Etichetă: Piano
-
Parla più piano…Plácido Domingo
„Parla più piano E nessuno sentirà Il nostro amore lo viviamo io e te Nessuno sa la verità Neppure il cielo che ci guarda da lassù Parla più piano E nessuno sentirà Il nostro amore lo viviamo io e te Nessuno sa la verità Neppure il cielo che ci guarda da lassù Insieme a te…
-
Piano (ultima parte)
Într-o seară frumoasă de primăvară, Enzo împreună cu soția sa se aflau la o sindrofie și, deodată, el sesiză că Giulia dispăruse. O căută și descoperi de îndată afară, pe terasă, captivă într-un dialog aprins cu prietenul său din copilărie, Mișu. Se apropie de cei doi și astfel auzi, fără să vrea, și o frântură…
-
Piano (6)
Și a venit seara mult așteptată a balului. Când am pășit emoționată în salon, toți cei deja prezenți acolo m-au întâmpinat cu urale, iar eu m-am simțit mai fericită ca niciodată. Privirea mea, însă, îl căuta febrilă pe Enzo, întrucât mi se spusese că și el se va număra printre oaspeți. În clipa în care…
-
Piano (5)
M-am trezit cu zâmbetul pe buze în acea dimineață, datorită visului frumos pe care Cerul mi-l trimisese în noaptea dinaintea zilei în care urma să împlinesc 22 de ani: …Se făcea că mă aflam undeva într-un vârf de munte și admiram de acolo priveliștea încântătoare ce mi se desfășura dinaintea ochilor. La orizont, zăream până…
-
Piano (4)
Îmi aduc aminte, de parcă ar fi fost ieri, momentul în care l-am revăzut pe Enzo, acesta fiind diminutivul pe care îl alesesem pentru el, iubitul meu. Deocamdată, iubit era doar în mintea mea, desigur, căci Piano, reticent, mi se adresa în continuare cu „soro”, o formulă de alint pe care el a folosit-o încă…
-
Piano (3)
Pe măsură ce ne apropiam unul de celălalt, inima-mi bătea din ce în ce mai tare, iar eu -cu ochii minții- vizualizam zbaterea de aripi a unui colibri și mă întrebam inimioara sa cât de repede bate oare? De emoție, îmi și rețineam un pic respirația, părându-mi că aceasta s-ar putea vedea și astfel el…
-
Piano (2)
Nu mă întrebați de unde anume de pe Internet este imaginea de mai sus, fiindcă nu-mi mai aduc aminte (am uitat să-mi notez sursa) și doar am păstrat-o aproape de mine, într-o mapă virtuală, pentru a o putea revedea și a-mi încărca sufletul de frumos și altă dată. De câte ori îmi place ceva mult…
-
Piano
–Te rog, vorbește mai încet, nu e nevoie să țipi pentru a ne înțelege… –Dar nu țip deloc, ci așa vorbesc eu, răspunse Alexandra, însă își coborî vocea în timp ce rostea aceste cuvinte, asortându-se astfel, involuntar, vocii calme și aproape șoptite a Patriciei. Adăugă mai apoi… Așa e bine, da? Piano, cum spui și…
Fericirea dintr-o clipă 