Category: poezii
-
E iarnă-n toiul verii?
Când îmi vorbeai de frigul iernii, nu te credeam și-ți povesteam cât de frumos mai este firul ierbii, fiindcă eu gerul nici nu îl simțeam. * Eram copilă, încă, la mine-n minte, și mai visam duios la feerii în doi…, așa că nu-mi aduc deloc aminte de ce-am dorit să ne fim…. Noi?! * Că…
-
Interferențe
Un strop de lumină din raza de soare ce viu se răsfrânge pe ape și adună sclipiri de poveste, culori călătoare, născute să-i fie visului dalbă cunună. ©Cri ***
-
Accent pe alb
Alb – cu un strop de roz adiacent, boboc alăturat în dulcea fantezie, care aduce-n minte mica poezie, ce a înflorit, de astă dată, cu „accent” … ©Cri ***
-
Emoții parfumate
Emoție și bucurie, feminitate, armonie, din proaspăt și din mai senin, cel mai înfloritor, ales, destin. * Fericire și dintr-un soare, ce-i unul viu și fără asemănare. Vis de vară și de mai frumos predominant și dulce și duios. ©Cri
-
Când iubirea e magie
S-au întâlnit într-un decor ciudat, iar soarta le era -cumva- pe dos deși ei se iubeau, deja, armonios, într-un context deloc aprofundat. Și tot ieșeau unul în calea celuilalt, spunându-și, fără vorbe, din privire, despre reciproca, grațioasa năucire, ce-a început romantic, pe… asfalt. * Atunci ei s-au zărit și, ca-n poveste, s-au sărutat, în gând,…
-
Pink peony — Vova Zinger’s Photoblog
Când am zărit ăst frumos bujor roz, am rămas, instantaneu, fără cuvinte… și când m-am deșteptat din visare, mi-am amintit de-o veche ghicitoare. * Ba nu, fiindcă o întrebare era doar, însă, răspunsu-i se-ascundea colo-n nectar de poezie și de iubiri neîmpărtășite deși revelatoare, tinere, mereu grăbite. * Îmi mai aduc aminte că era c-un…
-
Un Zbor Altfel
Mi-am luat cele mai cele fire, de-ndată ce-am putut s-aleg și să mă întrupez, ca niciodată, din armonii cu mai mult soare. * Și nu numai prin nuanțe diafane, ci am cules și vorbe de-alea bune, plus șoapte de iubire ce e adevărată și doruri pe-o alee cu visu-mi asortată. * Minune-mi e amu’, dar…
-
Regenerare
Rădăcini de cuvânt din care am renăscut mă-nvăluie prin șoapta ăstui feeric început. * Căci desenez doar înainte, deși mi-s ancorată înapoi prin miile de-nvățăminte, miracole acum, în noi. * Și-mpărtășim, cu minte, același vis – cu dor visat. Dară amu, cu mare luare-aminte să nu devină (iarăși) un păcat. * Ci să ne fie,…
-
Joc de familie
de Grigore Vieru “Duminică dimineața Copiii noștri amândoi Se urcă în pat între noi Ne scot de pe degete Palidele inele, Le duc la ochi Și se uită la mama și la tata Prin ele. O, golul rotund al inelelor Se umple atunci De văzul copiilor luminos. Și-n toată lumea Nu există joc mai frumos.”
Fericirea dintr-o clipă 