Categorie: poveste
-
Un miracol viu (16)
-Cioc, cioc, cioc, e cineva acasă? -Da, frate, intră! Sunt aici, în salon! -Bonjour și bine te-am găsit!, îl salută Lucian, de îndată ce intră pe ușa camerei de zi. -Ei, ia zi-mi, că m-ai făcut tare curios… despre ce-ți doreai să vorbim?, îl întrebă Victor pe fratele său. -Dragul meu…, să nu râzi, te…
-
Și prințesele se luptă cu zmei
A fost odată ca niciodată o prințesă pe care o chema Rază de Lună, dar prietenele sale care -bineînțeles, erau și ele tot prințese, o numeau simplu: Lu. Era o visătoare tânăra noastră și ca mai toate fetele de vârsta ei, își imagina că ursitul îi este -fără îndoială- un prinț fermecător, dar și galant…
-
Nici n-am știut că am murit…
M-am bucurat nespus atunci când fratele meu mi-a comunicat că a întâlnit-o pe femeia vieții lui și mi-am dorit -desigur- s-o și cunosc, cât mai curând. -Dacă vrei, acest cât-mai-curând ar putea fi chiar azi, mi-a spus Robert. -Bineînțeles că vreau! Când… acum? -Da, mergem acum pe la ea. Dar, Cri, te rog, orice-ar fi,…
-
Un miracol viu (15)
În clipa în care Speranța intră în cafenea, cele două prietene ale sale amuțiră pe dată. O priveau acum pe tânăra femeie zâmbind și în ochii lor se citea clar, atât curiozitatea, cât și surpriza cea plăcută. -De ce mă priviți așa… amândouă? Probabil, m-ați văzut pe geam, vorbind cu Ștefan…. -Mi-am amintit de unde-l…
-
Un miracol viu (14)
Ne aflăm în anul 2121 și la Biblioteca Centrală Universitară din Iași. Într-una dintre sălile de lectură ale acesteia, singură la o masă, stă o tânără care răsfoiește o carte veche, întorcându-i paginile cu mare grijă. Pare a căuta ceva nu numai foarte important, dar și în pericol de a dispărea odată cu deteriorarea acelei…
-
Lumea de sub scară 7
M-am văzut cu Vio în aceeași zi, doar că mai pe seară. A apărut la ușa mea și ne-am privit în ochi un timp, fără a rosti niciun cuvânt, privirile noastre creând, însă, o întreagă epopee. Vizualizam împreună un același viitor, dar mai frumos decât ni-l imaginasem vreodată fiecare dintre noi. Și acesta lua naștere…
-
Lumea de sub scară 6
-A fost odată ca niciodată o fetiță pe care o chema Ximena. -Bunico, dacă ai ști cât mă bucur să te aud! -Și fetiței aceleia îi plăcea tare mult să viseze. Adeseori, ea călătorea cu gândul prin niște lumi fantastice, dar și prin altele ce semănau cu Raiul pe Pământ… -Hahaha, exact așa e, cum…
-
Lumea de sub scară 5
-Hai să-ți povestesc, mi-a zis Flor, de cum a intrat pe ușă. -Hai! Dar, mai întâi… Bună și bine ai venit!, i-am răspuns în glumă. -Scuze… și sigur… Bună și bine te-am găsit, draga mea! -Vrei o bere de ghimbir? -Da, mulțumesc, dar nu de ghimbir, ci bere-bere dacă ai, mai ales una rece! -Este…
-
Lumea de sub scară 4
Acea zi de sâmbătă a fost și ziua în care am realizat că Lumea de sub scară năcuse în mintea mea o avalanșă de întrebări și că îmi doream nespus de mult s-o explorez la pas, dar oare puteam face asta în siguranță? Cum era și firesc, mă întrebam și în ce fel aș putea…
-
Lumea de sub scară 3
În dimineața următoare, m-am trezit târziu, cum era și firesc, doar mă culcasem la ore foarte mici. Mă uit în telefon și văd trei apeluri nepreluate și tot atâtea mesaje. „Hmm… Ia să văd de la cine sunt!”, mi-am spus. Apelurile erau de la tata, pe care l-am și sunat, de îndată, fiind un pic…
Fericirea dintr-o clipă 