Etichetă: copilărie
-
Poveste cu steluțe
Se spune că a fost odată… nu demult, dar ca niciodată, o zână mică și că ea-mpărțea aceeași lume cu… o stea. * Era o stea ca orișicare, dar mai era și călătoare. Și pe pământ când cobora, într-o fetiță ea se transforma. * Împreună cu zâna-pisică, aduna steluțe (la fel ca o furnică) și…
-
Gânduri despre Pace
Când eram mică, profesoara mea de română ne-a dat ca temă pentru acasă să scriem o poezie despre pace. Și-mi amintesc cum am rugat-o pe mama să mă ajute, iar dânsa a compus, dintr-o suflare (sau așa mi-a părut mie), niște versuri care mi-au plăcut într-atât, încât le mai țin minte și astăzi. Iată-le: Să…
-
Înger, îngerașul meu…
…ce mi te-a dat Dumnezeu, ‘totdeauna, fii cu mine și mă-nvață să fac bine. Eu sunt mic, tu fă-mă mare, eu sunt slab, tu fă-mă tare, în tot locul mă-nsoțește și de rele mă păzește! * Doamne, îngerașii tăi fie păzitorii mei și în ziuă și în noapte, pân’ la ceasul cel de moarte…!
-
Fii copil, da’ ca adult!
Cu alte cuvinte, bucură-te de viață exact ca un copil, iartă repede tot ca la acea vârstă, dar fii cât mai matur în acțiunile tale și gândește-te bine înainte de a-ți oferi o bucurie, pentru a nu fi cu prețul nefericirii altcuiva. Mai ales, când vine vorba de… iubire. „În sufletul meu nu a fost…
-
Șoim al patriei
„Copilăria rămâne cel mai frumos anotimp al vieţilor noastre întomnate de gânduri.”(Gabriel Petru Băeţan)
-
Fantezie un pic adevărată
A fost odată ca niciodată o fetiță cu codițe și fundițe. Când începe povestea noastră, ștrengărița avea 7 ani și, cât era ziulica de mare, dacă nu se afla la școală și nici nu-și făcea lecțiile, citea basme, sau povești nemuritoare. Universul fascinant al acestora o cucerise încă dinainte de a învăța să citească, fiindcă…
Fericirea dintr-o clipă 