Priveam gânditoare pe fereastră la lumea de dincolo de râul din visul meu, unde copacii începuseră a dansa, luând forme din ce în ce mai contorsionate.
Deodată, o rază de soare încremeni lumea fix așa cum se găsea, încât nici vântul nu părea să mai bată…
Ce e iubirea oare?
Un gând ce-a-nmugurit,
Un vis frumos și dulce,
Miracol ce s-a împlinit…?
Vocea care cânta aceste cuvinte, pe o melodie fascinantă ce m-a dus cu gândul la muzica sferelor, s-a auzit de undeva de afară. Am privit, mai întâi ceva mai atentă prin geam, observând -prima oară- făptura formată doar din apă care ieșea chiar atunci la suprafața acesteia. Doar capul și umerii i-am zărit inițial, dar și-a luat zborul apoi imediat, ridicându-se în văzduh ca un duh fermecat ce iese dintr-o lampă. Și vocea aceea angelică s-a oprit din cântat, dar eu acum nu mai vedeam pe nimeni, deși am avut sentimentul -la un moment dat- că s-ar forma fața unui cățel, chiar în centrul perspectivei mele de la fereastră.
Ce imaginație bogată ai, Cri! Uite și un chip de om în coronamentul copacului din centru! Ba, acum, omul ăla îmi face cu ochiul!! Hmmm… Nu cumva visez?, m-am întrebat, dar n-am avut timp să-mi mai și răspund, fiindcă -în dreptul ferestrei mele- a apărut, din nou, făptura aceea din apă, căreia îi vedeam acum mai bine trăsăturile, fie ele așa cum erau – adică formate numai din apă. Iar ea (sau el, căci putea fi ambele genuri) mi-a făcut un semn cu capul, chemându-mă afară, numaidecât. Curajoasă cum mă știți (în vis, vreau să spun), am ieșit pe dată, curiozitatea -mai ales- dându-mi ghes.
Și am făcut doar un pas, iar apoi… mi-am luat zborul, la rându-mi, căci mă simțeam ca un fulg de ușoară și mi-am dorit să ajung repede, repede, cât mai sus. De acolo, vedeam lumea altfel decât mi-o imaginasem. De fapt, nu era lumea mea, cu natura sa bine-cunoscută, ci un alt fel de paradis, deși se afla și acolo un râu, cu copacii care tocmai dansaseră, numai că -printre aceștia și pe deasupra apei- zburau multe, multe făpturi cum era și aceea care mă invitase afară. Nu se apropiau, însă, una de alta, de parcă fiecare avea lumea ei și doar eu le zăream pe toate zburând așa, laolaltă.
În acea clipă, s-a auzit -din nou- Vocea, ce venea de undeva de sus. Am ridicat privirea și l-am zărit pe Dumnezeu. Știu sigur că era El, fiindcă emana atâta iubire, cu toată Ființa Sa, încât am simțit cum mă cuprinde o liniște mare, mare, și o pace interioară la care, până atunci, eu doar visasem. Iar cățelul acela, acela al cărui chip îmi apăruse mai înainte, se gudura acum la picioarele Domnului, care-l mângâia, zâmbindu-i cu o dragoste infinită și vorbindu-i, cântându-i, în continuare, despre iubire. În timp ce se întâmplau toate acestea, cățelul se preschimba în apă. Și atunci, am înțeles. Toate acele făpturi erau spirite, iar el, un alt suflețel, ce urma să li se alăture în Paradis.
Și Domnul mi-a făcut cu mâna atunci, de La revedere, pășind mai apoi pe raza-i de lumină, înapoi către Cer. E de mirare că m-am trezit zâmbind? 🙂
©Cri
Fericirea dintr-o clipă 
30 de răspunsuri la „Pași prin lumea din vis”
Bravo, what a beautiful story💚
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Thank you very much, Olga! 🤗 I really love these words you write to me…!! 💚💚
ApreciazăApreciat de 2 persoane
💚😊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🤗
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu e de mirare ca te-ai trezit zambind! Si cred ca este genul de vis ce poate schimba realul nostru, ii spun unii holografic, chiar unii spun ca nici nu este ‘real’ ci doar o proiectie a mintilor noastre.
Complicat, dar tare mult as vrea sa stiu. Poate cine stie, visele dau cheia…:)
Multumesc, Cri, pentru atata frumos!
Un final de saptamana ca un alt inceput! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Videoclipul reprezintă fix ce mi-am imaginat…:) Ba, la un moment dat, se aude și o voce angelică, așa că nici nu s-ar fi putut unul mai potrivit… 🤗 Și, da, cred și eu, cu tărie, că visele ne pot schimba realul nostru, subconștientul fiindu-ne acela cu o super-putere ce-i, deocamdată, necontrolabilă și, astfel, ne transpunem în realitate visele -uneori- involuntar. 🙂 Daaa, și eu aș vrea să știu cât mai multe despre toate acestea, dar poate că ni se vor revela necunoscutele, vreodată…. Credendo vides!! Păi, nu?!
Eu îți mulțumesc, din toată inima, Suzana! ❤ M-ai bucurat tare mult, atât cu videoclipul, cât și cu ce mi-ai scris în comentariu.
Un sfârșit de săptămână ca un alt început îmi și doream, m-ai ghicit. 😘 La rându-mi, îți doresc să ai unul mai frumos decât ți l-ai imaginat și un strop de magie (din aceea reală) peste! ❤❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ ❤ ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😘🤗
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Imi place povestea ta! ❤ Sunt fan "povestiri din alte lumi", din lumile nevazute – si/sau nestiute – care ne inconjoara. 🙂
Fotografia care te-a inspirat e fermecatoare, din punctul meu de vedere – arata de parca… se ridica un văl pentru a lasa privitorul sa arunce o privire "dincolo de cortina".
Felicitari, Cri! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu sunt fan al povestirilor din alte lumi, pe care-mi place să mi le imaginez, la rându-mi. 🙂 Ah, și-s așa de fericită atunci când se mai și ecranizează câte o astfel de fantezie, s-o văd eu și „realitate”. 🙂 Fotografia, de când am văzut-o, m-a inspirat…, deși inițial, o altă poveste, fiindcă aceasta s-a născut doar urmare dialogului cu Jo de la sursă, pe blogul ratacitpringanduri. Și mi-a plăcut mult mai mult ceea ce vizualizam acum, datorită prezenței cățelușului în poveste. 🙂
Îți mulțumesc, Diana, mult, mult! O seară plăcută îți doresc să ai!! ❤❤
ApreciazăApreciază
Ce frumos, Cri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din toată inima! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🌞
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă înfățișare! Și da, poetică. Mie mi-a plăcut mult ideea ta de a da frâu liber senzorialului imaginativ și l-ai transpus vibrant, într-un tablou fantastic. Copaci, apă, cățel, deși personificate, toate astea eu le-am perceput a fi un mediu familiar și liniștitor. Făptura din apă te cheamă prietenește la un zbor de croazieră, chipul din coronamentul copacului îți face cu ochiul… Pe fondul acesta, Dumnezeu se înfățișează până la urmă exact așa cum ni-l dorește sufletul nostru, blând și mângâietor. Poate că poza poate fi și creepy dintr-o altă perspectivă, dacă îți lași mintea să alunece pe panta asta… Însă a ta s-a ținut tare pe poziție 🙂 și ce ne-ai prezentat, a fost touching story. Eu unul aș fi vrut să fiu acolo, în visul tău. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
🙂 Îți mulțumesc din suuuuuflet! Dacă ai ști ce efect liniștitor au avut cuvintele tale asupra minții mele…! Până să le citesc, aveam sentimentul că aș fi eu însămi creepy, nu numai făpturile acelea, de am putut să le imaginez așa de înfiorătoare. Însă, eu nu le-am vrut deloc astfel, ci doar niște spirite din apă, care-i izvorul vieții, pănă la urmă, iar una dintre acestea chiar mi-a zâmbit și m-a invitat prietenoasă afară, după cum ai punctat și tu. Acum, sunt iarăși bine, adică liniștită, și-mi place, din nou, povestea mea, datorită ție. 🙂 Încă o dată, îți mulțumesc mult, mult, mult!! O zi frumoasă tare îți doresc să ai!! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am o zi liberă, pe care mi-am început-o în mijlocul prietenilor dragi. Cum dar, să nu fie frumoasă? Așa se prefigurează. Dar și afară e un soare îmbietor, lucru rar pe aici, care mă invită să ies din casă. Rămân cu inima lângă voi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Plimbare plăcută! 🙂
