A fost odată un bondar
Călător prin lume, solitar,
Îndrăgostit de o albină
Întâlnită pe-o colină.
*
Și îi cânta el, bâzâit,
Din zori până la asfințit,
Însă albina-n seamă nu-l lua
Fiindcă veșnic trubadur îl știa.
*
Da-l asculta și-n sinea sa,
Alături de dânsul fredona…
Și povestea lor s-a țesut înainte,
Cu multă iubire și fără cuvinte.
*
Iar eu încălecat-am pe o șa
Ș-am scris-o… cu rime… așa!
©Cri
Fericirea dintr-o clipă 
8 răspunsuri la „Poveste”
Hmm, oare-s la spam? 🙄
ApreciazăApreciază
Nu, nu erai la spam, ci doar la comentarii (încă) neaprobate. 🙂
ApreciazăApreciază
Ieeei, Cri!! Ce poveste delicată! bine ai revenit! Sper să ne scrii cât mai des aşa poezioare frumoase!
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc din suflet! ❤️
ApreciazăApreciază
Ce frumoasa poezioara! Imi pare bine ca te aud, Cri!
Sa ai o luna de octombrie inspirata si colorata.
Imbratisari! ❤️😘
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc tare mult, Suzana! Și eu mă bucur! 🤗
O lună octombrie plină, plină de minunății și cu bucurii multe, multe îți doresc, la rându-mi! ❤️😘🌹
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine ai revenit! Muza mea inca nu s-a intors din vacanta, hoinareste inca cine stie pe unde.
ApreciazăApreciază
Bine te-am regăsit, Ana! Și muza mea e… trubadur, însă uite că mai dă și pe acasă uneori…. 😊
Îți mulțumesc mult, mult! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană