Tag: iubire
-
Povestea unui vis
De curând, hoinărind prin blogosferă, am poposit ceva mai mult în fața unei fotografii. Aceasta înfățișa un locșor mirific, dintr-un parc bucureștean (după cum am aflat ulterior), ce avea și o mică revărsare de apă, chiar în centrul imaginii. Și felul magnific în care bătea lumina, atât pe micuța cascadă, cât și în jurul acesteia,…
-
Când iubirea e magie
S-au întâlnit într-un decor ciudat, iar soarta le era -cumva- pe dos deși ei se iubeau, deja, armonios, într-un context deloc aprofundat. Și tot ieșeau unul în calea celuilalt, spunându-și, fără vorbe, din privire, despre reciproca, grațioasa năucire, ce-a început romantic, pe… asfalt. * Atunci ei s-au zărit și, ca-n poveste, s-au sărutat, în gând,…
-
Regenerare
Rădăcini de cuvânt din care am renăscut mă-nvăluie prin șoapta ăstui feeric început. * Căci desenez doar înainte, deși mi-s ancorată înapoi prin miile de-nvățăminte, miracole acum, în noi. * Și-mpărtășim, cu minte, același vis – cu dor visat. Dară amu, cu mare luare-aminte să nu devină (iarăși) un păcat. * Ci să ne fie,…
-
Trăiri din Mai
Cu unele cuvinte (de-ale tale) rezonez, cu altele, însă, cam nu, ceea ce-mi pare firesc, fiindcă eu nu sunt tu. * Visăm mereu la unison când este primăvară și visuri verzi cu roz se țes, prin suflet și pe afară. * Și-n vară ne mai întâlnim, zâmbindu-ne, la câte o răscruce, da-n toamnă, iarnă, tot…
-
Șoricelul de bibliotecă 4
Mă trezisem eu, da, însă nu m-am dat jos din pat chiar imediat, ci am continuat să mai visez un pic, deși cu ochii minții, de astă dată, la cum ar arăta cele trei lumi paralele, prima fiind cu daimoni, cea de-a doua cu simpaticii spiriduși, poate și cu niște zâne fermecate, iar a treia,…
-
Până mâine
„-Până când o să mă iubești? -Până mâine! -Doar până mâine? -Ieri a trecut. Azi durează puțin, dar va fi mereu mâine!” Cuvintele dinainte sunt între ghilimele fiindcă nu-mi aparțin, ci le-am citit aici. Însă, mi-au plăcut prea mult ca să le păstrez numai pentru mine. Le asortez acest videoclip, cu memento-uri inteligent ilustrate…
-
Cântec de odinioară
Se întâmpla demult, tare demult, povestea pe care, acum, o ascult, dar frunza ce în vânt plutea era o fată c-un chip angelic și c-o inimă… furată. * Și nu se întreba, ci drumul și-l știa, din gânduri asortate lui, îl întrupa. C-un vis la unison, ea creiona o fantezie, din amăgiri sublime, adăugându-i poezie.
-
Tandrețe
Drăgălășenie curată, prin prietenie întrupată, cu căldura care ieri a fost scăldată în celest și-n rost.
Fericirea dintr-o clipă 