A nins
peste noapte,
atât afară,
cât și înăuntru,
în mintea mea,
iar neaua,
ca o catifea
înghețată,
dar și caldă,
cum e sufletul,
a acoperit
neliniști albastre.
Apoi, din senin,
o rază fermecată,
venită parcă de niciunde,
mi-a luminat așteptările,
iar gândul și-a luat zborul
spre alte depărtări
ca-n vis nemărginite.
Fericirea dintr-o clipă 
6 răspunsuri la „Totu-i alb”
Faina zăpada!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai ales prima zăpadă, ce se așterne peste noapte, iar dimineața totu-i alb! 🙂
ApreciazăApreciază
Tu te bucuri de albul zăpezii, iar eu de cel al norilor luminoși. Poate facem schimb, în curând. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai citeam poezia ta, Petru, și mă gândeam la frumusețea norilor ce au forme uneori atât de frumoase, cum e și cea a ursulețului din pluș, pe care ai ales-o în poză. 🙂
Dintotdeauna mi-au plăcut norii, așa că primesc cu entuziasm schimbul. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vezi? Raza aia a vut menirea asta, indiferent ce a fost .)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaaa, să știi! 🙂 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană