În acea zi, prima din restul vieții sale și cea mai frumoasă din câte trăise până atunci, Andi se trezi -un pic buimac- într-o altă lume.
La început, crezu că visează, așa că se bucură de fiecare clipă a acelui vis fantastic, în care el era un personaj de poveste și nu oricare, ci însuși Zmeul Zmeilor. Avea și un buzdugan, o forță fizică nebănuită, toți cei din jur îl întâmpinau cu plecăciuni și -în plus, aici – pe tărâmul fermecat, avea până și un tată în viață, ceea ce era pentru Andrei o mare bucurie. Și stătu un timp la taifas cu acesta, sorbindu-i cu nesaț toate cuvintele.
Când, la un moment dat, apăru în decor și mama sa, care -bineînțeles- era în acest vis Muma Zmeilor însăși, el de-abia își putu reține un zâmbet. În viața reală, mama îl înspăimânta, desigur, fiind o femeie aprigă de fel, dar acum -privind-o, căutătura ei cea cruntă i se păru doar nostimă, el fiind în acest vis un viteaz adevărat.
-Ei, vă las cu bine, mamă și tată! Eu am plecat la… vânătoare!, le zise și râse amuzat tare de vorbele sale, iar apoi își luă buzduganul în spinare și porni la drum, lăsându-și părinții uluiți de-a dreptul de purtarea sa ciudată.
La scurt timp după ce-și părăsi palatul, soarta il scoase în cale chiar pe frățiorul său Oracol, ce-l privea cam uimit, firește, știindu-l plecat în viitor. Dar vorbiră amândoi și se lămuriră curând. Și Andrei află astfel că nu visează deloc, ci trăiește efectiv în trupul lui Andros.
–Și spui că te-ai trezit la palat? Te întreb fiindcă Andros a dispărut pur și simplu din fața ochilor mei…
-Da, la palat, dragă Oracol, și am fost convins că încă… visez, doar că tare, tare frumos!
***
Când reveni acasă în aceiași seară, Andi era însoțit de fratele său mai mic, care luase hotărârea să îi fie alături, de acum înainte – mai tot timpul, cel puțin până când va afla mersul lucrurilor în lumea aceasta, mult prea diferită de a sa. Căci Oracol îi povestise -desigur- toate cele pe care le știa din viața fratelui său, inclusiv despre acea iubire închipuită a sa pentru Doinița, dar tot voia să se asigure că nimeni nu va percepe diferența majoră dintre cei doi Andros. Și bine a cumpănit elful nostru, fiindcă -intrând în hol, calea li s-a intersectat cu Zamfira, iar Andi a descoperit în trăsăturile femeii o asemănare izbitoare cu cineva drag din lumea lui. Și o fixa acum cu privirea pe biata femeie, care se indepărtă în grabă și temătoare, neștiind ce să creadă.
-Hei, zmeule, ce faci?! Te uiți fix la slujnică și… zâmbești!?, îl atenționă Oracol observând cum Andi o și conducea acum cu privirea pe Zamfira, iar chipul îi strălucea -pur și simplu- de la zâmbetul luminos ce-i înflorise pe buze.
-Cum o cheamă? E leită Anei, o mare iubire de-a mea! De fapt, prima fată ce mi-a răpit inima! Ah, dacă ai ști..! Mi-a fost nespus de dragă Ana, însă mama n-a plăcut-o și eu am fost nevoit să aleg… de parcă aș fi putut-o alege pe ea și să o las pe mama… of!!
-Numele ei este Zamfira. Știu asta fiindcă a fost camerista Doiniței și Andros îi ceruse să îi fie din nou, când ea va reveni la palat… însă Doinița n-a mai revenit, dar știi asta deja.…
-Prin urmare, aceasta este Zamfira? Dragă Oracol, trebuie neapărat să mi-o prezinți!
-Să ce..? Ai căpiat? Păi, ai uitat cine ești tu?! Stăpânul ei, așa că ia-ți gândul!! Hahaha, ce idee năstrușnică… auzi la el… Zmeul Zmeilor și Zamfira, îndrăgostiți!!
-Păi, nu o răpise zmeul ca să și-o facă nevastă?
-Ba da, dar asta a fost demult, tare demult, iar acum ea a devenit o simplă servitoare, când… Muma noastră n-a plăcut-o… și nici Andros… prea mult adică… altfel i s-ar fi împotrivit, cum a făcut în cazul Doiniței.
-Dar acum eu sunt Andros, iar Zamfira, dragul meu prieten, este viitoarea mea nevastă, am zis!! Sper numai să mă placă și ea…. Tu ce crezi, mă place? Dai din cap că nu…. Atunci, te rog, sau chiar te implor, învață-mă ce să fac în acest sens, fiindcă îmi pari bun la suflet și… tare înțelept!
-Ai noroc, am o inimă bună! Și te voi ajuta, dar trebuie să faci exact ce-ți spun, fiindcă doar așa avem o șansă!
-Îți mărturisesc că am încredere deplină în tine, așa că tu doar spune-mi ce și eu voi face întocmai cum mă sfătuiești!
***
Câțiva ani mai târziu, acasă la Oxi și Doinița, elful cel bun își spunea povestea mai departe:
-Și l-am învățat bine, ohohoooo, că doar stăpânesc arta seducției încă de pe vremea când tu și cu mine, dragă Oxi, eram prieteni la cataramă… și tu, știi.., erai un spiriduș…
Tăcu apoi câteva clipe Oracol, când constată că nu-i ascultat de cei doi soți, așa că încheie abrupt cu cuvintele:
-Ei, dar hai să n-o mai lungesc, fiindcă vă simt, dragilor, că nu despre asta vreți voi să vorbim acum, așa că spuneți-i prietenului vostru Oracol care vă mai e baiul amu? Nu vă bucurați oare de revedere, sau ce anume vă tulbură într-atât de parcă nu ați fi prezenți aici decât fizic și sunteți cu mintea… hăt departe!? Ziceți! Sunt numai urechi!!
Iar Oxi începu a-i spune…
În vremea aceasta, Sorinel observase la fereastră chipul unui alt ștrengar, cam de aceeași vârstă cu el, ce-i zâmbea și se strâmba apoi, scoțând și limba, așa că ieși în curte la acesta.
-Hei, cine ești tu? Eu, Sorin.
-Și ce dacă? Nu-mi pasă cine ești! Iar dacă te-ai gândit că am putea fi prieteni tu și cu mine, ia-ți gândul!
-De ce nu vrei să fim prieteni?
–Păi, știi tu cine sunt eu? Și cine e tata?
-Dacă îmi vei spune, am să știu, îi răspunse Sorinel.
-Tata este Zmeul Zmeilor și -totodată- e cel mai mare…
-Hei, Boroboață, iar te dai rotund?, se auzi o voce cristalină și Sorin o văzu venind către ei pe o fetiță, care-i și zâmbi de îndată spunându-i: Nu-l băga în seamă pe Ares, zis Boroboață, că așa e el, se simte superior nouă doar pentru că ai lui nu l-au pedepsit niciodată, ci îi iartă mereu totul.
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
14 răspunsuri la „Oximoron (31)”
Fain episod, mai ales finalul cu piticii. 😁 Seara buna, Cri! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, dragă Ina! 😘
Copiii fac deliciul acțiunii, întotdeauna, prin lumina pe care o aduc în sufletele noastre, datorită gingășiei și inocenței lor, care spune mereu lucrurilor pe nume. 🙂 Seară minunată îți doresc și eu, draga mea!! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… în care se vede că, indiferent de trecerea timpului și informațiile noi despre creșterea și educarea copiilor, unele mame sunt și în ziua de azi ”Muma Zmeilor”. 🙂 Mi-ar fi plăcut un dialog nedumerit între Andrei și Muma Zmeilor, înainte să apară Oracol să-l lămurească. 🙂 Boroboață (imi place porecla 🙂 ) e fiul lui Andrei și al Zamfirei?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Jo, căci Muma Zmeilor chiar este inspirată din realitate… sau să zic din realități? 😉
În altă ordine de idei, mă gândisem inițial și eu la un dialog între cei doi, „mamă” și „fiu”, dar mi-am zis apoi că ar fi, poate, prea asemănător cu un altul pe care l-am scris deja, și n-am vrut să mă repet, nici măcar parțial, pentru a nu lungi povestea, care și așa îmi pare acum a avea prea multe episoade… 🙂 N-aș vrea să plictisesc, așa că voi purta acțiunea către un final, ce va fi peste încă vreo trei capitole și sper să-ți placă încheierea pe care o am în minte. 🙂
Daaa, Boroboață este fiul celor doi, iar porecla sa mi-a fost inspirată dintr-un cântecel pentru copii, pe care-l tot auzeam acum vreo trei sau patru ani.
