Design a site like this with WordPress.com
Get started

Oximoron (8)

Au trecut șase luni de la ziua Gălbioarei și, între timp, multe se mai întâmplaseră, atât pe tărâmul fermecat, cât și în lumea oamenilor. Despre toate vă voi povesti în continuare…

V-ați imaginat -desigur- că biata zână Vara atâtea lacrimi vărsase și în fiece noapte, la început, încât lumea spunea că un anotimp mai ploios nu mai existase vreodată pe Pământ. Dar după ploaie, iese întotdeauna soarele, chiar și pe cerul sufletului, mai ales când ai în jur prieteni buni. Și îi avea crăiasa noastră, iar zilele sale îi erau tot mai însorite, atât datorită, cât și de dragul acestora… Și, cum soarele de după ploaie mai dă naștere și câte unui curcubeu, încet-încet, zâna reuși a privi iar doar înainte.

Înțelesese și acceptase faptul că Oximoron era un seducător adevărat și că unele calități ale oamenilor ca bunătatea, frumusețea și buna credință se întâmplă să mai fie și exploatate, nu doar apreciate. Și atunci Vara noastră a ales înțelept să-l lase pe spiriduș în plata Domnului, știind că El pe toate le vede și le pedepsește în așa fel încât să ne fie lecții din care să înțelegem cât de mult i-am greșit celuilalt.

Surorile sale însă, atât Toamna, cât și Iarna, îl urmăriră îndeaproape pe spiriduș, pentru a-l împiedica să mai frângă și alte inimi. Și-l văzură corespondând cu Doinița, iar felul în care fata îi răspundea lui Oximoron plăcu celor două zâne. Aceasta era reticentă la declarațiile spiridușului, iar el se arăta tot mai intrigat de personalitatea celei pe care o curta. Și când Doinița fu’ fermă, căci, după ce rezistă tuturor tacticilor sale de seducție, îi scrise… „Dacă mă iubești cum spui, fă-te om ca mine, iar apoi, vino la tăicuța de mă cere!”, Oximoron înțelesese că o iubea cu adevărat, fiindcă pentru prima oară în viață, se gândea serios la a se așeza, ca tot omul, la casa lui, cu Doinița cea înțeleaptă alături de el. Avea însă nevoie de ajutorul unei zâne pentru a se preschimba în om și asta nu-i era deloc la îndemână, doar zânele tărâmului fermecat erau crăiasa Vara și surorile sale, pe care el nu le mai putea privi în ochi, după ultima sa boroboață.

Sursa foto: femeia muză

Însă după cum ați observat că se mai întâmplă și în viețile noastre, destinul se alege uneori și singur, iar întâmplări neprevăzute ne tot apar în cale. Și una dintre acestea avu loc atunci când sosi, la trei luni după Iarna cea friguroasă, și încântătoarea Primăvară, cea mai mică dintre surioare, care era și un înger de lumină, fiind vestită datorită înțelepciunii sale, ce o și ajuta să renască în fiecare an, atât prin natură, cât și ca speranță în sufletele oamenilor. Odată cu venirea zânei Primăvara, renaște și basmul nostru, fiindcă spiridușul Oximoron cel nestatornic primește șansa unui nou început.

Într-o frumoasă zi de la începutul lui Mărțișor, când Oximoron se tot gândea și apoi iar se răzgândea să ceară sau nu ajutorul unei zâne, pe fereastra cămeruței sale pătrunse o rază de lumină, ce devenea din ce în ce mai strălucitoare, încât spiridușul duse degrabă mâinile la ochi, fiindcă lumina aceea aproape îl orbea și -un pic- chiar îl înspăimânta.

Deodată, auzi un glas melodios de fată ce-i spunea:

-Poți deschide ochii acum, Oximoron, și nu te teme, fiindcă n-am venit ca să-mi răzbun sora, ci dimpotrivă, sunt gata să te ajut în a-ți împlini visul de a fi om, dar cu o condiție…

Oximoron deschise ochii, mai întâi pe unul și încet, cu prudență, iar apoi și pe celălalt, când văzu îngerul aflat în fața sa și care avea o privire blândă și atât de luminoasă, încât spiridușul a înțeles, pe dată, că nu are motiv a se teme, așa că o întrebă pe zâna Primăvară, cu curaju-i caracteristic:

-Zână prea-frumoasă,

de Cel de Sus mie trimisă

să îmi intre-n casă,

ca o veste-n Ceruri scrisă!

*

Oricare ți-ar fi condiția,

eu o accept cu bucurie!

Spune-mi, deci, restricția,

care mie o să-mi fie?!

