Categorie: poveste
-
În exil…
Ieri, pe la două după-amiaza, am avut dispoziție de citit și – cum îmi doream neapărat să fie niște cuvinte de-ale Issabelei Cotelin și mai multe decât cele cuprinse într-un articol, am luat din biblioteca personală ultima sa carte, care-mi mai rămăsese mie de citit: „În exil printre oameni”. Știam deja, din două recenzii, că…
-
Joc de familie
de Grigore Vieru „Duminică dimineața Copiii noștri amândoi Se urcă în pat între noi Ne scot de pe degete Palidele inele, Le duc la ochi Și se uită la mama și la tata Prin ele. O, golul rotund al inelelor Se umple atunci De văzul copiilor luminos. Și-n toată lumea Nu există joc mai frumos.”
-
Șoricelul de bibliotecă 4
Mă trezisem eu, da, însă nu m-am dat jos din pat chiar imediat, ci am continuat să mai visez un pic, deși cu ochii minții, de astă dată, la cum ar arăta cele trei lumi paralele, prima fiind cu daimoni, cea de-a doua cu simpaticii spiriduși, poate și cu niște zâne fermecate, iar a treia,…
-
Șoricelul de bibliotecă 3
În prima dimineață și tare frumoasă a lunii Mai…, adică astăzi, da, m-am deșteptat cu gândul la șoricelul Mișu și asta poate pentru că mă visasem într-o bibliotecă, răsfoind niște manuscrise vechi, cu litere de tip fracturat. Acestea se aflau atât pe coperțile, cât și la începutul fiecărui capitol din acele aproape hrisoave. Mai mult,…
-
Tandrețe
Drăgălășenie curată, prin prietenie întrupată, cu căldura care ieri a fost scăldată în celest și-n rost.
-
Hello Alice
Fascinanta artă digitală a lui Catrin Welz-Stein mie mi s-a revelat chiar lunea aceasta, odată cu ilustrația de mai jos, care mi-a amintit -pe dată- de o replică celebră din piesa radiofonică după nu mai puțin celebra carte a lui Lewis Carroll: „-Vai, dragă Alice, ce mare te-ai făcut! Uite, acum, ești mare cât casa…
-
Poveste descâlcită
Cică a fost odată un șoricel, ce s-a îndrăgostit de-o stea și pe-o ciupercă el se tot urca visând, noapte și zi, numai la ea. Steluța nu era una adevărată, ci de o creangă, cu un fir, era legată, dar strălucea și atâta de frumos, de lumea o privea, mereu, duios. * Dar ea-l iubea…
-
Pași prin lumea din vis
Priveam gânditoare pe fereastră la lumea de dincolo de râul din visul meu, unde copacii începuseră a dansa, luând forme din ce în ce mai contorsionate. Deodată, o rază de soare încremeni lumea fix așa cum se găsea, încât nici vântul nu părea să mai bată… Ce e iubirea oare? Un gând ce-a-nmugurit, Un vis…
-
Șoricelul de bibliotecă II
Pe aripi de vis, călătorim cu gândul într-un viitor apropiat și ne oprim în luna mai, la o cafenea din apropierea bibliotecii în care l-am întâlnit pe bibliotecarul Corvin, ce era împreună cu șoricelul său cel alb și mare pasionat de lectură, Mișu. Vi-i amintiți bine pe amândoi, nu-i așa?, doar i-am cunoscut nu mai…
-
Șoricelul de bibliotecă
Parcă ieri mă plimbam pe acea stradă și eram gânditoare, cum sunt eu mai mereu. Deodată, mi-au apărut și ei în fața ochilor mei, uimiți și încântați în egală măsură. Cel dintâi pe care l-am întâlnit mi-a amintit de o poveste, iar mai apoi, cel de-al doilea a completat-o și încă mult mai frumos decât…
Fericirea dintr-o clipă 