Ce-s alese pe sprânceană, plus o melodie care mie-mi place tare mult.
- „Când te rătăcești de tine, te iei de mână și te aduci înapoi la tine.” (de la Licurici de suflet, scrisă pe 19 februarie 2022) _Nu știu voi, dar și eu m-am tot rătăcit de mine, iar și iar, chiar uitând cu totul de mine însămi… Și mi s-a tot întâmplat, până când mi-am amintit și, totodată, am conștientizat cât de tare l-am rănit pe copilul meu interior, pentru că -de fapt- pe el îl tot abandonam. Așa că i-am promis solemn, acum, că nu voi mai pleca niciodată într-atât de departe și că mă voi lua de mână, aducându-mă înapoi la mine (și la el), încontinuu, până când voi învăța și cum să fac să nu mai plec de lângă noi doi, vreodată.
- „Am respirat adânc. E miros de viață în aer…” (Oana Pellea) _De câte ori suntem tare, tare obosiți, oare nu asta facem? Involuntar, noi tragem aer adânc în piept, eventual și scoțând capul pe fereastră, dacă ne aflăm undeva înăuntru, în acel moment. Și cât de frumoasă redevine viața când ne umplem plămânii cu acel aer proaspăt! Mai ales dacă avem și natura pe aproape, s-o putem privi, admira și (re)trăi.
- „Când viaţa îţi dă 100 de motive să plângi, arată-i vieţii că tu ai 1000 de motive să… zâmbeşti!” (Anisha D’Souza) _Un gând optimist și realist în același timp. Vor exista -întotdeauna- mult mai multe motive de a zâmbi, decât pentru a plânge… Chiar la fundul unei prăpastii emoționale dacă te-ai afla, gândește-te că, de acum încolo, tu poți numai să urci… Și nu va fi un urcuș în solitudine, ci întotdeauna va exista un cineva-prieten, acolo, alături de tine, chiar dacă tu -până atunci- nu-l credeai a-ți fi prieten, ci numai o simplă cunoștință. Căci așa iau naștere prieteniile. Cele adevărate.
- „Songs from a Secret Garden”:
Nu se putea să nu aduc aici și melodia care a inspirat articolul de față.
Închei cu un gând bun de-al lui Nichita:
I-adevărat. Și chiar așa va fi, adică nu vom muri definitiv, niciodată.
Fericirea dintr-o clipă 
Leave a Reply