de Grigore Vieru
„Duminică dimineața
Copiii noștri amândoi
Se urcă în pat între noi
Ne scot de pe degete
Palidele inele,
Le duc la ochi
Și se uită la mama și la tata
Prin ele.
O, golul rotund al inelelor
Se umple atunci
De văzul copiilor luminos.
Și-n toată lumea
Nu există joc mai frumos.”

4 răspunsuri la „Joc de familie”
Ah, acele momente de dormit între ei doi… dulce regăsire.
Mulţumesc, Cri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, Potecuță, ce mă bucur c-ai trăit chiar tu însăți un astfel de moment dulce! 🙂 Una e când îți povestește cineva și cu totul altceva o amintire…
Cu mare drag! Îți mulțumesc și eu, pentru cuvintele tale, ce mi-au atins sensibil coarda sufletului!! Te pup ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multă duioșie aici și ferice de cei ce o cunosc 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că fiecare familie are momentele sale duioase. 🙂 Nu fix ca în această poezie, dar ea ne aduce aminte de ale noastre. De pildă, mie mi-a amintit de o dimineață din copilărie, când tăticul meu ne-a trezit pe sora mea și pe mine trecându-ne niște sendvișuri calde cu cașcaval pe-aproape de năsucuri… 🙂 Bineînțeles că ne-am deșteptat de îndată 🙂 și iată c-am ținut minte și după decenii momentul acela duios….
Te îmbrățișez și-ți mulțumesc mult, mult, Issa! ❤❤
ApreciazăApreciază