Îți mulțumesc din suflet pentru trecere și cuvinte! Te îmbrățișez!! ❤
ApreciazăApreciază
Da, da, realități. Un plural foarte adevărat, din păcate. Eh! Probabil e greu să-ți lași odorul din brațe. 🙂 Din punctul meu de vedere nu plictisești pe nimeni cu Oxy și aventurile lui. Pe mine mă amuză. Cum orice poveste trebuie să se termine cu bine, îmi închipui că nici unul din personajele tale n-o să moară. Așa că ai putea să adaugi capitole și după ce consideri că ai încheiat povestea, dacă îți vine o idee proaspătă. Lasă finalul în coadă de pește… cine știe?!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și pe mine mă amuză să scriu. 🙂 Dealtfel, de câte ori îmi vine câte o idee nouă, o și aștern pe hârtie (electronică). Și uite că nici prin cap nu mi-a trecut să moară cineva… Doamne, ferește! 😀 Așa mă întristez când un personaj de film sau dintr-o carte se stinge.., doar fiindcă așa și-a dorit autorul, scenaristul, încât îmi place apoi mai puțin cartea aceea, respectiv pelicula… Fiind eu construită astfel, toată lumea din basmul meu va trăi. 🙂 Fericită până la adânci bătrânețe… Sau nefericiți unii, dar numai pentru că așa le este firea, sunt ei veșnic nemulțumiți, ca Muma Zmeilor. 😉 Și da, aș putea să las un final ambiguu, pe care cititorul să aleagă cum îl interpretează… Mă mai gândesc la asta. 🙂 Îți mulțumesc pentru sfaturi, Jo!!
ApreciazăApreciază
Na! Acum îmi doresc să punem de-o colivă pentru Muma Zmeilor măcar. 🙂 Glumesc. Las-o și pe ea să trăiască. Lumea ar fi plictisitoare fără ea. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 și n-ar mai fi poveste. Încă nu știu cum voi continua, dar îmi doresc și voi duce acțiunea către un final fericit.🙂
ApreciazăApreciază
Cu mult drag ! Scriu ceea ce simt, în urma lecturii, iar povestile nemuritoare, sf., imaginare sau reale, au fost si înca sunt (pentru mine un visator), o adevarata binecuvântare ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel și pentru mine! Mi-au plăcut dintotdeauna nespus de mult și încă mai îmi plac, după cum se și vede! 🙂 Îți mulțumesc încă o dată!!
ApreciazăApreciază
Îmi plac complicatiile paradoxale prin care se metamorfozeaza personajele, iar imaginatia si inspiratia ce anima gândirea si perceptia acestor povesti, este nelimitata si surprinzatoare. Esti o buna scriitoare ! Merci pentru frumoasele povesti nemuritoare.
O seara sublima si un Weekend minunat, în toate binecuvântat, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce cuvinte frumoase îmi scrii! Îți mulțumesc din suflet pentru acestea, dragă Iosif, m-ai emoționat!! ❤
O seară de vis îți doresc și eu! Și un weekend mai frumos decât ți l-ai imaginat!
ApreciazăApreciază
Tare simpatic episod, finalul m-a amuzat, mi-a plăcut mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, dragă Potecuță! Am mai adus două personaje în poveste ca să îi dau de lucru lui Sorinel și să poată adulții vorbi între ei fără grija ștrengarului lor. 😉 Lasă că era cam musai să apară în decor și cel numit Boroboață, despre care cred că îți amintești (dintr-un episod anterior) cum îi va da coșmaruri lui Sorinel…
Tare mult mă bucur că ți-a plăcut! 🤗❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană