“e toamnă, e foșnet, e somn…
copacii, pe stradă, oftează;
e tuse, e plânset, e gol…
și-i frig, și burează.” (George Bacovia)
Versurile dinainte le-am citit ieri, pe Facebook, și mi-au plăcut nespus, deși sunt tare triste… fiindcă melancoliile fac și ele parte din viață. Fie că le acceptăm, fie că nu, ele există și ne afectează puternic. De aceea, mi se pare important să învățăm a le controla, sau gestiona inteligent. Cum facem asta? Conștientizându-le efectul asupra sănătății noastre emoționale, fizice și – implicit, mentale.
Din bătrâni, ni se povestește că fiecare despărțire, regret, pierdere, frustrare, sau emoție negativă de orice fel ne știrbește din suflet. Și sună logic, nu-i așa? Când cineva pleacă din viața noastră ia cu sine și o părticică din noi înșine, adică din al nostru suflet, am mai putea spune. Și sufletul se pierde pe sine, încet-încet, până când omul ajunge pe muchia prăpastiei…
Tot de la bătrânii noștri vine și vestea cea bună: Ne-am putea recupera aceste părticele de suflet și să-l reîntregim la loc. În ce fel…? Ei bine, există cel puțin două căi.
Prima ar fi rugăciunea. Cine nu o știe oare pe Înger, îngerașul meu…? Da, suntem mari, de acord, însă, eu cred că am putea-o adapta, deși merge spusă și așa, neschimbată, fiindcă sufletul e veșnic tânăr și, până la urmă, oare nu ne rugăm pentru copilul din noi? Mie îmi pare că da. Și îngerașul nostru păzitor ne va ajuta să găsim de îndată pârghiile prin care să ne ancorăm într-un prezent din ce în ce mai optimist, desprinzându-ne de trecut și proiectându-ne mental într-un viitor care ni se va descoperi pe dată.
A doua cale prin care ne-am putea recupera din sufletul pierdut pe cărările cele nefaste ale vieții ar fi dăruindu-le celorlalți din preaplinul nostru. Am observat cu toții cât este de plăcut să primim ceva în dar, însă și bucuria ce ia naștere în suflet atunci când noi oferim un cadou și vedem apoi strălucirea din ochii celui care-l primește. Darul în sine poate fi compus și doar din vorbe bune, a căror valoare e imensă, nu-i așa? Însă, orice și oricât am dărui (chiar și bănuți, sau atenția noastră) se va întoarce la noi înzecit, fiindcă noi dăruim mereu -de fapt- și câte un pic din sufletul nostru și astfel devine firesc să primim înapoi mai mult, fiindcă iubirea, fericirea, bucuria și toate celelalte trăiri pozitive, când sunt împărtășite, cresc exponențial… Iar sufletele noastre toate redevin întregi.
Împreună, cele două căi ne deschid o ușă către un viitor mai frumos decât ni l-am imaginat. Fiindcă nu va mai fi loc de melancolii, iar toamnele ni se vor redescoperi doar prin colorit, aroma unei cafele fierbinți, a unui ceai de fructe, sau ce am prefera bun fiecare. Împărtășite, desigur. Cu prietenii. Reali și virtuali.
Articolul mi-a fost inspirat de o emisiune pe care am văzut-o aseară… dar nu mai știu pe ce program, fiindcă am butonat mult telecomanda. Cred, însă, că îngerașul meu păzitor mi-a călăuzit… nu pașii, ci butoanele acesteia, fiindcă văd acum viața prin ochelari cu lentile… nu roz, ci în culorile magnifice ale toamnei. Iar viața mi se redescoperă ca… MINUNATĂ!
Fericirea dintr-o clipă 
22 de răspunsuri la „Melancolii de toamnă”
Ce frumos ai scris! Îmi place să cred că nimic nu se pierde odată cu plecarea/pierderea unei persoane din viața noastră. La fel ca-n natură, totul se tranformă. Noi ne transformăm și așa e perfect normal. Îl iubesc pe Bacovia, nici nu-i de mirare că te-a inspirat așa frumos. Un gând cald spre suflet.
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc frumos, Daniel! Îmi place ideea ta cu totul se transformă. E optimistă și realistă, fiindcă noi de azi suntem alții decât cei de ieri și ne vine mănușă viața așa cum este ea acum. Cea de ieri ne-ar fi cumva mică, la fel ca hainele. 🙂 Ce analogie am făcut și eu, dar cam așa văd lucrurile… Am primit cu bucurie gândul tău cald și răspund la fel, urându-ți o seară cât mai plăcută!
ApreciazăApreciază
Ce bine mi-a făcut articolul tău! Îţi mulţumesc, Cri!
Să poţi vedea viaţa frumoasă în fiecare zi!
ApreciazăApreciază
Ce mă bucur, Potecuță, că ți-a făcut bine! 🙂 Așa am simțit și eu după ce am văzut emisiunea, de parcă mi s-ar fi dat cheia de la ușa fericirii… 🙂 Cu mult, mult drag și-ți mulțumesc la rândul meu pentru cuvintele atât de… pline de suflet!! 🤗💖💖
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos articolul tau, dragă Cri. Cred că am văzut și eu un fragment din acea emisiune. Mi s-a parut f interesanta. E cumva aceasta https://www.antena3.ro/emisiuni/voi-cu-voicu/drepturile-divine-cu-care-ne-nastem-cu-andrei-diaconu-616461.html ?
ApreciazăApreciază
Daaaa, acesta este! 🤗 Uitasem că le-a numit „drepturi divine”, așa că mă voi întoarce la link să citesc tot. 💜 Foarte interesantă mi-a părut emisiunea și mie, Ștefi, și-ți mulțumesc din suflet și pentru că mi-ai identificat-o, că-mi părea tare-tare rău că nu-mi mai aminteam ioc unde am văzut… pe ce canal?! Bineînțeles că-mi doream să mai văd și altădată, despre altele, ce pot fi cel puțin la fel de interesante…
Te pup!! Să ai o zi binecuvântată cu multe bucurii și zâmbete la tot pasul!! (pe care masca nu le poate ascunde, doar se văd și la ochi..😘)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc din suflet si eu iti doresc o zi minunată si o săptămână excelentă!! Te îmbrățișez cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumeeeeesc !! 🤗 💕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
au toamnele farmecul lor. iubesc aceste frumoase melancolii adunate in suflet! ♥️
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc din toată inima!! 💖💖
Daaa, au un farmec aparte, datorat coloritului lor – în primul rând, dar și gustului roadelor bogate, pe care numai toamnele ni le aduc în casă și pe masă… Te îmbrățișez și îți doresc să ai o zi de toamnă frumoasă cu adevărat!! 🤗🍂🍁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
multumesc! la fel iti doresc! cu drag, ♥️!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ar plăcea să am îndeajuns talent să-i dau replica lui Bacovia cu toamna așa cum o văd eu: colorată, solitară, îmbelșugată, minunată. Nu-mi rămâne decât să mă rog pentru Bacovia. Sper că-i soare acolo unde este… 🌞
ApreciazăApreciază
Jo, dar tu ai talent cu carul, cum se spune, ești însă o modestă, din câte observ… Nu am uitat de poemul pe care l-ai tradus atât de inspirat…!! Chiar zilele astea l-am recitit. 😘 Îmi pot imagina splendoarea toamnei tale și voi încerca o poezie, la rându-mi, așa cum ți-am promis. 🍁
Și eu sper să-și fi găsit pacea Bacovia… ne vom ruga împreună pentru el.
Îți mulțumesc tare mult! Te pup și-ți doresc o zi cu multe bucurii!!💝
ApreciazăApreciază
Ești o drăguță și îți mulțumesc, dar traducerea e una, rima e alta. 🙂 Da, da! Aștept poezia mea în noiembrie. N-am uitat! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗🧡🧡
ApreciazăApreciază
Sigur că pentru copilul din noi ne rugăm. Cînd copilul va crește și va fi mare… numai că asta nu se prea întîmplă. La cam nimeni dintre noi toți. Ceva mai mult sau mai puțin nerezolvat din primii ani ne rămîne aproape pentru totdeauna. De multe ori ne și ghidează. Am ajuns la vîrsta la care pot să văd că și patern-ul familial poate fi ereditar, fapt care mi se părea cîndva un banc 🙂 Nu repetăm numai greșelile noastre, ci și pe cele ale celor în mijlocul cărora am crescut.
Scuze de derapaj… dar așa e, rugăciunea e pentru copilul din noi și mi-a plăcut că ai spus asta 🙂
ApreciazăApreciază
Și eu m-am surprins greșind întocmai ca ai mei, pe care-i condamnam -la acei ani, recunosc, însă, acum am înțeles că uneori, omul clachează în fața unui neprevăzut mult mai dramatic decât se aștepta el și atunci, reacția sa e tot dramatică, doar a pierdut controlul. Se spune că nu ne dă Dumnezeu mai mult decât putem duce, dar nu e deloc așa fiindcă problemele celor dragi sunt și ale noastre. Cumulate, ne aruncă în colaps – mai întâi, mental, iar apoi se instalează și boala. Prin urmare, da așa e cum spui și nu e niciun derapaj, de îndată ce nu-i deloc ușor să aplicăm cele din articol în condiții de viață reală, cu toate ale sale. 🙂
Îți mulțumesc din suflet, Issa! Spunând rugăciunea am constatat că e pentru copilul din noi. Te îmbrățișez cu drag!! 💗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Copilă, nu te lăsa închis, ai știut mereu să visezi
Fata, promit, nu e vina ta (Nu e vina ta)
Această lume pe care ți-ai imaginat-o nu te va putea salva
Copilă, îți promit că vei vedea pe alții (îi vei vedea pe alții)
Visezi să pleci, să poți alege, să-ți uiți durerea (Durerea ta)
Fără vorbă, vei cădea de o sută de ori, cred că este de peste o sută de ori
Te vei ridica oricum (încă)
Și când nu mai știi cine ești
Vânturile te duc în partea greșită
Mai presus de toate, nu uitați să renunțați la fantomă, tornadă
Și când trebuie să țipi
Că nu mai vezi ce s-ar putea schimba
Mai presus de toate, nu uitați să renunțați la fantomă, tornadă
Și când nu mai știi cine ești
Vânturile te duc în partea greșită
Mai presus de toate, nu uitați să renunțați la fantomă, tornadă
Și când trebuie să țipi
Că nu mai vezi ce s-ar putea schimba
Mai presus de toate, nu uitați să renunțați la fantomă, tornadă
Ai crescut și visele tale, inocența care fuge
Ai crescut, nu te simți ca ceilalți
Începi să ieși noaptea, să faci ceea ce ți se interzice
Există pași pe care nu ar trebui să îi ignorați
Visezi să pleci, să poți alege, să-ți uiți durerea (Durerea ta)
Fără vorbă, vei cădea de o sută de ori, cred că este de peste o sută de ori
Te vei ridica oricum (încă)
Și când nu mai știi cine ești
Vânturile te duc în partea greșită
Mai presus de toate, nu uitați să renunțați la fantomă, tornadă
Și când trebuie să țipi
Că nu mai vezi ce s-ar putea schimba
Mai presus de toate, nu uitați să renunțați la fantomă, tornadă
Și când nu mai știi cine ești
Vânturile te duc în partea greșită
Mai presus de toate, nu uitați să renunțați la fantomă, tornadă
Și când trebuie să țipi
Că nu mai vezi ce s-ar putea schimba
Mai presus de toate, nu uitați să renunțați la fantomă, tornadă
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din suflet pentru traducere! E mult mai frumoasă melodia când îi înțeleg și cuvintele!! Și nu o știam… 🙂 îmi place, mulțumesc mult, mult!!
ApreciazăApreciază
Ce minunate, parfumate, aromate si placute gânduri, putem împartasi unii cu altii prin cuvinte asezate-n rânduri, iar când acestea izvorasc din inima, cu dragoste de Viata si frumos, realizam ca Dumnezeu e bun, iar noi, eliberati , iartati, prin harul Domnului Hristos. Mi-a placut în copilarie rugaciunea „Îngerasul” îmi place si azi, însa întelegerea cuvintelor rugaciunii este cu totul diferita de acea perioada, în care imaginatia infantila era mult mai facila. 🙂
Azi, analizând logica mesajului rugaciunii „Tatal Nostru”, prezentat de Hristos elevilor „ucenicilor” Sai, am realizat câta putere si profunzime spirituala – adevarata, absoluta, atemporala, eliberatoare,- poate conferi tuturor sufletelor încrezatoare, cunoasterea, aprovizionarea, gustarea, asimilarea zilnica din acest Cuvânt Vital, aliment pentru Suflet.
O toamna minunata, îmbelsugata, binecuvântata cu hrana pentru Suflet AAAdevarata, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce mult mi-a plăcut să ascult rugăciunea în lectura unui copil! Îți mulțumesc, dragă Iosif, pentru cuvintele-gânduri atât de frumoase! 🙂 O toamnă binecuvântată cu bucurii și cu oameni numai buni alături de tine îți doresc!!
ApreciazăApreciază