Când am zărit ăst frumos bujor roz,
am rămas, instantaneu, fără cuvinte…
și când m-am deșteptat din visare,
mi-am amintit de-o veche ghicitoare.
*
Ba nu, fiindcă o întrebare era doar,
însă, răspunsu-i se-ascundea colo-n nectar
de poezie și de iubiri neîmpărtășite
deși revelatoare, tinere, mereu grăbite.
*
Îmi mai aduc aminte că era c-un inel,
ce visa la un diamant, nu la pietricica de pe el,
care fusese una tot spre roz, însă, din sticlă
frumoasă tare ieri, la o adică….
*
Și cum ar putea ea astăzi concura
cu diamantul la care el frumos visa?
Povestea lor e și povestea mea,
dar și a ta…. Și-a alteia.
-Sfârșit-
©Cri
Fericirea dintr-o clipă 
Leave a Reply