Etichetă: oximoron
-
Oximoron (22)
Auzise și Amina vestea că Alin și Doinița fuseseră cununați de însăși zâna Primăvară, dar a refuzat să creadă aceste vorbe, atunci când îi ajunseseră și ei la ureche. Se afla în sat la șezătoare și una dintre fete spunea povestea, căci verișoara ei din satul vecin era chiar mireasa lui Oxi. „Nu, nu se…
-
Oximoron (21)
Intuise bine Doinița, căci soțul ei exact așa simțea: că se sufocă în spațiul domestic, el fiind obișnuit cu libertatea totală. Lui Oxi, ca spiriduș, îi plăcea să tot zburde pe câmpii, să danseze cu nimfele pădurii, să poată pleca și veni oricând și de oriunde, fără opreliști. Să facă numai și numai ce-i place.…
-
Oximoron (20)
În acea dimineață de sfârșit de primăvară, când deschise ochii în zorii acelei zile, Doinița își aminti că astăzi sărbătoreau chiar aniversarea lor. Se împlineau trei ani de la ziua aceea binecuvântată în care se regăsiseră și la finalul căreia zâna Primăvară îi și cununase. Iar mai apoi, ei porniră pe drumul vieții, împreună și…
-
Oximoron (19)
-Suflă, Vântule hoinar, și mă poartă mai departe să nu mai fiu solitar, ci cu draga mea! Desparte valurile, fă-mi cărare… către Doinița iubită! S-o zăresc colo, în zare, pe sirena-mi mult dorită! Iar Vântul îi ascultă lui Oximoron vrerea și, fiindu-i prieten vechi și bun, i-o împlini pe dată, căci bravul Alin văzu imediat…
-
Oximoron (18)
În lumea apelor, bucurându-se de frumosul ce o înconjura și savurând fericită sentimentul de libertate totală, sirena Doinița nici nu observă că era privită… Pentru că însuși prințul acelui ținut subacvatic se afla într-una dintre zilele sale cele melancolice și, ca de obicei în astfel de momente, pentru a-și limpezi gândurile, el înota, admirând împrejurimile…
-
Oximoron (17)
De îndată ce ajunse departe în larg, Doinița se opri o clipă, savurând fericirea pe care o trăia. Era liberă! Ce bucurie!! Și se simțea atât de bine, înotând ca o sirenă adevărată, încât se mai gândi doar un pic, iar apoi coborî cât mai în adâncuri, bucurându-se de toată splendoarea ce o înconjura… Și-i…
-
Oximoron (16)
În acea clipă, de după o stâncă ce se afla foarte aproape de Doinița, se ivi căpșorul unei înaripate care, imediat, își luă zborul și ateriză pe o crenguță din apropiere, cântând atât de frumos, încât fata noastră simți -pe dată- cum îi înflorește sufletul. Și era tare plăcută la înfățișare solista cea voioasă, cu…
-
Oximoron (15)
-Și spui că Andros este acum la vânătoare?, o întrebă Doinița pe Zamfira. -Da, în fiecare zi pe la ora asta, după cum îi e obiceiul, îi răspunse buna femeie. -Atunci nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să-i așteptăm întoarcerea. Spune-mi, rogu-te, Fira dragă, cum arată el, soțul meu? Este oare pe atât…
-
Oximoron (14)
În timp ce Doinița plănuia împreună cu Zamfira calea cea mai înțeleaptă de a scăpa din ghearele zmeului, acesta se afla la vânătoare, însă gândul îi tot zbura la fata cea frumoasă, ce-l cucerise nu doar cu chipul său cel fermecător, ci și cu curajul ei nebănuit. Și acum, Andros cel înfricoșător se gândea, pentru…
-
Oximoron (13)
Când se trezi din leșin, Alin era un alt om, având acum toate amintirile. Își privi prietenul și-i zise: -Îmi amintesc, îmi amintesc absolut tot!, iar apoi începu a plânge, fiindcă avalanșa de amintiri și de trăiri era copleșitoare, dar și Oxi, un suflet sensibil, chiar dacă era ș-un mare ștrengar. Oracol îl lasă un…
Fericirea dintr-o clipă 