În lumea fermecată se pornise o furtună. Dar ce furtună, căci de zece zile viscolea întruna! Da, venise și cu ger, cu zăpadă multă, care acoperise întocmai ca o plapumă groasă de câțiva metri întreg ținutul. Viețuitoarele săpaseră tuneluri prin aceasta pentru a se deplasa, dar nu le era și frig, nu, de parcă trupurile tuturor se adaptaseră din mers acelei schimbări de climat majoră și inimaginabilă.
Și apoi într-o zi, în cea de-a unsprezecea de când se pornise furtuna, când toată suflarea se trezi în zori, zăpada dispăruse ca prin minune, iar soarele mângâia cu razele sale fețele tuturor acelora ce-și îndreptaseră involuntar chipul către cer, bucurându-se de căldura sa binefăcătoare.
Tot atunci, la marginea pădurii fermecate, în aceeași căsuță a lor, cu dragoste dăruită demult de zâna Primăvară, a reapărut pe pământ și familia lui Oximoron. Trecuseră ani de la dispariția lor, dar totul arăta neschimbat, de parcă timpul înghețase locul chiar în clipa aceea, a plecării lor, și acum evenimentele își reluau doar cursul firesc.
-Suntem acasă, ce bine, ce minunat!!, exclamă fericită Doinița, privind încântată în jurul său.
-Da, iubita mea, suntem. Mă bucur nespus că am revenit, însă… ceea ce îți voi spune în continuare mă tem că te va întrista, încât nici nu știu prea bine cum să-ți spun…
-Dragul meu, spune-mi direct! Orice ar fi, dacă te tulbură până la a fi nefericit, merită spus… Hai, să alungăm norii de pe cerul suflețelului tău cel frumos!
Auzindu-i cuvintele pline de dragoste, Alin oftă mai întâi, iar apoi îi zise:
-Știi că te iubesc mai mult decât pot spune, draga mea dragă…
-Sigur că știu și nu mai lungi atâta vorba, te rog mult, fiindcă sunt deja… îngrijorată! Ești bine, dragul meu?
-Nu sunt bine, deși-ți par a fi, dar… vezi tu, Doiniță, fiind în Lumea Altfel eram bine. Dintr-o dată, aș fi putut fi bine… din nou, adică nemuritor, din nou, și fără griji, din nou, și aș fi putut alege asta, dacă… dacă ar fi fost vorba numai despre mine. Așa că am simțit că renunț, din nou, la a fi… eu însumi și a redeveni, din nou, cine nu sunt, de fapt… Are vreo noimă ce-ți zic acum, iubito?
Fu’ rândul soției sale să ofteze adânc, fiindcă îl înțelegea, cum ar fi putut să nu-l înțeleagă, doar îl iubea și ea nespus de mult. După ce tăcu un pic, doar pentru a-și cântări cu grijă cuvintele, tânăra nevastă îl îmbrățișă cu dragoste pe bărbatul ei, șoptindu-i la ureche:
-Sigur că are noimă, doar tu, dragule, ai renunțat la toate pentru mine. Spune-mi numai ce ai de gând în continuare…
–Inainte de asta, Doiniță, aș vrea să știi că nu-mi doresc să te pierd, nici să ne despărțim, dar am nevoie de un timp numai al meu, în care să fiu, din nou, spiridușul care am fost… Ah, dacă aș putea călători în trecut, ce minunat ar fi! Iar călătoria asta să fie ca două clipe pentru tine, dar îndeajuns de lungă pentru mine...
În aceeași clipă, se auzi o bătaie la ușă, iar apoi aceasta se întredeschise și celor doi soți li se arătă chipul cel zâmbăreț al lui Oracol. După care, ușa se dădu în lături, iar elful cel binevoitor intră, ținându-l de mână pe băiețelul lor.
–Bine ați revenit, dragii mei!, le spuse. Dar ce-i cu mutrele astea plouate? Sper să fiți bine… M-a invitat în casă Sorinel, ce mi-a ieșit în întâmpinare, descuindu-mi și poarta, așa că iată-mă! Dacă ați ști cât mă bucur să vă revăd! Și am atâtea să vă spun, daaa, că multe s-au mai întâmplat în absența voastră…
Iar apoi, simțindu-se ca la el acasă, doar se afla în vizită la prietenii săi, Oracol se așeză pe o laviță și începu a le povesti despre toate cele întâmplate, pe nerăsuflate. Mai întâi, le vorbi de plecarea lui Andros în viitor, dar numai ca spirit, fiindcă -în aceeași clipă- în trupul lui intrase sufletul lui Andrei, venit din același viitor, ce era un fel de menestrel în lumea lui așa că sosirea sa a fost, în fapt, revoluționară pentru lumea fermecată, transformând-o cumva în mod radical.
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
16 răspunsuri la „Oximoron (30)”
Îmi place stilul lui Oximoron,
Cred ca îi este greu sa fie om.
Sa simta ce înseamna dorul
Si sa traiasca zilnic viitorul… :
O seara minunata, relaxanta, binecuvântata si un sfârsit de luna însorita, calda, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Iosif, nu îi este ușor lui Oxi 🙂
Îți mulțumesc din toată inima și aceleași gânduri bune și de la mine!!🌞🌈
ApreciazăApreciază
Ce-a mai nins și la noi…, exact ca-ntr-o poveste, ca în povestea ta care se anunță a fi din ce în ce mai interesantă. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adineauri ningea și la mine, iar acum mă uit pe fereastră și văd că a ieșit soarele 🙂 …Dar mie îmi plac la fel de mult ambele manifestări ale vremii. Îți mulțumesc din suflet, mă bucură nespus cuvintele tale! Și voi căuta să fie povestea cât mai frumoasă… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine nu ninge Cri și nici nu a nins în ultima vreme, dar mi-a plăcut mult întoarcerea Doinitei și a lui Oxi. Acum sa vedem ce vor hotăra mai departe. Mulțumesc! Noapte buna 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din suflet, dragă Ina! Și bună dimineața îți spun eu acum 😘 Mă bucur mult ți-a plăcut întoarcerea eroilor acasă și sunt fericită că îmi ești alături să vedem împreună cum vor trece cei doi peste cumpăna ce le-a apărut acum în cale… căci în sufletul său Oxi este tot un spiriduș. Pupicei!! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că natura a ţinut cu noi, să putem simţi mai bine atmosfera din poveste. Şi la mine a fost cu ninsoare 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine încă nu ninge, Potecuță, dar a nins ieri toată ziua și se pare că va ninge iar la noapte… 🙂 Daaa, am adus și zăpada în poveste, cu un pic de magie de la Tempus, care i-a readus astfel acasă pe eroii noștri. 🙂 Îți mulțumesc și te îmbrățișez cu drag!! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hmm… furtuna de zăpadă n-a fost în lumea Altfel, ci în lumea în care s-au întors Doinița și Oxy. Nu? Sigur de tot ți-a venit ideea de la ninsoarea care s-a anunțat pentru mâine. 🙂 În orice caz, acum vreau să știu cum se va descurca civilizatul Andrei cu Mama-Zmeilor. 😀 Poate cu puțin noroc se îndrăgostește de Zamfira. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Furtuna de zăpadă a fost menită să ascundă remodelarea habitatului eroilor noștri, dar a mai fost și varianta de „tornadă” a lui Tempus (în mintea mea) 😀 Furtuna aceasta i-a adus înapoi în lumea lor pe Oxi și Doinița, cu alte cuvinte. 🙂 Îmi place tare mult ideea cu Andrei + Zamfira = 💕, așa că s-ar putea să o și adopt. ❤ Îți mulțumesc din suflet, Jo, și pentru că mi-ai și inspirat un capitol viitor! 🤗
ApreciazăApreciază
Tre’ să-l însurăm și pe flețul ăla din viitor… un neadaptat care nu știe să vorbească cu fetele. 🙂 Noroc că Zamfira e isteață. O sa-și dea seama prima că Andy nu mai e Andy și o să întoarcă situația în favoarea ei. Tii, ce serenade o sa-i cânte Andrei… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 … 😘
ApreciazăApreciază
Acum înțeleg ce-a fost cu furtuna de zăpadă. Nu mi-a fost clar citind. Idee bună cu tornada înghețată a lui Tempus. Bravo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc mult-mult, Jo! 💗 Ce multe idei mi-ai dăruit, încât te pot numi muză. 😊 Sper să fiu la înălțime punându-le… pe note era să spun, cu gândul la serenadele lui Andrei din viitor. 😀
ApreciazăApreciază
Mă crezi că am scris capitolul acesta pe mobil? Și abia acum, fiind acasă și recitindu-l pe ecranul calculatorului, am înțeles de ce e neclar… fiindcă Lumea Altfel e tot o lume fermecată. 🙂 Așa că-i musai să găsesc o altă exprimare pentru a fi clar începutul. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mi-a venit să cred când am auzit că mâine ninge iar, dar ideea cu zăpada mi-a venit dimineață, înainte de a afla asta, amintindu-mi de o poveste cu o ninsoare despre care îmi tot spunea bunica, de prin anii ’53-’54, parcă, când cei de atunci săpau tuneluri ca să circule. Iar zăpada aceea s-a topit foarte încet, nu au fost inundații, vreau să spun. 🙂
ApreciazăApreciază