ApreciazăApreciază
Reveria ta mi-a dat oarecare fiori… Sau vis, cum vrei tu să îi spui. E teribil de mare tentația de a le prelungi…, dar și bucuria povestirii lor altor suflete dornice de astfel de experiențe e la fel de mare ❤❤
Cît despre ce spun eu… Glumesc, evident, dar ia-mă de poetă, nu de bună 😀❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sorry pentru fiori… 😀 Nu-ș ce mi-o fi venit cu siluetele acelea multe, doar aș fi putut lăsa numai una șiiii… drăgălașă. Și da, am simțit pe pielea mea cât de mare e tentația de a le prelungi, așa că mă străduiesc (din greu) să mai scriu și proză scurtă, sintetizând cumva, mă… perfecționez. 😉
Te iau fix așa cum ești, adică bună în mai toate, iar „mai”-ul a fost ca să nu pară că aș exagera, deși putea foarte bine să lipsească. 🤗😘
Issa, îți mulțumesc din toată inima!! ❤❤❤❤
ApreciazăApreciază
eu mulțumesc și nu care cumva să dispară vreo siluetă, ceva…
la urma urmei, fiorii ăia sînt semn de reușită ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vorba „semn de reușită”, venită de la tine, reprezintă clar o reușită…❤❤ Și las așa povestea, atunci, căci iar a început să-mi placă. Vezi cât de mult contează cuvintele? 🙂
Îți mulțumesc tare, tare mult, încă o dată!!
ApreciazăApreciază
O lume fantastică din care putem lua farmec și speranță, să le aducem în asta a noastră. 🙂
Mi-a plăcut mult! Te felicit, Cri!
Fotografia seamănă cu o zonă în care am fost de multe ori în copilărie, la grătare și scăldat. Apa era mai mică, sigur 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Frumoasă și amintirea ta din copilărie, Potecuță, pe care cred că ai rememorat-o cu drag mult. Poate era chiar din aceeași zonă… 🙂 dar numai ratacitpringanduri ne poate spune exact pe unde a făcut poza, pe care eu doar „am împrumutat-o”, fiindcă mi-a plăcut așa de mult misterul ce transpărea din aceasta, încât am simțit-o muză.
Să visăm frumos, da, că bine zici, aducând farmec și speranță în lumea noastră chiar și din vise, sau din visuri… 🙂 Cu drag te îmbrățișez și-ți mulțumesc din suflet!! ❤️
ApreciazăApreciază
Nu aș crede că poate fi aceeași zonă, dar din moment ce m-a dus acolo, cred că nici nu mai contează de unde e, eu tot acolo mă văd când mă uit la ea 🙂
Pățesc asta des, să asociez un loc cu ceva dintr-o fotografie și numai pe ăla să îl văd apoi.
Te-a inspirat tare, tare frumos!
Te îmbrățișez și eu cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să știi că și eu pățesc așa și gândurile mai țes și o poveste, câteodată. 🙂 Îți mulțumesc mult, mult, încă o dată! 🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Povestirea ta este la fel de spooky ca fotografia. Deși a fost un vis frumos, mă bucur că n-a fost decât un vis și eroina ta este bine… mai mult decât atât, s-a trezit cu speranța reînnoită la o lume mai bună. ❤️ Dar cel mai mult mi-a plăcut prezența cățelului. O lume mai bună trebuie neapărat să aibă căței fericiți. 🙂 🐾
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Inițial, îmi imaginasem o convorbire cu Dumnezeu, dar apoi mi-am zis că Lăbuș va spune mai multe doar dând din codiță. 🙂 Fantoma lui, deși… tot el. 🐾 De acord și că-i… spooky (mulțumesc, am mai învățat un cuvânt!) cu făpturile acelea, ce-s cel puțin ciudate. 😀 Dar așa m-a inspirat aceea din poză (centru, jos), așa că nu m-am mai gândit prea mult. Și n-am vrut să fie nici mai lungă fantezia mea. Dar speranța rămâne frumoasă, cum spui, iar restul mai pot schimba, doar hârtia electronică suportă și modificări, cum spunea și Issa, odată. 🙂
Îți mulțumesc mult pentru gânduri, Jo! Pupici, cu drag!! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De ce să schimbi? Ți-am mai spus că primul impuls este întotdeauna cel mai bun. Dacă începi să gândești si regândești totul, mai mult strici. Părerea mea. Pupici back tot cu drag. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate. 🙂 Las așa.
ApreciazăApreciază