Design a site like this with WordPress.com
Get started

Florile de Portocal (de Centoquarantadue)

Aveva sempre pensato che fosse così sciocco il rito del lancio del bouquet: tutte quelle giovani donne, che un attimo prima ancheggiavano sinuose su tacchi vertiginosi, inguainate in abiti elegantissimi e attente a non scomporre l’acconciatura delle grandi occasioni, improvvisamente si lanciavano l’una sull’altra come giocatori di rugby, accantonando per un attimo ogni dignità, nel […]

Le zagare — Centoquarantadue

Am citit în acest articol o poveste care m-a impresionat, atât prin emoțiile pe care le definește, cât și prin mesajul său subliminal, ce este -la fel- nespus de frumos. Dar -mai bine, să las cuvintele sale să vă spună mai multe, fiindcă am tradus-o în continuare, pentru a fi citită mai ușor:

Întotdeauna crezuse că ritualul aruncării buchetului era într-atât de prostesc: toate acele tinere, care -cu o clipă înainte, se legănau sinuos pe tocuri înalte, îmbrăcate în rochii foarte elegante și având grijă ca nu cumva să-și strice coafura de ocazie, s-au aruncat brusc, una peste cealaltă, întocmai ca jucătorii de rugby, lăsându-și deoparte toată demnitatea -pentru o clipă, într-o încercare disperată de a apuca un buchet de flori prostesc, o promisiune, sau -mai bine zis, o speranță de fericire viitoare.

Și totuși, acele flori de portocal stupide au aterizat chiar pe ea, nici măcar nu a urmărit asta. Fără să se agite, fără să se piardă măcar, Laura a descoperit în mâinile sale acele flori parfumate, iar acum se uita la buchet, aproape amețită de aroma lui cea dulce. 

Deodată, și-a dat seama că toți cei din jurul său se opriseră să o privească, unii cu expresia lor cea plictisită de dezamăgire, alții ascunzându-și invidia cu un zâmbet forțat și mai erau unii ce aveau aerul acela hotărât al cuiva care ar fi smuls -cu plăcere- râvnitul trofeu din mâna sa. Apoi aplauzele au explodat, mai mult sau mai puțin spontane, cu zâmbete false afișate, iar cineva din spatele său a spus: „Ce noroc!”…

Totuși, totul se simțea orice în afară de noroc: căci, exact în acel moment, singurul bărbat de care fusese îndrăgostită vreodată se pregătea să taie tortul de nuntă lângă cea mai bună prietenă a ei… 

Laura a întors buchetul în mâini și parfumul florii de portocal părea -brusc- mai amar. A încercat atunci să-și amintească cum a început totul, prima oară când l-a văzut pe Luca, da, încă de prima dată, ea a știut că îl iubește. Dar -pur și simplu, nu-și mai amintea exact cum a fost… Singurul lucru care i-a revenit în minte era ziua în care Paola îi spusese că îi place foarte mult de el și că ea crede chiar că s-a îndrăgostit. Lumea se prăbușise pe ea într-o clipă! Ce ar mai fi putut face? Era cea mai bună prietenă a ei, nu s-ar putea ierta niciodată… Așa că s-a dat la o parte, în tăcere, fără să le spună niciodată ceea ce simțea. La urma urmei, păreau a fi făcuți unul pentru celălalt, perfecți pentru a fi împreună. Și Paola suferise atât de mult în trecut, încât merita să fie fericită.

În acel moment Laura și-a ridicat privirea de la buchet și a văzut-o pe prietena sa strălucind în brocartul alb al minunatei sale rochii; iar Luca îi mângâia fața cu o tandrețe infinită, care evoca toată dragostea din lume, pecetluită apoi într-un sărut blând.

Se simțea acum vinovată fiindcă -pentru o clipă- își dorise să fie ea în locul ei, dar apoi inima i se deschise la gândul că o parte din fericirea aceea i se datorează sieși.

Iar parfumul florilor de portocal i s-a părut din nou dulce.

