Cu alte cuvinte, bucură-te de viață exact ca un copil, iartă repede tot ca la acea vârstă, dar fii cât mai matur în acțiunile tale și gândește-te bine înainte de a-ți oferi o bucurie, pentru a nu fi cu prețul nefericirii altcuiva. Mai ales, când vine vorba de… iubire.
„În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie – nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă.” (Constantin Brâncuşi)
Fericirea dintr-o clipă 
20 de răspunsuri la „Fii copil, da’ ca adult!”
Nu știam melodia. Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult drag, Ane! Mă bucur că ți-a plăcut, fiind și una dintre preferatele mele…❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt picături de ploaie, care zboară din lumină în umbră.💖
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai spus!! 💖💖
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E greu sa mentii treaz spiritul copilăriei după ce ai trecut prin anumite experiențe în viata. Dar, vine o vreme când apar nepoții si atunci, cred, începi sa redevii copil…:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Magda și pot să confirm cu nepoții de la soră, fiindcă să fii mătușă cred că este foarte asemănător cu a fi bunică…:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aici este secretul legendar al tineretii fara batrânete si al vietii fara de moarte, iar basmele românesti pe aceasta dimensiune sunt axate… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa, chiar așa e, ai dreptate…🙂
ApreciazăApreciază
Din pacate, în marea lor majoritate, adultii si-au pierdut si îsi pierd serenitatea, inocenta, bunatatea si libertatea infantila, angrenati în labirintul matricelor carteziene, relative, false, iluzorii, urmând programele si calendarele vremurilor din urma, pe caile trasate de „pastorii” lacomi, profitori, în spiritul de turma, ignorând cu inconstienta crasa „mieluseii” ramasi în urma, sacrificându-i pentru bani, pentru o falsa lege si cutuma.
O saptamâna sublima, minunata, binecuvântata în toate, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Își pierd, sau și le-au pierdut încă din copilărie…
Îți mulțumesc, dragă Iosif! La fel! 🙂
ApreciazăApreciază
Adevarat! Cred ca te poti bucura chiar mai bine din postura de adult, nesilit sa fii la cheremul dispozitiei celorlalti ca in copilarie. Asta daca nu alegi sa fii asa, ceea ce n-ar fi deloc bine. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur că ne bucurăm mai bine acum, Ana! 🙂 Daaa, ai dreptate, n-ar fi deloc bine… și-mi pare că există în lumea modernă cam mulți oameni mari (încă) dependenți de ai lor părinți.
Îți mulțumesc!😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu m-am referit doar la cei dependenti de parinti, ci la cei dependenti in general, psihic (nu neaparat financiar) de parerile si capriciile partenerilor, rudelor de orice categorie, membrilor anturajului, in fine… Cei care accepta sa fie tot timpul indemnati, condusi de colo-colo de unii sau de altii, care uneori trag de ei in directii opuse, provocand, inevitabil, multa suferinta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Într-adevăr, mai sunt și toți aceștia. Și tare multă suferință provoacă, da. 😔
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parca era si-un cântec vechi.. ” de-am fi copii/ pentru înc-o ziiiii”. 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, Ina, era și încă unul dintre favoritele mele, într-o vreme! Te îmbrățișez cu drag!!❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E dovadă de înţelepciune. Şi poate fi un ingredient important din reţeta fericirii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înțelepciunea vine odată cu experiența, Potecuță, deși am sentimentul că -la unii oameni- este chiar nativă, fiindcă am cunoscut copii într-atât de isteți, intuitivi, încât ajunsesem să cred, pe atunci, în „sufletele bătrâne”… Și sigur că e un ingredient foarte important! Îți mulțumesc mult!❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A fost înțelept Brâncuși al nostru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A fost, Jo! Și uite cum spiritul lui este încă…🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană