Își spunea Elios, un pseudonim tare frumos dealtfel, dar nu și prenumele ei adevărat, pe care – între noi fie vorba – ea nu-l mai agrea deloc. Nici nu-i de mirare, doar avea amintiri mult prea urâte legate de acesta. Așa că evadase cumva în virtual sub acest nume ce-i devenise – cu timpul – și unul drag.
Era ca un joc pentru ea, pe care-l juca și cu mare bucurie, doar își făcuse pe acolo și câțiva noi prieteni, ce o îndrăgiseră pentru cine era ea ca spirit, de îndată ce nimeni nu știa nici cum arată Elios și nici ce nume real ar purta ea. Inteligența și inima ei bună transpăreau, însă, din toate acțiunile sale, dacă am putea numi astfel și evenimentele care-s așa… pur-virtuale.
Totul era bine și frumos tare, sau fix așa i se arăta (acum) eroinei noastre, ce iată că reușise imposibilul: separase total cele două lumi, reală și virtuală. Erau oarecum asemănătoare, se gândea ea, fiind populate de aceleași suflete, dar și -în fapt- aproape total diferite, întrucât căsuțele imaginare ale lumii acesteia virtuale nu existau decât în mințile celor care, uneori, le locuiau. Fiecare casă avea ușa sa și, bineînțeles, povestea sa, iar aici se oprea și asemănarea cu realitatea.
În mintea ei, casele celor cu care stătea la taifas pe net erau aidoma unor cărți, frumos aliniate pe o străduță pietruită și, firește, tot imaginară, de unde câte cineva îi mai făcea semn cu mâna de la o fereastră situată la etaj. Iar alteori, ea însăși era aceea care-i spunea Hello! unui trecător, ce admira (de la o distanță rezonabilă, credea el) splendoarea câte unei case, sau doar a câte unei uși.
Și putea fi exact cine-și dorea ea să fie și-n orice moment: o zână bună din povești, sau poate chiar bunicuța ce a ieșit pentru o clipă la fereastră, reîntorcându-se mai apoi alături de nepoțica sa, căreia îi mai și citea – uneori – din acea carte cu poze. Știa Elios că la fel ca ea erau și toți noii săi amici. De aceea, nici nu-și dorea să rupă vreodată mirajul acela, dezvăluindu-se pe sine lor, ori redescoperindu-și prietenii, prin prisma vieților acestora reale.
De ce și-ar fi dorit una ca asta…?! Până la urmă, ea își trăia acum atât propria poveste, ce-i devenise deja una și mai frumoasă, înflorind -pur și simplu- prin virtualul fascinant, unde se afla acum și căsuța minții sale, pe care și-o redecora, în joacă, încontinuu. Și tare fericită mai era, visând frumos chiar până la… ∞
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea lui Elios așa.
©Cri
Fericirea dintr-o clipă 
22 de răspunsuri la „Elios”
Ne cam regăsim, pe ici, pe colo, prin puncte esenţiale 🙂
Şi eu vrea să stau mai mult în lumea asta, chiar e gata povestea? 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și ne e tare, tare bine regăsindu-ne. 🤗 Devine povestea noastră, pe care o și scriem împreună, chiar dacă fiecare în gândul lui, sau al ei, de aici înainte. Și -dacă mă gândesc mai bine- nu cred că va fi gata, vreodată. ❤️ Potecuță dragă, din tot sufletul spun mulțumesc!! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤️❤️❤️
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤️❤️❤️
ApreciazăApreciază
shhhh 😊 am continuat-o in gand!
iti multumesc!
♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤️ tare mă bucur… și tac, te las să visezi frumos. 😊 Mai spun doar încă un mulțumesc, din toată inima!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nu, nu poti sa incaleci tu asa pur si simplu pe o sa! 😊
mai las-o sa curga povestea. m-a prins!
e delicata si de suflet! cum spunea Issa, am trecut pe acolo…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, Ami! ❤️🤗
Ne regăsim cu toții în poveste, cred, așa că fiecare o poate continua, în consonanță cu sine…😘 Eu m-am oprit aici doar pentru că mi-am dorit-o cât mai scurtă, să fie ușor de parcurs.
Te îmbrățișez cu sufletul!! Pupici!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O poza care imi place la nebunie si s-a materilizat intr-un text deosebit.
Imi plac povestile tale, doar ca as vrea sa punctez ideea ca daca aspectul literar
este un univers fascinat, e bine ca sa nu se substuie vietii reale. Chiar daca uneori
simtim nevoia!
Multumesc draga Cri pentru noile idei!
Seara frumoasa si o saptamana minunata! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și mie mi-a plăcut la nebunie poza asta. Așa că m-am hotărât – pe dată – să-i spun și povestea, așa cum o înțeleg eu. 🙂 Iar Elios nu se pierde pe aici, virtualul ei nu se substituie realului, ci îi este doar un joc, unul deștept, cu cuvinte și cu emoții pozitive ce le leagă… 🙂 Cam așa mi-am imaginat universul ei și, totodată, mi-am propus să privesc, la rândul meu, această lume paralelă într-un mod similar, să mă bucur de timpul petrecut pe aici, dar neapărat cu măsură, moderația în toate fiind un gând tare înțelept. 😉
Suzana, și eu îți mulțumesc, mult, mult! ❤️
O seară foarte plăcută să ai și tu, plus o săptămână cu daruri de suflet cât mai multe! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Faina ilustratia cartilor „casute” si-al celor care merg pe potecute ! Merci !
Mi-ar place sa îi dau lui „Elios” dreptate,
prin felul de a se ascunde de realitate.
Dar unde ai putea de tine sa te-ascunzi,
când esti atras în ireal si simti ca te scufunzi,
pierzând relatia cu cei apropiati din anturaj,
pierdut în spatiul viselor si-al lor placut miraj…? 🙂
O dupa amiaza senina, binecuvântata cu pace bucurie si Lumina, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Într-adevăr, Iosif, „unde ai putea de tine să te-ascunzi”? 🙂 Înțelepte versuri!
Din suflet, îți mulțumesc și, la rându-mi, îți doresc să ai o după-amiază binecuvântată numai cu frumos și bine!!
ApreciazăApreciază
Iarăși duioșie….Mulțumim pentru ea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Tare bine-mi fac mie cuvintele tale… pentru care, din toată inima, îți mulțumesc!! ❤️🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă emoționează ce scrii….și simt să-ți spun asta.
Cu drag, toate gândurile bune! O duminică frumoasă! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot așa simt și eu când te citesc, atât pe blogul tău, cât și prin comentarii. 🙂 Încă o dată, îți mulțumesc! Zi de duminică cu bucurie să ai și tu!! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă-mi dai voie să glumesc, treaba asta se numește escapism… 🙂
Dar cîți (mai degrabă cîte) n-am trecut pe-acolo, mai mult sau mai puțin? Eu, una, da 🙂 ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De la englezescul escape, pesemne. 🙂 Cu toții mai și evadăm, Issa, bineînțeles, mai ales pe aici, prin fascinanta blogosferă. Și cu bucurie. Una împărtășită 🙂❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a placut textul, dar as fi tare curioasa care este prenumele adevarat a lui Elios 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu sunt tare curioasă, dar n-o pot convinge să mi-l spună. 😉
Îți mulțumesc tare mult, Ștefi! Te îmbrățișez cu drag!! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O duminică plăcută să ai alături de cei dragi!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din suflet! La fel și tu, draga mea!! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană