Etichetă: iubire
-
Oximoron (21)
Intuise bine Doinița, căci soțul ei exact așa simțea: că se sufocă în spațiul domestic, el fiind obișnuit cu libertatea totală. Lui Oxi, ca spiriduș, îi plăcea să tot zburde pe câmpii, să danseze cu nimfele pădurii, să poată pleca și veni oricând și de oriunde, fără opreliști. Să facă numai și numai ce-i place.…
-
Oximoron (20)
În acea dimineață de sfârșit de primăvară, când deschise ochii în zorii acelei zile, Doinița își aminti că astăzi sărbătoreau chiar aniversarea lor. Se împlineau trei ani de la ziua aceea binecuvântată în care se regăsiseră și la finalul căreia zâna Primăvară îi și cununase. Iar mai apoi, ei porniră pe drumul vieții, împreună și…
-
Alb
A nins azi și la mine, iar fulgii albi de nea mi-au amintit de tine, când mă credeai… o stea! * Mi-e iarăși cald în suflet și-n gânduri, liniște..! S-a așternut zăpada peste oraș și-n… dragoste. ***
-
Unui condei vrăjit
Cu măiestrie, vorbe ai încondeiat și adevăruri false tu mi-ai revelat. Mi-ai scris în slove vii și febril necromate, gândite mult, desigur, cu pasiune colorate. * Iar pana mea, sfioasă cum ai descoperit-o, a început a-ți scrie și ea, condei, doar ai vrăjit-o să-ți fie armonie și vis, a clipei bucurie, de a creat, zâmbind,…
-
Oximoron (19)
-Suflă, Vântule hoinar, și mă poartă mai departe să nu mai fiu solitar, ci cu draga mea! Desparte valurile, fă-mi cărare… către Doinița iubită! S-o zăresc colo, în zare, pe sirena-mi mult dorită! Iar Vântul îi ascultă lui Oximoron vrerea și, fiindu-i prieten vechi și bun, i-o împlini pe dată, căci bravul Alin văzu imediat…
-
Oximoron (18)
În lumea apelor, bucurându-se de frumosul ce o înconjura și savurând fericită sentimentul de libertate totală, sirena Doinița nici nu observă că era privită… Pentru că însuși prințul acelui ținut subacvatic se afla într-una dintre zilele sale cele melancolice și, ca de obicei în astfel de momente, pentru a-și limpezi gândurile, el înota, admirând împrejurimile…
-
Oximoron (16)
În acea clipă, de după o stâncă ce se afla foarte aproape de Doinița, se ivi căpșorul unei înaripate care, imediat, își luă zborul și ateriză pe o crenguță din apropiere, cântând atât de frumos, încât fata noastră simți -pe dată- cum îi înflorește sufletul. Și era tare plăcută la înfățișare solista cea voioasă, cu…
-
Oximoron (14)
În timp ce Doinița plănuia împreună cu Zamfira calea cea mai înțeleaptă de a scăpa din ghearele zmeului, acesta se afla la vânătoare, însă gândul îi tot zbura la fata cea frumoasă, ce-l cucerise nu doar cu chipul său cel fermecător, ci și cu curajul ei nebănuit. Și acum, Andros cel înfricoșător se gândea, pentru…
Fericirea dintr-o clipă 