În acea clipă, de după o stâncă ce se afla foarte aproape de Doinița, se ivi căpșorul unei înaripate care, imediat, își luă zborul și ateriză pe o crenguță din apropiere, cântând atât de frumos, încât fata noastră simți -pe dată- cum îi înflorește sufletul. Și era tare plăcută la înfățișare solista cea voioasă, cu penele sale cele albastre atât pe spate, cât și pe aripi, asemuindu-se astfel unui frac elegant, iar burtica și codița îi păreau a fi, împreună, o cămășuță rozalie…
La acest gând, zâmbi Doinița noastră și, chiar atunci, observă cum pomii din jur dădeau în floare, ori.. în martie nu se prea întâmplă asta, își spunea acum fata noastră, realizând instantaneu cum timpul se scurge altfel pe tărâmul fermecat… Și-n aceeași clipă, Doinița își aminti… absolut totul! Era momentul în care zâna Primăvara îi restaurase amintirile lui Oximoron și, totodată, pe ale tuturor acelora care uitaseră peripețiile acestuia, la unison cu eroul nostru.
Rememoră apoi Doinița și toată corespondența sa cu spiridușul, înțelegând -pe dată- că Alin nu putea fi altul decât Oxi, preschimbat în om, de dragul ei. Plânse atunci de bucurie, iar după aceea, se îndreptă către marea cea învolburată, intrând în apă până la brâu, așa îmbrăcată cum se afla, și rosti o rugăciune:
-Preschimbă-mă, Doamne, prin mare,
și fă-mă cu coadă, o sirenă călătoare…
Ajută-mi astfel, rogu-Te, să scap de zmeu,
să fiu iar liberă și apoi cu Alin, bărbatul meu!
Binecuvântează, Doamne, din nou, a noastră regăsire
și-n același timp, adu-ne-n soartă, rogu-Te, și împlinire
prin iubire, Doamne, dar și, ca-n vis, cu bucurie,
fiecăruia, pe veci, cine i-a fost sortit să-i fie!!
Și iată că Bunul Dumnezeu îi ascultă ruga fetei noastre, căci o preschimbă pe loc într-o sirenă, iar Doinița nu mai zăbovi nicio clipă, ci se avântă în largul mării, îndepărtându-se tot mai mult de țărm.
**
În vremea aceea, Alin-Oximoron și prietenul său bun, elful Oracol, își împărtășeau ultimele detalii ale planului lor de atac, în care-și puseseră la bătaie toate armele din dotare, adică mințile lor cele ascuțite, precum și cunoștințele celui din urmă despre obiceiurile Zmeului Zmeilor, dar și pe ale celorlalți locatari de la castel.
-Voi pătrunde în palatul fratelui meu mai mare Andros diseară, căci ne-a invitat pe toți ai noștri la cină, îi zicea lui Oxi Oracol, care -ați înțeles bine- era neam bun cu Zmeul Zmeilor. Ție, dragul meu, îți va mai rămâne apoi de făcut doar să-mi aștepți semnalul de cale liberă. Ți-l amintești, da?
-Desigur, prietene, dar spune-mi cum vei reuși să-i facilitezi Doiniței ieșirea din sala de mese plină ochi cu zmei și zmeoaice?
-Nu-ți face griji în legătură cu asta, ci tu doar fii cu ochii în patru după șarpele Argint Viu, ce-ți va ieși înainte și te va conduce către draga ta.
**
Primăvara îi asculta pe cei doi amici punând țara la cale și zâmbi fericită sorții favorabile, hotărându-se apoi imediat să le dea și celor doi vestea cea bună. Noi o știm deja, iar Primăverii tocmai i-a șoptit-o la ureche Vântul cel hoinar, ce-i era acesteia un prieten apropiat și dânsul auzise -printre altele- și rugăciunea Doiniței, asistând mai apoi la preschimbarea fetei în sirenă și la neașteptata sa evadare.
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
20 de răspunsuri la „Oximoron (16)”
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
[…] unui roman istoric cu acțiunea plasată în Transilvania medievală. Apoi Cristina, o tânără sensibilă, talentată, cu darul versificației, autoarea blogului Fericirea dintr-o clipă. Gia Macoveanu […]
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fascinant acest episod, în care, se îmbina perfect elementele naturale cu cele, legendare, artificiale si daunatoare, create de Zmeul Zmeilor & Co. în scopurile pur EGOiste, utilizându-si puterea uriasa doar pentru propriile satisfactii si orgolii, inconstient, iresponsabil si indiferent la celelalte suflete si capodopere create de Dumnezeu, pentru a mentine un echilibru minunat, constant, fascinant si luminat pe Pamântul Nou creat. Merci pentru acest dar minunat pe care cu drag l-am… dezlegat ! 🙂
O seara magica, sublima, învesmântata în bucurie, pace si Lumina Divina, draga Cristina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult drag, Iosif! Și eu îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale frumoase și pentru melodie …și, la rândul meu, îți doresc o seară plină de magie și binecuvântată cu tot ce mi-ai urat și tu mie! 🙂
ApreciazăApreciază
Pentru mine, lumea asta creată de tine e evadarea din cotidian 🙂
Mulţumesc, Cristina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare mult mă bucur, Potecuță! 🙂
De mică, mi-au plăcut poveștile nemuritoare și le citeam chiar și prin adolescență. 😀 Dar ce spun eu aici, căci anul trecut am recitit Basme de Wilhelm Hauff. Sunt foarte frumos create, ca poveste în poveste și fascinant povestite, traduse. Copilul din mine a fost fericit să le redescopere, îți imaginezi. ☺️ Poate de aceea, ador să compun un basm și mă bucur nespus când descopăr că nu doar mie îmi place. 😘
Cu mult drag și îți mulțumesc și eu!! ❤️❤️
ApreciazăApreciază
Cu ochii de adult putem pătrunde puţin şi dincolo de „magie” şi asta sporeşte farmecul poveştilor.
E o bucurie să o citesc pe a ta!
ApreciazăApreciază
Este adevărat, Potecuță, de aceea ne plac și mai mult. 🙂
Îți mulțumesc din suflet! 🌸💝
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eiii sper ca ei să se re-găsească, Doinita și Alin. Normal cu ajutorul zânei Primăvară. 😘❤️
ApreciazăApreciază
Se vor regăsi, Ina, aceasta fiind dorința fierbinte a amândurora. 🙂 Mai au de trecut însă prin câteva peripeții, dar care sper să-ți placă. Te pup!! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Excelent! M-am gândit eu că Doinița o să scape pe calea apelor, dar nu m-am așteptat la așa miracol și nici la ruga în versuri. Bravo, Cristina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, Jo! Așa mă bucur că ți-a plăcut, fiindcă am întâmpinat o greutate în a-mi găsi cuvintele potrivite, în dimineața asta. 🙂 Motivul: îmi doresc să mă las de cafea 😀 și sper din tot sufletul să reușesc fără porția de energie pe care mi-o oferă aceasta. 😉
Excelent-ul de la tine e pentru mine un 10 plus cu felicitări, de aceea mă bucur așa! ❤
ApreciazăApreciază
🙂 Si cu ce inlocuiești cafeaua? Cu ceai verde?
ApreciazăApreciază
A, nu, cu nimic, ci pur și simplu nu mai beau, fiindcă nu-mi mai place gustul și nu-mi doresc s-o beau doar așa… ca „drog”. 🙂
ApreciazăApreciază
Poți să-ți imaginezi că eu beau cafeaua black? Dar black, black – fără nimic, nici zahăr, nici lapte… Si-mi place! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pot imagina, fiindcă în urmă cu câțiva ani, o preferam la fel. 🙂 Dar acum nu-mi mai place nicicum. Cred că e și ceva psihologic la mijloc. 🙂
ApreciazăApreciază
Hmm…
ApreciazăApreciază
🙂 e mai mult de povestit (Hmm…-ul tău cred că aștepta detalii). Am să scriu un articol despre cafea. 😉
ApreciazăApreciază
A, nu, nu așteptam detalii. Eu am tensiunea mică și daca nu beau cafea, mă doare capul. Am presupus că la tine e invers. 🙂 Dar articolul despre cafea este o idee originală. Daca o sa fie si in versuri… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am scris cândva o poezie cu cafeaua, inspirată chiar de licoarea cea parfumată, dar am publicat-o deja pe un alt blog și o republicare ar putea fi considerată plagiat de către administratorii site-ului. 😀 Mi-ai amintit de aceasta citindu-te cum pomenești de niște versuri… 🙂
ApreciazăApreciază