(flori de portocal – într-o imagine din articolul original)

Advertisement

12 responses to “Florile de Portocal (de Centoquarantadue)”

  1. Magnifica e ziua când devii Mireasa
    Împodobita-n alb-stralucitor imaculat.
    De Printul pe cal alb, iubita si aleasa,
    Stapâna inimii si-al minunatului palat…

    Un Weekend magic, minunat si binecuvântat cu pace, bucurie, în Lumina Divina învesmântat, draga Cri !

    Like

    1. Ai dreptate, Iosif, este o zi magică pentru orice femeie 🙂
      Frumoase versuri, te felicit din toată inima!
      Un weekend plin de magie și presărat cu binecuvântări la tot pasul îți doresc eu!!

      Like

  2. Povestea ta m-a făcut să-mi doresc să le simt mirosul. De unde fac rost? 🙂
    Tare, tare frumos!

    Liked by 1 person

    1. Nu știu, Potecuță, dar cred că parfumul lor seamănă cu cel de portocală, pe care o poți mirosi mai repede. 🙂 O mătușă de-a mea avea un lămâi, iar frunzele și florile sale miroseau a lămâie, de aici analogia mea. 🙂
      Îți mulțumesc tare mult!!❤️

      Liked by 1 person

  3. E un miros de citrice, suav. Nu e dulce, așa cred eu. Aveam un mic copăcel lămâi, înflorea in fiecare am dar nu reușea să țină florile. Până a crescut prea mare pentru spațiul nostru. Și floarea lămâiului e frumoasa. Mulțumesc Cri! 😘❤️

    Liked by 1 person

    1. Așa cred și eu, Ina, că ar mirosi a citrice, și-mi pot imagina cât de plăcut trebuie să fie 😘 Prin urmare, ai avut și tu lămâi… Ce frumos! 🙂 Am mirosit și eu tot lămâi, la o mătușă de-a mea acasă, în urmă cu vreo zece ani. Apoi, dumneaei a renovat casa și -pesemne- lămâiului nu i-a priit mirosul de vopsea, fiindcă a murit, deși îl scosese în verandă…
      Cu mult drag și mulțumeeeeesc la rândul meu! Te pup!! ❤️

      Like

  4. wow..parca am ajuns sa simt mirosull..sincer acum cand stau sa ma gandesc, chiar asa e ..se arunca fetele acelea mega aranjate fara sa se mai gandeasca ce isi strica:))))

    incep sa uit italiana caci nu am recunoscut toate cuvintele:))

    Liked by 1 person

    1. Păi, da, nu se mai gândesc la nimic atunci, doar se aruncă :))))
      Știi italiană? 🙂 Eu nu, dar am tradus cu ajutorul traducătorului încorporat pe site, iar apoi -bineînțeles- am periat bine textul, să sune românește în exprimare :))
      Nici engleză nu știu bine, dar mi-am luat manuale și -în weekend-ul acesta, încep să învăț.❤️

      Liked by 1 person

      1. Dacă ai voința, spor… da știam ceva italiana căci am lucrat pe italiana

        Liked by 1 person

        1. Îți mulțumesc mult! 😘

          Like

  5. Frumoasă povestea ta. Sacrificiile făcute pentru cei dragi sufletului nostru par să ne dea mai multă putere de a înfrunta orice. Și contrar unei zicale celebre binele se întoarce cândva. 😊

    Liked by 1 person

    1. Îți mulțumesc frumos! Așa e, ne dau putere… și, dealtfel, nici nu concepem să acționăm altcumva. Căci dragostea adevărată ne poartă pașii, iar binele da, se întoarce când nici nu te aștepți. 😊 Sunt multe postări asemănătoare pe blogul lui Centoquarantadue, pe care le poți traduce ușor folosind traducătorul încorporat pe site. Eu nu știu italiană, dar nu am întâmpinat vreo problemă 🙂

      Liked by 1 person

%d bloggers like this: