-Bine ne-am regăsit, iubirea mea!
M-a adus ‘napoi la tine dragostea!
Ți-am compus chiar și o nouă poezie…
Să ți-o spun, acum, sau nu… eu, ție..?
Cu aceste cuvinte și-a salutat Oximoron soția, de îndată ce a pășit pragul casei sale. Doinița doar ce-l adormise pe bebelușul lor, iar acum citea o carte despre peripețiile unui spiriduș. Văzându-și soțul, femeia se întrebă dacă nu cumva a reușit să întrupeze un gând, firește. Nu așteptă să-și răspundă singură -mai ales că răspunsul era aproape un da curat, ci își întâmpină iubitul cu vorbele…
-Bine ai venit, dragul meu drag, și lasă poezia, fiindcă nu de aceasta am eu nevoie acum, ci să privesc în ochii tăi cei frumoși, sau să-ți dezmierd fruntea întunecată de gânduri…
Spunând acestea, tânăra nevastă își îmbrățișă afectuoasă bărbatul, iar el îi răspunse strângând-o tare la pieptul său, căci așa-i într-o pereche, când cuvintele devin de prisos. După ce s-au drăgălit ei un timp, bucuroși tare de revedere, Alin zise:
-Draga mea dragă, nici nu știi ce dor mi-a fost de tine! Chiar și mai dor decât credeam că-mi poate fi și așa mi-ar plăcea să nu mai fim nevoiți să ne mai despărțim vreodată…
-Dar acesta este și gândul meu, iubite! Însă, cum vom face, fiindcă suntem trei acum și avem multe de trebuință, pe care doar prin muncă cinstită le-am putea obține…
-Încă nu știu cum, iubirea vieții mele, dar știu că Bunul Dumnezeu nu ne va lăsa și, împreună, vom găsi o cale! Poate că ideea de a fi poet și cântăreț nu este una chiar așa de rea, însă despărțirile noastre n-ar trebui să fie prea lungi…
-Dragul meu drag, dacă ai ști ce fericită mă fac vorbele tale…
-Meriți să fii fericită, iubito, iar eu -de acum înainte- mi-am propus să-ți fiu un soț bun cu adevărat și un tată perfect pentru puiul nostru! Da, vreau să-ți fiu totul, Doiniță, după cum ți-am și promis în clipa aceea, în care ne-am hotărât a ne uni destinele!
***
În vremea aceasta, la palatul său, Zmeul Zmeilor măsura cu pași mari camera sa de zi, fiind neliniștit tare. De, ca un veritabil îndrăgostit! Se tot gândea cum ar fi cel mai înțelept să procedeze în continuare.
Deodată, ușa se dădu cu-n scârțâit lugubru în lături, iar în cameră intră nimeni alta decât muma sa. Aceasta îl privea încruntată și, după ce-l măsură -c-o privire disprețuitoare- de la cap pân’ la picioare, îi spuse:
-Femeia asta a făcut din tine un… nici nu știu cum să te numesc! Dar ești de nerecunoscut, iar zmeii deja au început să se revolte, așa că nu te văd bine… Trezește-te, naibii, odată… la realitate! Și nu te mai spăla toată ziua-bună-ziua, c-o să dai de alb!
-Ușa aceea ar trebui unsă, îi zise Andros fără a-i lua în seamă cuvintele dinainte.
-Ce-are a face ușa în povestea noastră? Și de când îți pasă dacă aceasta scârțâie sau nu?, îl întrebă -deja extrem de îngrijorată- zmeoaica.
-Doiniței -cu siguranță- nu i-ar plăcea!, îi răspunse fiul ei, iar apoi continuă cu… A aerisit Zamfira camera Doiniței și a schimbat așternuturile, draperiile, da?
-Ce să facă? Și cine e Zamfira asta? Doamne-Dumnezeule, ce-ai făcut Tu cu fiul meu!?, întrebă retoric muma zmeilor, smulgându-și părul din cap de nervi și supărare.
-Zamfira este cea care a fost -și am hotărât că va fi din nou- camerista Doiniței, mamă, îi răspunse Andros, fără a observa că aceea care-i dăduse viață deja făcea spume la gură, de disperare. După care, se îndreptă spre ușă mai zicând un… Ei bine, eu am plecat acuma. La bună vedere!
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
13 răspunsuri la „Oximoron (24)”
[…] oare Emil și Daniel ce ar spune, așa că le pasez leapșa. Dar voi, fetelor: Almona, Ana, Cri, Iza și Oana? Și, evident, provocarea e deschisă […]
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma amuză madam zmeoaica șefă. Toată treaba asta cu noul Andros nu-i miroase a bine. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur mult că te-a amuzat și pe tine, Jo, fiindcă eu scriam și râdeam, imaginându-mi. Și m-am întrebat dacă am reușit să redau comicul de situație, cu Zmeul Zmeilor – un îndrăgostit visător…😘 Îți mulțumesc mult! ❤
ApreciazăApreciază
Ți-a reușit! Mi-a gâdilat plăcut simțul umorului. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗❤
ApreciazăApreciază
Doamne, Cri, cât iubesc povestea asta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță dragă, dacă ai ști cât mă bucură cuvintele acestea!! 🙂 Ești minunată! Te îmbrățișez cu mult drag! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase magice, transcendentale, conexiunile iubirii AAAE, ideale. Merci !
Ce minunat e sa traiesti în adevar, visând
si sa visezi traind etern zburând prin gând.
Sa-mpartasesti prin fapte bune prin Cuvânt,
tot ce-ai primit în dar, prin harul Spiritului Sfânt…
O seara magica si binecuvântata, cu sentimente nobile învesmântata, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce versuri frumoase și ce cuvinte magice îmi scrii! 🙂 Îți mulțumesc pentru ambele, dragă Iosif! 🙂 Seară minunată și binecuvântată cu iubire fie și la casa ta!!
ApreciazăApreciază
Omul este dragostea însuși!!! Și așteaptă dragoste de la oamenii din jurul lui. Magic basmul.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Ane, Oxi ar putea fi considerat întruchiparea dragostei.🙂 Îți mulțumesc din suflet pentru aprecieri! Încerc să aduc măcar un pic de magie în viețile noastre prin povestea aceasta, iar cuvintele tale îmi spun că… am reușit. Te îmbrățișez! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oxi intruchiparea dragostei?! Na, c-am auzit-o si pe asta. Eu uit mai greu… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În mintea lui, este… 🙂 Ca spiriduș, își imagina că se dăruiește pe sine prin acele cuvinte de dor, sau de iubire. Dragostea-i tot ce știe și tot ce este Oxi, fiind un veșnic îndrăgostit. 🙂 Na, că m-a aburit și pe mine… 😀 Sigur că-i amăgire, nu iubire, dar seamănă într-atât, încât uneori se confundă.😘
ApreciazăApreciază