O bucurie mare, visare ‘naripată,
din amintiri născută – ca o nimfă
ce apare deodată, minune întrupată
din vis – ce-i la amurg, dar viu triumfă.
*
Stând la taifas, din când în când, cu Luna,
simțirea-mi pe neașteptate reînvie…
și inima-mi, în rezonanță, ca nebuna,
creează din momente cenușii o dalbă poezie.
*
Șezlong lângă șezlong, așa ne-am așezat
și rima înflorit-a în gânduri de îndat’…!
Fericirea dintr-o clipă 
8 răspunsuri la „La taifas cu Luna”
Deci imaginea a inspirat poezia. Bravo, Cristina! ❤️ Fotografia aia chiar merita o poezie. 🌛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i așa? 🙂 Mă tot duceam în vizită la Potecuța ca să o revăd, iar și iar și iar…, atât de mult mi-a plăcut, Jo. Și daaaa, mi-a fost și muză, mai apoi, uite!
Îți mulțumesc din suflet!! 🤗❤
ApreciazăApreciază
I-ai dat farmec fotografiei, i-ai făcut poveste și e atât de frumos totul! Te felicit! Și îți mulțumesc!
Eu nu pot intra pe blog să scriu așa că tare m-a bucurat să găsesc așa frumos aici!
ApreciazăApreciază
Potecuță dragă, îți mulțumesc din toată ❤! Cuvintele tale m-au bucurat cum nu-ți pot spune…, ca de fiecare dată, de altfel! 🤗
Îmi pare nespus de rău că nu poți intra pe blog și, din păcate, nici nu știu cum să te ajut, fiindcă nu mă pricep deloc la tehnologie… Dar se va rezolva cumva, nu mă îndoiesc de asta.
Te îmbrățișez cu drag și… bine ai revenit!! 😘
ApreciazăApreciază
Te pup cu drag! Cuvintele tale calde mă fac să nu mai fiu așa stresată cu windowsul meu 🙂
Îți mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cuvinte refugiate în imagine… frumos 💟
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, Issa! Te îmbrățișez cu sufletul! 💟💟
ApreciazăApreciat de 1 persoană