„Toamna cu-a ei albă frunte
Și cu galbenii conduri
A lăsat argint pe munte
Și rugină pe păduri…”
***
Tocmai am citit aici aceste cuvinte. Și mi-au amintit de frumusețea scriiturii lui Topârceanu. Așa că am căutat imediat pe google și alte poezioare de-ale sale, pe care le-am savurat mai apoi cu o plăcere (aș spune) infinită.
Dacă doriți să vă reamintiți, vă recomand cu căldură site-ul: http://www.romanianvoice.com/
…
Eu mi-am început lectura cu Rapsodiile sale de toamnă și -pe dată, m-am simțit transportată în trecut, la vremea când eram doar o școlăriță și le recitam alor mei, cu bucurie mare-mare și doar din memorie…, cuvintele, gândurile poetului fiind într-atât de frumoase și-ntr-un mod de-a dreptul fascinant exprimate, nu-i așa?, încât le-am învățat, foarte repede, pe de rost.
***
Fericirea dintr-o clipă 
4 răspunsuri la „Spunea Topârceanu…”
Merci pentru minunata recomandare!
Adevarate legende si povesti nemuritoare!
O saptamâna relaxanta cu mult Soare în Suflet! 😊
ApreciazăApreciază
Minunată am perceput-o și eu când am citit, dragă Iosif! Ce bine că și tu! 😊
Eu îți mulțumesc, din toată inima, și la fel îți doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Cri! Am material pentru suflet acum 🙂
ApreciazăApreciază
Cu mare drag, Potecuță! Mă bucur mult! Daaaa, că bine zici, ne învăluim suflețelele în metafore și-n cuvinte frumoase, iar apoi ne e mult mai bine, mai cald, la vreme de toamnă/iarnă. 🙂 Te îmbrățișez și-ți mulțumesc mult, mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană