…ca în poveștile de altădată,
o fată. Suflet plin de soare ea avea
și lumina-i lumii și-o tot dăruia,
prin prietenia-i cea adevărată,
cu căldura-i dalbă, ori mai colorată,
dar de gânduri numai bune animată.
*

Și visa, cu ochii deschiși, la ziua ‘ceea-n care
viața-i va răspunde doar ca o binecuvântare
la tot ce ea-i va cere și chiar fără să-i ceară,
doar să-și dorească Luna, și raza-i să apară,
din Ceruri și, în gânduri, deodat’ să-i crească,
iar visu-i mult dorit -pe loc- să-l împlinească.
*
Și vremea tot trecea…, și cam grăbită,
fără să-i dăruiască fetei ‘cea ursită.
Până-ntr-o zi, de mare sărbătoare,
căci era atât una de triplă aniversare,
cât și aceea ce scrisă codanei îi era
să-i limpezească gânduri. Și cum nu s-aștepta.
©Cri
****
10 răspunsuri la „A fost odată..”
Când ne aşteptăm mai puţin primim 😉
ApreciazăApreciază
Chiar așa, Potecuță… Sau când nu mai așteptăm deloc. ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tu te-ai făcut misterioasă, Cris 🙂
Sau trebuie să mă mulțumesc că s-a terminat cu bine, fără să știu ce-a căpătat…? 😉❤️❤️
ApreciazăApreciază
Mi s-a părut mie că i-ar lipsi un final, Issa, pe care l-am înlocuit -de fapt- cu videoclipul, ce mi-a părut că ar continua povestea, ploaia, menirea ei, fiind răspunsul pentru fată. Uneori soarele doar strălucește și iluminează, dar ar mai fi nevoie și de ploaie pentru a ne limpezi gândurile. Însă, ai dreptate, mă voi gândi la un final… fiindcă nici mie nu-mi plac poveștile fără un sfârșit clar. ❤️❤️
ApreciazăApreciază
Mie mi-a sunat finalul – așa cum este acum – a resemnare. Ceea ce nu-i rău. Vorba lui Potecuță: toate vin când ne așteptăm cel mai puțin.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e și un fel de resemnare, dar și acceptare a realității, ne bucurăm de aceasta fix cum ni se prezintă. 🙂 Și m-am hotărât, până la urmă, să nu-i mai adaug un final-final… vezi ce sucită sunt? :))) E bine cum e. Te pup, Jo, și-ți mulțumesc!! ❤️
ApreciazăApreciază
Te-ai hotărât bine. Un pic de mister nu strică. Să se gândească cititorul la un final după chipul și asemănarea sa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, mai ales că, inițial, videoclipul cu ploaia era gândit a fi finalul. Și, ai dreptate, propriile finaluri ne sună întotdeauna mai bine, fiind fix cum le doream a fi 😉 ❤️
ApreciazăApreciază
Mie chiar îmi plac finalurile deschise, așa că, din punctul meu de vedere e bine așa . ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare mă bucur că îți place așa, Roxi, fiindcă și mie…, mai ales că acel final, sau acea poveste care ar fi încheiat poezia, e altfel pentru fiecare dintre noi, având în comun doar faptul că o percepem ca pe o ploaie binefăcătoare, fiindcă are darul de a ne limpezi gândurile. Și clipul lui MiCo reprezintă fix un astfel de final, din perspectiva sa, de autor. 🙂 Îți mulțumesc din toată inima, dorindu-ți să ai o zi cât mai frumoasă! ❤️
ApreciazăApreciază