Etichetă: dor
-
Oximoron (30)
În lumea fermecată se pornise o furtună. Dar ce furtună, căci de zece zile viscolea întruna! Da, venise și cu ger, cu zăpadă multă, care acoperise întocmai ca o plapumă groasă de câțiva metri întreg ținutul. Viețuitoarele săpaseră tuneluri prin aceasta pentru a se deplasa, dar nu le era și frig, nu, de parcă trupurile…
-
de Ziua Poeziei
Un capitol nou astăzi s-a-nfiripat, și versuri eu i-am dedicat, de Ziua Poeziei. Cu un creion, ca dar (de preț) al fanteziei, c-o floare și corespondența-n panglică legată, să-i fie clipei artă, magie din dor, cu vis asortată. Cuvânt lângă cuvânt, cu drag, am așezat și-a rezultat… un gând încondeiat. 🙂 * Închei cu o…
-
Poetului
„A fost odată ca-n povești” ne aduceai aminte, ca un Luceafăr ce ne ești prin gândurile sfinte. * „Mai am un singur dor” spuneai la ceas de înserare sperând să fii nemuritor, ca adormit, la margine de mare. * „Când cu gene ostenite” azi, ne ducem la culcare, nu uităm că iarăși, mâine, fi-va zi…
-
Unui condei vrăjit
Cu măiestrie, vorbe ai încondeiat și adevăruri false tu mi-ai revelat. Mi-ai scris în slove vii și febril necromate, gândite mult, desigur, cu pasiune colorate. * Iar pana mea, sfioasă cum ai descoperit-o, a început a-ți scrie și ea, condei, doar ai vrăjit-o să-ți fie armonie și vis, a clipei bucurie, de a creat, zâmbind,…
-
Oximoron (14)
În timp ce Doinița plănuia împreună cu Zamfira calea cea mai înțeleaptă de a scăpa din ghearele zmeului, acesta se afla la vânătoare, însă gândul îi tot zbura la fata cea frumoasă, ce-l cucerise nu doar cu chipul său cel fermecător, ci și cu curajul ei nebănuit. Și acum, Andros cel înfricoșător se gândea, pentru…
-
Mi-e dor de cine credeam că ești
„Nu-mi lipsește ceea ce ați arătat că sunteți, mi-e dor de ceea ce credeam că sunteți.” (Alda Merini) Am tradus citatul dinainte, din italiană, cu ajutorul traducătorului încorporat pe site-ul WordPress și nu l-am mai cosmetizat, deși nu-mi sună prea bine românește, însă mi-a plăcut gândul pe care-l transmite acesta. Dar și provocarea Stefaniei Spaziani…
-
Tăceri îndrăgostite
Atât de pline-s de-nțelesuri, încât uite cum, în versuri, îți povestesc eu ție ce simt, prin poezie și cât de bine noi ne știm, de și tăcerea -iată!, ne-o citim. Căci de nu mai pricepem (iar) câte ceva, dăm doi pași înapoi și simțim altfel, nu-i așa? * O nouă perspectivă și roz ni se…
-
Bunica
Azi noapte, am avut un vis cu rezonanță-n Paradis. O cale ce ducea-n trecut (dar nu unul mie cunoscut) îmi purta pașii călători spre o poiană plină cu flori. * 16 ani în visul meu aveam și știu asta fiindcă-mi dădeam mâna cu tine, dragă bunică, iar tu-mi zâmbeai, zicându-mi „Ică, eu voi pleca în…
Fericirea dintr-o clipă 