În acea dimineață de sfârșit de primăvară, când deschise ochii în zorii acelei zile, Doinița își aminti că astăzi sărbătoreau chiar aniversarea lor. Se împlineau trei ani de la ziua aceea binecuvântată în care se regăsiseră și la finalul căreia zâna Primăvară îi și cununase. Iar mai apoi, ei porniră pe drumul vieții, împreună și fericiți.
Și, Doamne, cât de bine le fusese la început..! Erau într-atât de îndrăgostiți, încât își petreceau mai tot timpul nedespărțiți, în căsuța lor, cea pe care o primiseră în dar de la aceeași zână bună. Da, în casa lor, pe care toate făpturile magice le-o și amenajaseră, împodobind-o întocmai ca pe o căsuță din povești, dar și dotând-o cu de toate ce le-ar fi fost de trebuință într-o gospodărie.
La început, celor doi soți le-a fost… exact ca-ntr-o poveste! Apoi, încet-încet, mirajul iubirii s-o fi destrămat, pesemne, se gândea acum tânăra femeie, fiindcă -în acel moment, Doinița se afla singură. Unde era soțul ei? Ei bine, e o poveste mai lungă răspunsul la această întrebare și se cuvine să v-o spun pe toată, pentru a nu-l judeca cumva greșit (unii dintre noi) pe Alin.
Fostul spiriduș nu prea știa cum merg lucrurile într-o gospodărie și nici nu-și dorise vreodată să le învețe rostul, simțind, sau știind, că lui nu i s-ar potrivi o astfel de îndeletnicire domestică, deși o iubea mult, tare mult pe Doinița, doar -de dragul ei, uite că el devenise muritor, și încă un bărbat căsătorit.
Tânăra femeie, fiind o hărnicuță de când se știa, ducea acum singură tot greul casei, dar fără a se plânge, mai ales că soțul ei o și alinta -tot timpul- cu cuvinte atent alese, din care-și compunea declarațiile de iubire, unele dintre acestea fiind în versuri, încât Doinița noastră se simțea iubită și era cât se poate de fericită exact așa cum stăteau lucrurile la ei în casă. Nu conta faptul că ea făcea toată treaba, iar el numai se juca, fiindcă prin jocurile acestea ale lui, șugubățul ei soț o bucura și pe ea.
Dar apoi, a venit pe lume primul lor copil, iar femeia s-a simțit, dintr-o dată, copleșită, nemaiputând face față singură tuturor solicitărilor cotidiene, cum era și firesc, de altfel. Așa că-i comunică, de îndată, bărbatului ei c-ar avea mare și urgentă nevoie de ajutor.
-Iubita mea, te înțeleg perfect, îi răspunse Alin soției sale. Dar nu uita cine sunt eu. Sunt soțul tău, da, iubirea vieții mele, dar mai sunt și (doar) Oximoron, un fost spiriduș care nu-i obișnuit și nici nu s-ar putea învăța cu treburi de-ale oamenilor. Mie îmi poți cere versuri, sau vorbe dulci, Doiniță, pe acestea ți le ofer din inimă și involuntar, după cum ai și văzut, dar știi și tu că… Nu, nu-i poți cere omului să fie ceea ce nu este!
-Bine, dragul meu, sigur că ai dreptate!, îi zise posomorâtă tânăra sa soție, înțelegând și ea că era musai să găsească o altă soluție, dar care? Tot Alin veni -mai apoi- și cu ideea aceea ce-i părea lui salvatoare:
-Aș putea să te ajut, dragostea mea, angajându-ne ca bonă, sau ca ajutor al tău în casă, pe o fată din sat!
-Și cum o vom recompensa pe acea copilă, dragul meu? Ceea ce avem noi în gospodărie ne ajunge doar nouă și suflețelului acestuia nevinovat, care iată c-a venit și el pe lume… Nimeni nu vine ca să-ți muncească fără a fi plătit, cumva, iubitul meu!
-Aș putea, scumpa mea, să-mi ofer serviciile ca poet și ca interpret la petrecerile din satul nostru, precum și la cele din satele vecine. Astfel, vom avea bănuți pentru a ne plăti ajutorul din casă, eu făcând doar ceea ce știu bine a face… și-mi place mult ideea aceasta, draga mea!
-Bine, dar asta înseamnă că tu vei fi plecat mai tot timpul, iar noi… Noi doi vom fi -de acum înainte- tot departe unul de celălalt, dragul meu! E oare înțelept să ne înstrăinăm așa?
-Doar fizic, iubita mea, fiindcă rămânem conectați în gând, îi răspunse Alin, apropiindu-se și sărutându-și soția pe frunte, iar apoi și pe nou-născutul lor, ce-i zâmbi pe loc, gingaș.
Zis și făcut. A doua zi, bărbatul plecă la drum, fiindcă auzise că-n satul vecin va avea loc, în curând, o nuntă mare, iar alături de Doinița rămăsese Tincuța, o fată ce era orfană și care acceptase să o ajute, în fiecare zi, pe tânăra mămică, primind -pentru început- doar câte o masă caldă și câteva lucrușoare de îmbrăcat.
***
Rămasă singură, Doinița se simți -pentru prima oară în viața sa- abandonată. În suflețelul său, se dădea acum o luptă aprigă, fiindcă o parte din ea îi găsea scuze lui Alin, dar celeilalte părți i se părea că parcă prea ușor a ales el să plece și s-o lase singură.
„Oare mă mai iubește?”, se întreba tânăra femeie, ce trăia și sentimentul că el de-abia așteptase să plece de lângă ea… Simțea deja cum îi arde pământul de sub picioare și numai speranța că Alin se va întoarce de la acea nuntă și că vor găsi apoi împreună o altă cale, prin care ei doi să înfrunte viața umăr lângă umăr, o mai ținea cât să nu-și piardă mințile de disperare. Copilul începu a-i plânge în brațe, iar tânăra mămică se porni a-l legăna, cântându-i într-atât de frumos, încât bebelușul încetă a mai plânge, ațipind la pieptul mamei sale.
Iar Doinița închise și ea ochii, dar nu se opri din cântat, însă-și imagină că ține în brațe o floare în loc de prunc, floarea iubirii lor binecuvântate. Și atunci înțelese…
-E doar o încercare a vieții! Înțeleg acum, Doamne! Dă-mi rogu-Te puterea de a-i rezista și adu-mi bărbatul sănătos acasă cât mai curând, iar până atunci, fă în așa fel încât gândul meu cel bun să-l însoțească și să-l păzească de toate relele!
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
36 de răspunsuri la „Oximoron (20)”
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru aceasta superba încheiere ! (999)Noi unA te declaram… învingatoare !
Noapte buna, binecuvântata, vise placute ti se arata, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀..Îți mulțumesc, dragă Iosif!
Noapte bună (binecuvântată cu vise frumoase) și ție!! 🙂
ApreciazăApreciază
Tocmai în „URZICI” e leacul,
ce-l învinge sssi pe… dracul.
Iar daca da-n primavara,
cu urzici faci ciorba-n oala… 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase versuri ai creat! 😀
Dar și „cu gust” adevărat,
căci mie, ciorba tare-mi place
așa cum mama mea o face. 🙂
Am încercat s-o fac și eu,
dar n-avea niciun Dumnezeu 😂
așa că mi-am gătit, bădie,
o… tocăniță. Și-o sarailie. 😉
ApreciazăApreciază
Pai, ce credeai ca-s licurici, sa ma supar pe furnici. Tot ce trece-n virtual, e joc de copii banal. Eu chiar sincer îmi doresc, pe nimeni sa nu jignesc. cei care ma si jignesc, îi felicit…îi iubesc ! 🙂 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este un joc, da-i serios.
Nu-i de copii
și e doar uneori frumos.
Emoții vii
se nasc p-aici
ș-adeseori,
țesute-s cu… URZICI.
ApreciazăApreciază
Eu ma bucur de cenzura, prin reteaua virtuala.
În Cuvântul din Scriptura, este doar Viata Reala.
Chiar daca toti m-ar bana si m-ar scoate din sistem,
Tare eu m-as bucura, doar de Dumnezeu ma tem…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Mă bucur că nu te-ai supărat!
ApreciazăApreciază
Si mie îmi este drag
si-i mai alunec pe prag
dar am fost înlaturat
cred ca de al sau barbat
care nu m-a suportat
iar de-o vreme-s …cenZ(b)urat… 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău…
ApreciazăApreciază
Și eu ți-am cenzurat vreo două comentarii de pe pagina mea, fiindcă aveau video-uri fără nicio legătură cu articolul și erau greu de vizionat, fiind cu patimi… Scuze, Iosif, dar la mine acasă, pot să aleg ce păstrez și ce nu, fără supărare, fiind doar o chestiune de gust. Exact ca în vorba aceea amuzantă, ce suna cam așa: „Nu toată lumea mă place, dar -ce să-i faci?, nu toți au gusturi bune!” 🙂
ApreciazăApreciază
Eu sunt un pic mai… „arici”,
si-n trecerea mea pe-aici,
am zarit printre urzici,
stralucind un licurici … 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știu dacă tu-l știai,
dar există și pe aici
un Licurici, ce-mi este drag,
căci scrie pentru mari și mici… 🙂
AICI: https://wordpress.com/read/feeds/95062350
ApreciazăApreciază
Ti-am citit de mult în suflet,
cred ca ai inima buna.
Pastreaza ce ai în cuget,
pe Terra nu-i ca pe Luna,
nici ceasul nu-i saptamâna…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Văd că bine m-ai ghicit,
de pe Lună am venit 🙂
Dar m-am acomodat deja p-aici
și păstrez în suflet… vis de licurici. 🙂
ApreciazăApreciază
N’avem cum sa ne-ntelegem,
tu femeie, eu barbat,
Fiecare în viata alegem
LIBER Calea de urmat…
ApreciazăApreciază
LIBER, da, te-nțeleg bine!
Aceeași limbă noi vorbim
și schimbăm vorbe puține,
telepatic, mai mult, ne citim… 🙂
ApreciazăApreciază
Sa nu-ti pui niciodata masca, las’ ca-ti platesc eu amenda, doar sunt un om extrem de bogat. Numai în caz de razboi si daca ti-e frica de moarte sa o porti, Ok. ?… 🙂 ))
ApreciazăApreciază
Iosif, m-ai înțeles greșit, sau nu m-am exprimat eu bine și s-a-nțeles altceva. Ideea e că și eu am bănuți destui, doar că prefer să-i cheltuiesc pe altceva decât pe amenzi. 😀 Și din ce văd eu, suntem în război, doar că-i din acela biologic, iar de moarte n-aș putea spune că mi-e frică, dar parcă mi-aș dori să mai trăiesc…😉
ApreciazăApreciază
Intuiam eu ca un Oxi întelept, nu cedeaza usor sentimentalismelor muritorilor de rând, având capacitatile perceptiei rational-sentimentale infinit mai dezvoltate decât omul limitat de relativismul simturilor primare, spatio-temporale…! 🙂
O seara minunata, magica, relaxanta, binecuvântata, luminata de iubirea AAAE, draga Cri !
P.S. Îmi place ca nu porti masca, Om frumos ! Felicitari pentru curaj ! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Are mintea brici Oxi și de această calitate a lui s-a și îndrăgostit Doinița, Iosif. 🙂
Să vedem acum cât le va ajuta în pereche „capacitățile percepției rațional-sentimentale infinit mai dezvoltate” (cum frumos ai spus tu) pe care le deține fostul spiriduș. 🙂
Îți mulțumesc, chiar mi-a fost magică seara și cred că mulțumită și gândului tău cel bun. O zi excepțională îți doresc eu acum! 🙂
P.S.: Vai, am uitat de mască la poză..! 😀 Rămâne secretul nostru, da? (că n-am bani de amendă) Mulțumesc! 😊
ApreciazăApreciază
Sper că a iubit-o și se va întoarce cât de curând la ea, având în vedere și faptul că au un bebe mic..😇
Așa că aștept un final; nu chiar ca la americani, dar vezi ce final îi faci să nu mă dau la șervețele.. 😅
Seară frumoasă !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De iubit, o iubește, clar, doar că în felul lui, mai ca un spiriduș, așa.. 😀 Și nu, nu, stai liniștit că-i fără șervețele, îți promit că va să fie totul bine, într-un final 😉 …deși mai este cale lungă până acolo, nu mă grăbesc să închei, fiindcă pe eroii mei îi mai așteaptă încă multe aventuri. 🙂 Vor reintra în scenă Zmeul Zmeilor, tritonul și nu numai ei, așa că așează-te confortabil, fiindcă acesta este un basm mai lung, gen.. telenovelă. 😅
Îți mulțumesc mult, Ștef! O seară frumoasă și ție! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, of, of… n.aş fi vrut aşa. Dar şi cele mai frumoase basme au în ele măcar un strop de… viaţă-viaţă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
I-adevărat, Potecuță! Nici eu n-aș fi vrut, sinceră să fiu, dar în viața reală, cam așa se întâmplă, atunci când soții sunt foarte diferiți, așa ca Alin și Doinița. 🙂 Iar ei mai au nevoie și de încercări de tot felul pentru a crește, a evolua, nu? 🙂 Chiar și o despărțire este uneori binevenită, chiar dacă mai și doare uneori… pe ea, de regulă. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mda, și eu l-aș fi-ntrebat de ce-a plecat așa devreme la nunta ce abia se pregătea… :))
dar Doinița e o fată tare cumințică, sper să-i fie doar o încercare, într-adevăr 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îi lipsea libertatea, sau sentimentul acesteia, fiindcă bărbatul este construit diferit de noi, Issa, după cum știm. 😉 Avea nevoie de o gură de aer în afara căminului și a găsit calea prin care să și-o ofere. 🙂
Doinița va fi bine, chiar dacă mai întâi nu va fi, fiindcă așa-i viața reală. 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poveste, poveste, doar că așa se întâmplă și în realitate în unele cupluri… mai e mult până departe, până vom înțelege noi, muritorii, ceea ce nici spiridușii (se pare) nu știu: să iubim pur și simplu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi basmul acesta, dragă Cireșică, e inspirat din realitate, fiindcă mi-am propus să merg mai departe cu povestea mea și să-mi imaginez ce va mai fi și după nuntă 😉 și că nu-i totul numai „lapte, unt și miere” așa cum ar putea crede Doinițele și Alinii din viața reală. 🙂 Destinul ne tot scoate în cale alte și alte încercări, iar asta încontinuu. Și unii oameni trec peste acestea mai ușor, tocmai pentru că se iubesc -pur și simplu- după cum spui. Iar alții se despart după o provocare a vieții, ce le revelează deosebirile, dar și lipsa iubirii dintre ei… 💕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unii dintre noi… adică Jo. 😀 Am ințeles. De unde am ținut-o ca într-o poveste până acum, iată că ne-am trezit la realitate. Nu degeaba toate poveștile se termină la nuntă… Și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți… cică. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 Și cu toate acestea, dragă Jo, voi încerca a-l înțelege pe Oxi, deși îți recunosc că sunt tentată să îl judec, dar… Oare îi putem comanda inimii? Nu. 🙂 Mai mult, niciun om nu poate trăi mult timp împotriva firii sale, așa că Alin a ales înțelept să fie el însuși și totodată sincer cu soția sa. Iar Doinița, la fel, s-a îndrăgostit lulea și s-a măritat, deși știa de la început că el va fi un greieraș, iar ea o furnicuță… În final, însă, vor fi amândoi bine, am s-o întorc cumva din condei, vei vedea. 😘
ApreciazăApreciază
Asta nu inseamnă că n-o să fiu cârcotașă și o sa-i găsesc nod in papura lui Oxi și altă dată. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i ușor de el, Jo, să se adapteze vieții de om și -mai nou- tată de familie. Iar asta, amintindu-și traiul fără de griji pe care-l avea ca… spiriduș. 😉
ApreciazăApreciază
Da! Cum bine ai zis: Doinița e furnicuța, iar Oxi greierașul. Se vor descurca ei până la urmă, am incredere în bunătatea ta. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc!💕
ApreciazăApreciază