-Se trezește, bunico! Hai vino, te rog! Uite, străinul a deschis și ochii acum!
-Iaca, am venit!, auzi Oximoron al nostru și vocea bătrânei, deși el nu-și mai putea desprinde acum privirea de la tânăra cu ochi frumoși, înrourați.
Imediat, se ridică în capul oaselor și o întrebă:
-Unde mă aflu? Și tu, tu…cine ești?
-Doinița este numele meu, îi răspunse fata și apoi -la rândul ei- îl întrebă:
-Dar al tău, străine, care e?
-Alin… îi răspunse Oxi, realizând imediat că asta era tot ce-și amintea.
Pesemne se încruntase, sau își exprimă prin gesturi tulburarea ce-l cuprinse, fiindcă bunica fetei se grăbi a-l liniști, rugându-l să șadă cuminte, în așteptarea vraciului din sat, care promisese că va trece cât mai curând să-l vadă. Apoi îi povesti tânărului cum fiul ei, tatăl Doiniței, și Vlăduț, fratele fetei, îl găsiseră, în acea dimineață, leșinat la ieșirea din codru, iar apoi l-au adus cu ei în casă.
-Nu-mi amintesc nimic despre mine, nici de unde sunt și nici cum am ajuns acolo. Tot ce știu e că mă cheamă Alin, începu a spune flăcăul nostru, iar apoi tăcu din nou, căci simți iar cum se pierde în privirea Doiniței.
La scurt timp după aceea, sosi și vraciul care, după ce-l consultă, constată că Alin e sănătos tun și-i îngădui nu numai a coborî din pat, ci și a munci. Cum el nu-și amintea însă ce anume știe să facă, se oferi să ajute la treburile gospodărești.
-Diseară, când fiul și nepotul meu se vor întoarce de la muncă, vom vedea cum vei putea să ne ajuți și tu, dragul bunicii, îi spuse bătrâna cea binevoitoare, zâmbindu-i ca propriului său nepot. Iar apoi i se adresă Doiniței… Fată dragă, du-te rogu-te până la izvor și adu o carafă cu apă proaspătă, căci buzele lui Alinuș îmi par cam arse de sete!
-Mintenaș, bunico!, îi răspunse mândra, după care zori către izvor…
Și minutele treceau, iar apoi se făcu o oră întreagă. Și încă una trecu mai apoi. Unde este Doinița? se tot întreba Alin, deja îngrijorat acum și nu numai întristat, cum se simțise brusc, de îndată ce fata ieșise din odaie. Se repezi în curte, pentru a-i ieși în întâmpinare Doiniței. Atunci observă, la orizont, cerul în flăcări și se îndreptă grăbit într-acolo.
Pe drum, întâlni oameni înspăimântați și care vorbeau între ei despre zmeul ce apăruse de nicăieri ca o vijelie, pârjolise câmpul și răpise și o fată de măritat ce tocmai umplea cu apă de la izvor o carafă. Voinicul nostru se-ndreptă într-acolo, iar cum ajunse și înțelese că Doinița lui fusese fecioara cea frumoasă răpită de zmeu. Simți, imediat, cum lumea i se prăbușește, fiindcă -deși o știa doar de vreo două ore pe Doinița, viața fără ea îi părea acum lipsită de sens, așa că decise -pe loc- să pornească în căutarea zmeului și s-o salveze din ghearele lui pe fata ce-l cucerise cu ochii săi cei înrourați, care străluceau întocmai ca două pietre prețioase.
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
17 răspunsuri la „Oximoron (9)”
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Ioan!
ApreciazăApreciază
Eiii cat de greu! Cum sa fure zmeul fata?? Tocmai acum?? Și tocmai ea?? Sper s-o salveze Alin… 😘❤️
ApreciazăApreciază
Era cea mai frumoasă fată din sat, Ina, si deșteaptă, așa că zmeul nostru și-a dorit poate și el o nevastă întocmai ca ea. Iar Alin nu uita că este un spiriduș. Oare va găsi el o cale s-o salveze? Vom vedea. Îți mulțumesc! 😘❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Abia aștept! VedeM curând sper..😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imediat ce vine inspirația. 🙂 Te îmbrățișez… 😘❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La asta nu m-am așteptat! Ziceam eu să-l pedepsim pe Oxi, dar nu o astfel de pedeapsă aveam în gând.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A, nu, Jo, asta nu e pedeapsă, ci-i doar una dintre încercările la care-l supune viața pe Oxi-Alin 😉
ApreciazăApreciază
Prezintă acest capitol cu mare tandrețe.O poveste foarte interesantă de când Oxi s-a îndrăgostit de ochii Doiniței. Poveste excelentă.
Manuel Angel
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you from the bottom of my heart for your appreciation!
And I’m so glad you managed to remove the language barrier, Manuel!
Have a nice Tuesday!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
The translator helps me a lot and the essence of the story is not lost. A better day for you too
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you very much again! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
You are welcome
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, biata de ea. Sper să fie Alin cel care o poate salva.
ApreciazăApreciază
Potecuță, nu știu dacă tu știi basmul „Sânziana și Pepelea”, fiindcă eu tocmai mi-am amintit de acesta, iar acum mă întreb dacă nu ar fi mai interesant ca Doinița să fie o fată curajoasă întocmai ca Sânziana lui Alecsandri. Și atunci am putea spune… bietul de zmeu. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eheee, ba da! Cu atât mai bine! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încă nu m-am gândit ce va urma, dar mi-am propus să adopt optimismul lui Pepelea. Îmi amintesc de cum spunea el că-i e tare dragă fata de împărat și apoi, întrebat fiind „dar tu ei?”, i-a răspuns babei Rada „și ea mie!” 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană