-
Un miracol viu (10)
Se lăsase seara de câteva ore bune când gemenele s-au retras în camera lor pentru a vorbi despre ce se întâmpla, în ultimul timp, cu Bianca. Și aceasta își luă acum în brațe ursulețul din pluș preferat și se așeză pe pat, cu picioarele încrucișate turcește, strângându-l la piept pe Pufuleț al ei. Sora sa…
-
Un miracol viu (9)
„Pe calea vieții – ajuns la jumătate, mă regăsii într-o pădure obscură, căci drumul drept lăsasem a-l străbate. Nu-i lesne, vai, a spune-n ce măsură era de cruntă, deasă și-ncâlcită, că și-azi tresar când gândul ei mă fură! Cu prea puțin e moartea mai cumplită; dar până-a spune cum am dat de bine, voi depăna…
-
Azi, 19 mai, de Ziua Pictorilor
Sursa imaginii și alte picturi de-ale artistei, aici. *** Articolul este parte a serialului Miercurea fără cuvinte.
-
Instantaneu în primăvară
Plecat-am la plimbare, pe calea unui vis, Izvor de dor curat, magie-n paradis. În gând purtam, tot timpul, un soare arzător, Ce îmi topea zăpada din suflet cu lacrimi de amor. * Și am ajuns (în gând) într-o poiană fermecată, Pe care o vedeam de-a dreptul minunată, Rememorând același vis frumos, de primăvară, Avut în…
-
Un miracol viu (8)
-A fost odată, ca niciodată, un tărâm fermecat şi toate poveştile pe care le-ai citit vreodată, dragă Bia, s-au întâmplat aievea, pe acolo, îşi începu Irina istorisirea în acea zi de aprilie. -Şi acel tărâm nu mai există… De ce? -Ba există, încă, sau aşa cred, ori sper, doar că, pentru a ajunge noi pe…
-
Un miracol viu (7)
În acea seară, când cele trei surori merseră la culcare, rămas singur în camera de zi, Mițu se transformă din nou în Phoenixul care era și-și luă apoi zborul pe fereastra ce se deschise larg în calea sa, închizându-se la loc, de îndată ce el trecu de aceasta, pierzându-se după aceea în zare. În casa…
-
Un miracol viu (6)
Când se deșteptă în zorii zilei care a urmat acelei nopți încărcate de emoție, Irina constată că se afla într-o cameră străină. Era mobilată cu gust și pe placul ei, ba-i părea și un pic familiar locul acela, dar necunoscându-l, avu sentimentul că visează încă. -Nu, nu, nu visezi! Și totul îți pare familiar fiindcă…
-
Un miracol viu (5)
Pe măsură ce Irina povestea, surorile sale deveneau din ce în ce mai serioase și tot schimbau priviri îngrijorate între ele. La final, fata noastră le mai zise: -Dacă și voi sunteți acum la fel de neliniștite ca mine, înțeleg că nu-i deloc a bună și… până să vă cunosc, în astfel de momente dramatice,…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Fericirea dintr-o clipă 