În cea dintâi zi a lunii septembrie, la fel ca în fiecare an, zâna Toamna se ivi, ruginie și parcă mai ploioasă decât de obicei, la întâlnirea cu sora sa, mândra crăiasă Vara, care de-abia o aștepta pentru a-și povesti noutățile, ce-i furau ei chiar și somnul, tulburând-o peste măsură. Când observă, însă, lacrimile grele și mai multe decât văzuse vreodată din ochii surorii sale, uită pe dată de sine însăși, întrebând-o pe aceasta:
-Dragă, scumpă surioară,
îmi pari un pic bolnăvioară!
Spune-mi, rogu-te, ești bine?
De unde atâtea suspine?!
*
-Din iubire. Și neîmpărtășită,
deși-ți părea că-i pură, da-i aridă!!
Și nu plâng așa tare pentru mine,
draga mea, ci numai pentru tine!
Furtună-i amu-n sufletul meu
de dragul tău!! Știu, îți e greu,
dar cum tu oare mi-ai sperat
ca el, un spiriduș, să fie amorezat?!
*
-E doar un spiriduș, e-adevărat,
știu bine, îi răspunse Vara de îndat’.
Dar în iubire, sora mea, nu e o lege,
pe care rațiunea să poat-a o-nțelege…
Eu l-am crezut, da, fiindcă-mi vorbea
frumos, pasionat și fix pe limba mea.
Părea un Făt Frumos în trup de spiriduș,
iar eu am fost ferice…. Dară plătesc… acuș’.
**
De vă întrebați de unde știa zâna Toamna despre iubirea cea neîmpărtășită a surorii sale, aflați că, în timp ce se grăbea spre întâlnirea cu aceasta, trecu -întâmplător- chiar prin poiana în care spiridușul Oximoron îi povestea ultima sa boroboață elfului Oracol. Bineînțeles că, auzind numele surioarei sale mai mari, zâna cedă pe dată ispitei de a trage cu urechea la dialogul celor doi prichindei. Iar apoi, fu’ de-a dreptul furioasă. Mai întâi, pentru că-și imagina durerea teribilă din sufletul surioarei sale dragi, iar mai apoi, fiindcă realiza și că atât Oximoron, cât și confidentul său Oracol nu conștientizaseră drama, sau dramele pe care cel dintâi le crea cu o dezinvoltură… criminală. Amândoi priveau totul doar ca pe un „joc de-a dragostea” și erau chiar mândri că Oximoron a reușit să le determine pe fecioare să-și deschidă inimile… lui.
Ce se mai lăuda singur mititelul nostru…
-Nu, dragul meu Oracol,
nu regret, ci-i un miracol
ce-am reușit să creionez,
sau în culori pastel să desenez!
Căci eu însumi am pictat o floare
a unei iubiri pure și nepieritoare!
Cât voi trăi, pe Vara o voi îndrăgi,
din ce în ce mai mult pe ea o voi iubi,
Și nu voi întina iubirea-mi caldă, sufletească,
cu prozaica iubire -așa zis’- pământenească!
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
25 de răspunsuri la „Oximoron (4)”
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Cu tot dragul ! Vizionare placuta !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumeeesc!
ApreciazăApreciază
Josephine este magnifica. Îi gasesti filmele pe youtube. În general sunt pentru copiii cuminti, tineri,bunici ori parinti ! 🙂 )))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atunci, cu siguranță, îmi vor plăcea filmele ei. Îți mulțumesc încă o dată, Iosif! 🙂
ApreciazăApreciază
Vezi titlul ! O simpatica comedie cu un înger gardian si o mumie vie ! 🙂 ))
Îti trimit un altul, tot cu Jo’sephine în rolul îngerului gardian.
https://www.youtube.com/watch?v=ghdYlhARpH8
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc mult! Am să-l caut, fiindcă-mi plac filmele cu îngeri! 🙂
ApreciazăApreciază
https://www.youtube.com/watch?v=sgGyL84-5gY
ApreciazăApreciază
Mie îmi apare că videoclipul nu e disponibil, întrucât Lagardere Studios a blocat difuzarea sa. Cu ce era? 🙂
ApreciazăApreciază
Iubirea n-are început si nici sfârsit, e cel mai mare nobil sentiment, suprem, adevarat si infinit.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Grecii au câte un cuvânt pentru fiecare tip de iubire: agape, philia, eros și storge. 🙂
ApreciazăApreciază
Iubirea AAAE, nu are un nume propriu pe care omul muritor ar putea sa-l exprime în culori, sunete, simboluri, formule, cifre, litere, cuvinte sau fapte. IUBIREA este expresia puterii Duhului Sfânt, manifestata în tot ce-i cald, placut, blând, luminos, frumos si magic pe pamânt, dragile mele „Fecioare” ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iubirea cea adevărată, da! 🙂
ApreciazăApreciază
Pai stai asa, înțeleg ca Oximoron o iubea pe Vara.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa se înțelege?
ApreciazăApreciază
Da. Citez: Cât voi trăi, pe Vara o voi îndrăgi, / din ce în ce mai mult pe ea o voi iubi. Ce-mi scapă? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tot așa i-a declarat și Aminei, dar și altor fecioare. E asta iubire?
ApreciazăApreciază
Aaaaa, e nestatornic piticu Oximoron. Rusine! 🙂 Dar Vara nu știa de Amina?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai a aflat de la surioara sa…Toamna.
ApreciazăApreciază
Se pare ca m-a ametit și pe mine Oximoron ăsta!!!! Mare bandit! Cred ca noi, fetele ar trebui sa ne organizăm și să-i plătim cu aceeași monedă. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Cred că am să rescriu, Jo, episodul acesta și poate că și pe celelalte, fiindcă nu-mi mai par clare nici mie acum. 😀 Și bineînțeles că doar Oximoron e de vină. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasa continuarea aventurii Oximoronului. Felicitari !
Mare pisicher, acest spiridus Oximoron, atât de fidel craiesei Vara, ca un domn. Cred ca aceasta pasiune pentru Vara i se trage, de la luna în care a venit din univers, neavînd mare lucru acolo a face.
https://www.youtube.com/watch?v=rYZgsDTNOEQ
O dupa amiaza minunata, binecuvântata, linistita si tihnita, draga Cristina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, dragă Iosif, și la rândul meu, îți doresc o după-amiază binecuvântată și numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Aştept poveştile ca un copil! M-a prins şi îmi place mult.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oooo, ce mă bucur că îți plac, Potecuță! Îți mulțumesc mult! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană