetting my purposeBlur of the traffic is sending me spinning, getting nowhere My head and my heart are colliding, chaoticPace of the world, I just wish I could stop itTry to…
-
Oximoron (10)
Și a pornit la drum voinicul nostru, dar nu înainte de a-și lua rămas bun de la familia Doiniței și a-și anunța astfel intenția de a le salva fata, ce-i devenise dragă, din ghearele zmeului. Merse apoi cale lungă și pe drumuri pârjolite de suflarea acestuia, oprindu-se doar serile, pentru a mai îmbuca câte ceva,…
-
Poezie de Costache Ioanid
Ce școală-naltă-i bătrânețea!E cea din urmă facultate.În ea înveți nu cum se-adună,ci cum se lasă-n urmă toate. Talent, putere, frumusețe,tot ce te-mpodobea odatăse scutură ca trandafiriimușcați de brumă și de zloată. Zărești adesea în oglindăun chip străin, și ți se parecă totul e un joc de umbreși de oglinzi diformatoare. Și, totuși, dacă fața-i strâmbă,iar…
-
Pemberley Sculpture Gallery
Videoclipul mi-a fost recomandat de Jo, autoarea blogului Film Serial. Articolul este parte a serialului Miercurea fără cuvinte, găzduit de pagina doamnei Zina.
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Fericirea dintr-o clipă 