Articolul este parte a serialului Miercurea fără cuvinte, găzduit de Zina.
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
…asortată unui gând bun.
& (en español) ** (In English) ** (in italiano) ** (en français)
Articolul este parte a serialului Miercurea fără cuvinte, găzduit de Zina.
Fericirea dintr-o clipă 
41 de răspunsuri la „Relaxare prin pictură”
Eu cu picturile nu mă pricep, nici n-aș avea răbdare, dar nici nu le știu interpreta, dar îmi place să le privesc și să le admir – ba chiar și pe un perete la mine mi-ar plăcea să am așa un tablou super. Și da, îmi place abstractul și chiar și pe telefon mai pun câte o temă abstractă..
Am urmărit cu plăcere, dar și coloana sonoră a fost pe măsură..
Seară frumoasă, Cristina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur mult că ți-a plăcut videoclipul, Stef! Și mie îmi face plăcere să admir abstractul și, la fel ca tine, chiar și pe telefon mai pun câte o temă abstractă uneori. 🙂
O zi frumoasă îți doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi plac mult de tot aceste tutoriale. Ai senzatia ca totul este un joc simplu si pana la urma chiar este un joc. Pana la urma totul este a incepe sa experimentezi si sa explorezi. Adica primul pas, esential in orice am face. Iar transformarile culorilor sunt minunate.
Multumesc, Cristina! Happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact așa am perceput și eu, Suzana, ca pe un exercițiu de imaginație sub forma unui joc, prin care combini culori și rezultatul poate fi fascinant. Sigur că în clip e un pictor adevărat, însă cred că ne-ar binedispune pe fiecare dintre noi acest mod de a crea artă abstractă.
Cu drag și mă bucur mult că ți-a plăcut! Happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte interesant mod de a picta. M-am relaxat urmărind videoclipul și mă gândesc că m-ar relaxa să și fac așa ceva. M-ai pus pe gânduri. 😀
Happy WW, Cristina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu mă gândeam să încerc, dar nu am instrumentul din videoclip. Știu însă un magazin unde am văzut în vitrină de toate pentru pictori, așa că îl voi vizita în curând. 😀
Happy WW, Zina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Haha! M-am și gândit la asta. Un cuțit pentru pește, cu forma ajustată, ar putea fi bun.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am mai uitat o dată la videoclip și mie îmi seamănă mult cu o paletă pentru tort, doar că e mai subțire. 😀 Am să trec totuși și pe la acel magazin. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de frumos! M-aș putea uita toată ziua la așa ceva!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa și eu, Diana, fiindcă mi se pare de-a dreptul relaxant! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Woow, e tare frumos şi da, relaxant. Dar eu tot nu pot, nici aşa, cu „tutorial” în faţă. Am două mâini stângi 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță, două mâini stângi am uneori și eu. Oare atunci m-aș putea considera ambidextru? Acum a vorbit optimista care sunt 😀 dar, dacă vorbesc serios, îți răspund că să desenez mi-a plăcut de mică și începusem cu flori și prințese 🙂 , așa că la mine e pasiune, însă în altele sunt un adevărat dezastru… 😉
ApreciazăApreciază
Bravo, Cristina! Eu şi acum, dacă trebuie, desenez oamenii din cerc, linie, două linii la mâini, două la picioare 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 Mi-ai amintit de omulețul lui Gopo, pe care îl desenam scriind pe o hârtie 10 = 11 , dar 1 era doar o liniuță, după care desenam în jur un oval, adăugam două urechi și un ciuf din 3 linii curbe și iată chipul omulețului. Însă corpul nu mai știam să îl desenez. 🙂 Și tocmai mi-am mai amintit o poezioară, ce-i învăța pe copii să deseneze:
„Linie, linie, punct și punct,
Linie, linie și-un rotund,
Linie, linie și-o burtică,
Ăsta-i chipul lui Mitică!”
(primele două linii fiind sprâncenele, iar punctele, ochii, după care: nas, gură, față, gât, burtică) Drăguț, nu?
ApreciazăApreciază
Daaaa, eu tot timpul spun poezioara asta când desenez capul 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prin urmare, am mers la aceeași grădiniță, sau educatoarele noastre la aceeași școală. 😘
Am uitat să zic și că spunând „Ăsta-i chipul lui Mitică!”, îi adăugam mâini și picioare, din tot patru linii. 😀😀😀😀
ApreciazăApreciază
Cred că da! Astea-mi ieşeau. Şi biscuitele. Mai strâmb, dar să zicem. În rest… picturi abstracte 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Apropo de arta abstractă, căutând picturi pentru articolul de azi, am descoperit atât de mulți artiști, iar operele lor toate, fascinante, încât mi-a fost greu să aleg dintre acestea. Atunci am căutat un videoclip, cu atenție ca să nu aibă cuvinte, doar asta-i regula, nu? Însă data viitoare, poate că voi face totuși o selecție, fiindcă mi-a fost tare drag să mă plimb prin galeria virtuală. 🙂
Te îmbrățișez, Potecuță! ❤
ApreciazăApreciază
Ştiu cât de greu e de ales. Totuşi, poţi face un fel de serial, să postezi într-o săptămână un set, în următoarea altul. 😉
Te îmbrăţişez şi eu, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un joc fain, dar artistul are oares’ce lejeritate si indemanare si talent de a vedea ce va sa fie. Eu cu abstractul mai stai putin, dar jocul asta de linii si geometrie imi place. M-as si incumeta sa mazgalesc. Sa-mi procur culori si panza si mai vedem. 😀 Glumesc… O zi buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ina, crede-mă că ar fi o idee tare bună. Nu neapărat cu instrumentul din videoclip, ci oricum ți-ar plăcea ție, poate cu pensule și acuarele; și să vezi ce distractiv va fi! Zi bună fie și la tine! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi o relaxare daca ai avea oaresce talent….mie mi-a placut doar rezultatul final 🙂 Pentru mine nu cred c-ar fi vreo relaxare, ci munca de Sisif 😀 😀 cata vreme n-am absolut nici cea mai vaga idee despre combinarea culorilor 😀
Zi relaxanta, Cristina 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu privesc actul artistic doar ca pe un joc, Atipica, cu linii, culori și multă imaginație. Vei fi surprinsă de rezultat , dacă încerci să creezi astfel, fiindcă fiecare dintre noi purtăm în suflet scânteia divină. 🙂
Mulțumesc! Zi relaxantă și ție, draga mea! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să ne relaxăm deci… Tot în casă, așadar? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A, nu, ci la muncă, din fericire 😀 , prin urmare, happy. 🙂
ApreciazăApreciază
De fapt, răspunsul corect e… tot în casă, doar că nu acasă. 😀
(când vor trece pandemia și canicula, ne vom relaxa cu adevărat)
ApreciazăApreciază
Deplangeam intr-un comentariu anterior lipsa mea de talent intr-ale versificarii, precum si admiratia pentru cei care pot sa versifice. Mai adauga la deficientele mele lipsa talentului la desen si, iata, miercurea are o gramada de cuvinte… 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😀 Ești nostimă, Jo, fiindcă nu te vezi prin ochii noștri, ai celor ce-ți admirăm cuvintele și felul de-a gândi și exprima pasiunea pentru filme, seriale. Mi-ar fi plăcut să scriu atât de bine ca tine! 🙂
ApreciazăApreciază
Iar ma faci sa rosesc. 🙂 Eu doar traduc articolele scrise atat de frumos de altii. Eh, mai cautam. Poate intr-o zi o sa descoperim talentul meu ascuns. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Le traduci, dar stilul în care o faci și limba română scrisă corect îți aparțin. Pentru acestea eu te felicit! 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc mult, Cristina. Nu-i prima oara cand iti admir bunatatea si delicatetea. ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc și eu, Jo! ❤
Și mai am o calitate de admirat, iar aceasta îmi amintește de un coleg de liceu ce-i spunea unui profesor, vorbind despre mine… „Cristina e de o sinceritate dezarmantă!” 😀
ApreciazăApreciază
🙂 Nu-mi ramane decat sa-ti multumesc inca o data. ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciază
Cristina, îmi dai voie să-i zic o mică povestioară lui Jo, aici la tine? Promit să fie scurtă…
Într-o grădiniță de copii, o fetiță sta retrasă și părea necăjtă. Sesizând, educatoarea s-a apropiat și a întrebat-o:
-Mirela, ce s-a întâmplat? Te-a supărat cineva?
-Nu, doamna! Nu m-a supărat nimeni.
-Dar te văd tristă. De ce?
-Mă gândeam la ceva…
-Poți să-mi zici și mie?
-Păi mă gândeam că Adriana desenează cel mai frumos, Iulian recită cel mai bine, Andreea cântă minunat, Marius aleargă cel mai iute…
Și fetița continua tot așa, lăudând calitatea fiecărui coleg. Mai erau câțiva neamintiți și educatoarea a întrebat:
-De Monica ce poți să-mi spui?
-Ea are părul foarte frumos…
-Dar Ema?
-Și ea este frumoasă, îmi plac ochii ei!
-Buun! Dar despre tine ce poți să-mi zici, Mirela dragă?
-Nimic! Eu n-am niciun talent și nicio calitate…
Atunci educatoarea a ridicat-o în brațe și pupând-o pe frunte, i-a spus:
-Ba da, scumpa mea, numai că nu știai! Tu ești cea mai bună fetiță, pentru că poți să apreciezi toate aceste calități la ceilalți. Îmm! Și uite ce frunte dulce de gânditoare mai ai!…
Iar Mirela a râs, fericită.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cât de frumos ai povestit și ce mult mi-a plăcut pilda, mulțumesc și eu, Condei!
Vezi, Jo, tu ești cu adevărat minunată! ❤
ApreciazăApreciază
🙂 Frumos! Norocul meu este ca, desi n-am un talent vizibil, pot sa ma bucur de talentul altora fara sa fiu invidioasa.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Iar aceasta este tot o calitate! 🙂
ApreciazăApreciază
Mai era ceva și cu fruntea gânditoare 🙂
Însă eu nu te cunosc Jo… Să am iertare, voi remedia situația. Desigur că în norocul tău trebuie să existe mai multe daruri, Cristina zicea că scrii frumos, iar eu am toată încrederea în gustul ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fruntea ganditoare ma duce cu gandul la riduri. 🙂 In orice caz, multumesc pentru remedierea situatiei. Te astept cu drag pe blogul meu, cand ai chef de o incursiune in cea de-a saptea arta. 💕
ApreciazăApreciat de 1 persoană