Design a site like this with WordPress.com
Get started

Și prințesele se luptă cu zmei

A fost odată ca niciodată o prințesă pe care o chema Rază de Lună, dar prietenele sale care -bineînțeles, erau și ele tot prințese, o numeau simplu: Lu. Era o visătoare tânăra noastră și ca mai toate fetele de vârsta ei, își imagina că ursitul îi este -fără îndoială- un prinț fermecător, dar și galant -totodată, întocmai ca tatăl ei – regele acelei cetăți.

Într-o zi frumoasă de vară, Lu ieși la o plimbare prin grădinile palatului și cu fiecare pas, fata noastră se bucura fascinată de tot frumosul care o înconjura: flori multicolore – unele dintre ele parfumate, copaci cu coroane bogate – ce foșneau ușor în bătaia vântului, dar și de aerul curat – cu miros de iarbă proaspăt tunsă și stropită de ploaie.

Deodată, în fața sa se ivi un vârtej de petale, care o făcu să stea pe loc, așteptând cuminte să-nțeleagă ce era (cu) acesta. În câteva clipe, petalele acelea – care erau acum și din ce în ce mai multe – luară forma unei femei, a cărei privire albastră era mai limpede decât tot ce văzuse fata, vreodată.

Sursa foto: aici.

-Copilă bună și frumoasă, bine te-am găsit!, i se adresă atunci femeia. Eu sunt Zâna Florilor și am venit anume pentru a-ți spune o poveste, pe care eu cred că e foarte important ca tu să o știi!

-Zână fermecată, bine ai venit! Îmi plac tare mult poveștile și adevărul e că nu m-aș mai sătura ascultându-le…, așa că de-abia aștept să mi-o spui și tu pe a ta!

-Povestea mea este una adevărată, copilă scumpă. Și… iat-o: Peste nouă mări și nouă țări, se află un ținut întunecat -mai mereu- de furtună. Acesta e condus de un rege, ce-i într-atât de aprig, încât supușii săi îl asemuiesc cu Zmeul Zmeilor însuși.

-Cu Zmeul Zmeilor…?

-Da, chiar așa, căci răutatea lui nu are hotare! Iar eu cred că tu, ce ești deja renumită pentru blândețea și bunătatea ta nemărginită, ai fi singura ce l-ar putea transforma. Tu, prințesă, l-ai putea schimba pe acest balaur cu chip de om… într-un suflet care să simtă compasiune.

-Bietul de el! Trebuie să fie tare greu să nu te iubească nimeni și, la rândul tău, să nu poți… iubi!, fu răspunsul empatic al fetei noastre. Sigur că mi-ar plăcea să-l pot ajuta! Și ceva îmi spune că eu voi fi aceea care va reuși să-l salveze pe zmeu din închisoarea de netăgăduit a minții sale!

-Cuvintele tale îmi confirmă că nu m-am înșelat și că tu ești chiar mai presus de renumele tău, prințesă Lu. Dar haide să nu mai pierdem timpul, ia-mă degrabă de mână și să purcedem în a-l salva pe acel nenorocit! Și bineînțeles că nu numai pe el, ci și pe toți nefericiții peste care domnește, de atâta amar de ani!

Prințesa îi întinse mâna și – în clipa în care o atinse pe zână, se preschimbară amândouă în vârtejuri de petale, care se și risipiră mai apoi, pentru a se reîntregi peste nouă mări și nouă țări, în regatul zmeului cel (încă) neîmblânzit.

Acesta se afla -în acel moment- în mijlocul supușilor săi. Tuna și fulgera, peste măsură de mânios, pregătindu-se să-i taie capul unui om care îndrăznise să i se opună. Și chiar înainte de a-i porunci călăului să-i reteze capul nefericitului – ca de obicei, zmeul îi întrebă pe toți cei adunați acolo:

-Este printre voi cineva care ar vrea să schimbe locul cu acest om? Ca întotdeauna, eu – regele vostru vă promit că nu numai el va scăpa de amarnica-i osândă, ci-l voi ierta și pe cel căruia tocmai i-a luat locul, dar doar dacă va reuși să mă convingă că eu n-ar trebui să fac asta! Ei bine, este cineva?

-Da, eu!, se auzi o voce ca de înger din mulțime.

Toată lumea întoarse capul în direcția acelui glas și apoi, imediat, se făcu și o cărare până acolo, fiindcă se dăduseră cu toții în lături, pentru a-i permite prințesei Lu (căci, da, a ei era vocea) să și înainteze. Ceea ce fata și făcu.

-Cum, tu – o copilă, chiar crezi că ai putea să-mi spui ceva care să mă determine să vă cruț viețile amândurora?

-Mărite rege, dacă ne ierți, eu am să-ți împărtășesc Taina Tainelor, aceea care-ți va aduce nu numai fericirea ta deplină, ci și pe cea a întregului tău regat. Însă, pentru a face asta, preamărite, va trebui să amâni execuția noastră… cu o săptămână. Și în tot acest timp, noi – amândoi să locuim la palat, ca oaspeți de seamă ai Măriei Tale.

În timp ce rostea aceste cuvinte, prințesa îl privea drept în ochi pe zmeul-rege și aceia care-i zăreau acum chipul fetei nu citeau pe acesta nici urmă de teamă sau de îngrijorare, ci doar o lumină li se arăta, sub forma unui zâmbet frumos, ca rupt din soare.

Privirile tuturor se mutară apoi -instantaneu- pe chipul regelui și, pentru prima oară de când îl știau, oamenii văzură surprinși înflorind o aceeași lumină – dar parcă și mai intensă, pe chipul lui.

Zmeul Zmeilor le părea acum tuturor un bărbat frumos, iar aura sa lumina întocmai ca a unui soare nou născut. În fața sa, prințesa Lu era tot la fel de strălucitoare – o Rază de Lună, ce reflecta acum lumina soarelui care renăscuse doar dintr-un gând bun de-al său.

Recunoscându-i în acea privire nu numai bunătatea fără de margini, ci și inteligența izvorâtă dintr-o inimă curată, fostul Zmeu al Zmeilor se hotărî -pe dată- să se însoare cu domnița cea frumoasă, aflând chiar și dinainte de a fi exprimată în cuvinte care e Taina Tainelor, mai cunoscută muritorilor de rând sub numele de… IUBIRE.

***

Exercițiu de scriere creativă nr. 2 (propus de Ștefania aici )

Advertisement

10 responses to “Și prințesele se luptă cu zmei”

  1. Felicitari, draga Cri! Mi-a placut la nebunie textul! Mi se pare unul dintre cele mai faine texte ale tale – dar desigur sunt subiectiva acum ce sa fac! 😍😘🤗

    Like

    1. Îți mulțumesc din suflet, dragă Ștefi! Mi-au ajuns direct la ❤ cuvintele tale minunate! Ce mult mă bucur că ți-a plăcut!! 😘🤗

      Like

  2. Felicitari sincere pentru aceasta fascinanta si adevarata poveste. “Lu” îmi pare …déjà vu! 🙂 )
    O seara de magica, sublima, învesmântata în pace si dragoste divina, draga Cri !

    Like

    1. Îți mulțumesc tare, tare mult, dragă Iosif! 🙂
      O seară magică și binecuvântată îți doresc la rându-mi!

      Like

  3. A fost o luptă inegală. Zmeul ăla n-a avut nici o șansă din start. 🙂 Și mie mi-a plăcut foarte mult povestea ta. Felul tău de a scrie, în general, se pliază foarte bine pe genul epic. Asta-i nișa ta. Acum scrie și Bijuterii de purtat la inimă… titlul la care am crezut că te vei opri… și m-am înșelat. 🙂 Fără să te grăbești. Gândește-te câteva nopți și dacă-ți vine o idee pune-o pe hârtie.

    Like

    1. Îți mulțumesc mult, mult, Jo! 🤗❤ Ce bucurie că ți-a plăcut! Mă temeam că am alunecat iarăși pe panta romantismului prea dulce 😉 dar fiind basm, era musai să se încheie cu “și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe”, chiar dacă spus cu alte cuvinte. 🙂 Să știi că m-am gândit să îmi exersez condeiul și cu Bijuterii de purtat la inimă, fiindcă am o idee, ce abia se conturează – e adevărat – dar acum, dacă și tu îți dorești, s-ar putea să ademenim împreună muza. 😘

      Liked by 1 person

      1. Super! Chiar sunt curioasă ce o să iasă. Altfel, nu te lupta cu… condeiul tău. Dacă vrea să scrie basme, lasă-l să scrie basme. 🙂

        Like

        1. Nu mă lupt niciodată, ci scriu întotdeauna în funcție de dispoziția de moment. Sau dacă am ceva de împărtășit, iar atunci caut cea mai potrivită cale – din perspectiva mea, firește. Îți mulțumesc, încă o dată, din tot sufletul, Jo! ❤

          Liked by 1 person

  4. Mult de tot mi-a placut basmul! Imi plac si basmele, povestile nemuritoare (si alte povesti) la fel de mult cum imi plac si povestirile politiste (de acestea din urma nu ma pot satura) 🙂
    Felicitari! ❤

    Like

    1. Ce mă bucur că ți-a plăcut, Diana! 🙂 Am avut un moment de inspirațiune „poetică, de suspine infinită” 😀 , vorba lui Caragiale, și atunci am început să aștern cuvintele pe hârtie…
      Îți mulțumesc din toată inima!! 😘🤗

      Like

%d bloggers like this: