Etichetă: înțelepciune
-
Un Zbor Altfel
Mi-am luat cele mai cele fire, de-ndată ce-am putut s-aleg și să mă întrupez, ca niciodată, din armonii cu mai mult soare. * Și nu numai prin nuanțe diafane, ci am cules și vorbe de-alea bune, plus șoapte de iubire ce e adevărată și doruri pe-o alee cu visu-mi asortată. * Minune-mi e amu’, dar…
-
emoție dintr-o zicere
de-a lui Marin Sorescu „M-am ascuns într-o scoică, …pe fundul mării, Dar am uitat în care. Zilnic, mă cobor în adânc Și strecor marea printre degete Să dau de mine.”
-
Până mâine
„-Până când o să mă iubești? -Până mâine! -Doar până mâine? -Ieri a trecut. Azi durează puțin, dar va fi mereu mâine!” Cuvintele dinainte sunt între ghilimele fiindcă nu-mi aparțin, ci le-am citit aici. Însă, mi-au plăcut prea mult ca să le păstrez numai pentru mine. Le asortez acest videoclip, cu memento-uri inteligent ilustrate…
-
Cine nu-i?
Pot să fac mai multe lucruri deodată. Ascult, ignor și uit în același timp. (Îți mulțumesc pentru traducerea corectă, Jo!) * O zi de marți foarte, foarte fericită vă doresc…!! ***
-
Auzi tăcerea?
Se spune că ar fi de aur și, uneori, chiar e. Dar alteori, e doar durere, când tace și tu știi de ce. * Ce e tăcerea? Și e bine să taci, sau să mai spui ceva, orice, ca să nu-i pară că ai murit, ca și odinioară? * Poate vei vrea să-ți cânți tăcerea,…
-
Miracolul bunătății
„Bunătatea din cuvinte creează încredere. Bunătatea din gândire creează profunzime. Bunătatea în dăruire creează dragoste.” (Lao Tse)
-
M-am învelit cu marea
Am aşteptat zadarnic un vis să mi se împlinească şi din lumea agitată, un om cu drag să mă privească. Aşa c-am ațipit cuminte, cu capul pe caldul nisip, visând frumos şi -de astă dată, mai realist, un pic. * Mă învelisem înainte cu marea cea tare-nvolburată, să-mi fie plapumă şi -n gând, iubirea mea…
-
Și prințesele se luptă cu zmei
A fost odată ca niciodată o prințesă pe care o chema Rază de Lună, dar prietenele sale care -bineînțeles, erau și ele tot prințese, o numeau simplu: Lu. Era o visătoare tânăra noastră și ca mai toate fetele de vârsta ei, își imagina că ursitul îi este -fără îndoială- un prinț fermecător, dar și galant…
-
În mintea Sofiei (2)
-Sofia, spune ceva, te rog! –Îmi pare rău, Andi, dar… nu pot…! Te plac, însă nu mă simt pregătită… și nici nu cred că voi fi prea curând… Sunt sinceră! Dacă doar pentru asta ai venit azi pe aici, regret nespus că… nu pot, chiar nu pot intra în jocul tău… -Nu e un joc,…
-
din „Tașaulul”, o baladă de-a lui Corneliu Leu, citită pe blogul „Ideile Ștefaniei”
„Tașa, însă, le răspundea doar atât: -Eu știu că brațele mele mă pot hrăni îndeajuns, deci, ce rost are să stăpânesc mai mult decât pot munci ele? Unii rădeau, alții nu înțelegeau nici în ruptul capului, alții înțelegeau și erau fericiți că există pe lume asemenea oameni de-ai lor. Alături țărmului de nisip scânteietor, bătrâna…
Fericirea dintr-o clipă 