Ascultându-i versurile, Primăvara înțelesese imediat că spiridușul se obișnuise într-atât cu haina de curtezan, încât nu se mai putea lipsi de aceasta. Îl privi drept în ochi și-i răspunse:

-Pentru început, este important să te obișnuiești a vorbi ca un om normal, adică nu în versuri, dragă Oximoron. Iar apoi, îți vom alege un nume, pe care îl vei purta de acum înainte, în lumea oamenilor. Ai vreo preferință?

-Da, am, prea-frumoaso, dacă nu ți-i cu supărare, Alin aș vrea să mă cheme, îi răspunse spiridușul.

-Și ești sigur-sigur că-ți dorești să fii om? Fiindcă de îndată ce vei deveni, nu mai e cale de întoarcere, așa că, te rog, gândește-te bine!

-M-am gândit mult, zână minunată, încă din toamnă îmi doresc să devin om, dar nu îndrăzneam să cer… Îmi pare rău, atât de rău că am rănit-o pe crăiasa Vara, dar…eu…nu am știut..., începu el a se scuza.

-Asta e în trecut, nu poți întoarce timpul, așa că nu te mai gândi, acceptă că tot ce-a fost a fost scris să se întâmple! Mai ales că eu trag speranță că ți-ai învățat lecția și că o iubești cu adevărat pe Doinița, altfel nu ai renunța atât de ușor la tinerețea fără de bătrânețe și la viața fără de moarte, îl întrerupse zâna.

-Da, crăiasă bună și frumoasă, o iubesc pe Doinița mai mult decât orice pe lume și-mi doresc nespus ca ea să-mi fie soață, iar eu ei, soț bun, adevărat!

-Atunci, așa va fi! Condiția mea e să accepți să-ți șterg din minte toate amintirile. Vei uita tot ce ai trăit până acum, amintindu-ți doar că te cheamă Alin și, dacă o accepți… închide ochii și deschide-i doar atunci când vei auzi glasul dragei tale! Nu te întreba dacă o vei recunoaște, fiindcă răspunsul e categoric da, doar sufletul tău o iubește…

***

-VA URMA-

Advertisement

12 responses to “Oximoron (8)”

  1. Foarte frumos povestești tu, Cristina. 💕 Mi-a plăcut ”după ploaie, iese întotdeauna soarele, chiar și pe cerul sufletului”. Ai fost inspirată.

    Liked by 1 person

    1. Îți mulțumesc din suflet, Jo!
      Mă bucură tare mult cuvintele tale! 🤗💕

      Like

      1. Să știi, însă, că deși Oximoron pare să se cumințească, tot mai sper să primească un șut în fund la un moment-dat. 🙂 Dar asta rămâne între noi. Nu vreau să influențez viitorul lui Oxi. 🙂

        Liked by 1 person

        1. De acord, rămâne între noi! 😉
          Iar Oxi va rămâne același, chiar dacă în straiele lui Alin, fiindcă spiritul său e tot de spiriduș, dar nu îmi doresc să dezvălui mai mult. 😘

          Liked by 1 person

          1. Aha! Am știut eu! 😀

            Liked by 1 person

  2. Sper ca spiridusul Oximoron nu-i atât de fraier si nu va pune botul la aceste “vrajeli”, renuntând la tineretea fara batrânete si la pierderea memoriei si amintirilor acceptând propunerile, înselatoare, incerte si relative ale Primaverii, transforânduse în muritor de rând lipsit de valorile originale, magice, ale Cuvântului si Poemelor AAAE. 🙂 🙂 )))

    O zi magnifica, binecuvântata cu magia povestilor de altadata, draga cristina !

    Like

    1. Într-adevăr, Iosif, spiridușul nostru are de făcut o alegere și aceasta nu-i deloc ușoară, el fiind foarte îndrăgostit de Doinița. De obicei, omul care iubește alege cu inima, dar numai atunci când dragostea sa e autentică.
      Îți mulțumesc și, la rândul meu, îți doresc o zi plină de magie! 🙂

      Like

  3. Mi-aş dori povestea asta într-o carte cu ilustraţii 😉 E tare, tare frumoasă!

    Like

    1. Îți mulțumesc, Potecuță dragă!
      Știi… După ce am scris acest capitol 8, chiar m-am gândit la ilustrații, la cât de potrivite sunt cele pe care le-am ales până acum, acestea fiind picturi frumoase, dar aparțin unor artiști diferiți și astfel, parcă nu ar fi din aceeași poveste. 😉 Într-o carte, ar fi unitare, clar. 🙂 Te îmbrățișez! 🤗💕

      Liked by 1 person

  4. Încă am emoții pentru Oxi. El este nehotărât și nestatornic. 🙄

    Liked by 2 people

    1. Dar și îndrăgostit cu adevărat acum, Ina, iar iubirea are un efect benefic asupra minții omului, sau a spiridușului… 😉
      Îți mulțumesc mult pentru gândul tău! ❤

      Liked by 1 person

  5. A republicat asta pe Cronopedia.

    Like

%d bloggers like this: