În urmă cu câteva zile, mă aflam într-un părculeț, ce-i pe aproape de casa mea. De fapt, eu îl traversam doar, îndreptându-mă către locuința unei prietene. Și atunci, am zărit-o pe ea. Stătea liniștită pe o bancă și avea o postură cu capul ușor coborât în piept, deși privirea i se mai ridica, din când în când, la auzul pașilor ce se apropiau, de parcă ar fi așteptat pe cineva. Drumul meu trecea chiar pe lângă banca ei, așa că și pașii mei au determinat-o să-și ridice privirea, de astă dată, către mine. Avea lacrimi în ochi, așa că a scos repede o batistă din geanta sa, ștergându-le. Mă aflam deja foarte aproape de ea, într-atât încât am putut să constat că fizionomia femeii aceleia îmi era una extrem de familiară… dar cine era ea oare?
–Cri, ai venit!, îmi spuse femeia, de cum mă văzu.
–M-ați așteptat..?, am întrebat-o surprinsă tare.
–Dacă ai ști de când…!! Dar nu mai contează decât faptul că ești acum aici. Și nu-ți mai bate capul de unde mă știi, fiindcă nu mă cunoști, nu încă….
Am privit-o atunci și mai cu atenție. Era mai minionă decât mine și într-atât de slabă, de parcă ar fi mâncat doar miercurea și vinerea, vorba bunicii mele. În acea clipă, femeia pufni în râs.
–Bine ar fi fost, dacă aș fi putut mânca în fiecare miercuri și vineri…, îmi spuse mai apoi, lăsându-mă paf.
–Îmi auziți gândurile?
–A, nu, doar că eu sunt tu, sau… mă rog, am fost tu.
–Nu înțeleg. Vă rog, explicați-mi…!
–În urmă cu 28 de ani, eu treceam prin acest parc și, chiar înaintea mea, pe o bancă, stătea acea femeie, a cărei fizionomie îmi părea tare, da’ tare cunoscută, însă nu știam încă de unde…?
–Dumneata ești eu?, am întrebat-o zâmbindu-i neîncrezătoare.
–Am fost, da. Și am sperat că-mi amintesc bine de drumul meu prin acest parc, ce a fost fix în această zi. Numai că nu-mi mai aminteam exact și data, ci doar că era aproape primăvară și anul 2022, așa că eu am tot venit, mai multe zile la rând… și sunt tare scumpe călătoriile astea în timp, așa că n-am mai mâncat de… uite c-am uitat de când. Îmi iau însă pastilele acelea roz, ce-s gratuite, după cum știi, așa că mai supraviețuiesc cu ele. Ah, așa e, tu nu știi încă de pastilele ce vor fi inventate abia peste vreo 10 ani, în timpul tău. O pastilă roz, draga mea, îmi oferă necesarul de energie pentru o zi întreagă, atâta doar că din masa musculară se tot duce fără mâncare adevărată și-i musai ca -de acum înainte- să reîncep a mai mânca și sănătos. Dar haide să-ți spun, mai bine -nu-i așa?, ce m-a adus astăzi înapoi, la tine!
–Ard de nerăbdare să aud!, am exclamat, luând imediat și loc pe bancă, lângă eu-ul meu din viitor.
–Ei bine, zilele astea, tu vei înfăptui un soi de crimă… iar asta te va transforma într-un om rău, adică din ce în ce mai rău, căci îți vei pierde, în curând, atât echilibrul, cât și compasiunea. O altă crimă îi va urma, pentru a o camufla pe cea dintâi. Și apoi o alta, după care încă una…
–Imposibil! Nu-mi stă în fire așa ceva… Eu nu pot ucide nici măcar o muscă!
–Și cu toate acestea, o vei face. Fiecare om, oricât de bun, poate deveni un ucigaș, în anumite circumstanțe, ce-l aduc până la limită… Uită-te în ochii mei! Ce vezi?
–Că seamănă bine cu ai mei, doar că privirea -deși înlăcrimată- îmi pare a fi una ca de gheață… Uf, e cam…înfricoșătoare!
–Pentru că eu nu mai sunt eu, mă înțelegi acum? Însă ceva din mine își dorește să mai fiu cine am fost pe când eram tu. Te implor, ajută-ne!!
–Bine, dar… Dacă ai mai purtat o aceeași conversație, în urmă cu 28 de ani – în timpul tău, înseamnă că nici vizita asta – în al meu, nu-și va atinge scopul… și ceva tot mă va împiedica să rămân eu însămi. Este logic, nu-i așa?!
–Nu neapărat.., și eu una cred că ai avea o șansă! Fiindcă mie, eu-ul meu din viitor mi-a povestit despre acea primă nelegiuire, însă, eu nu o voi face, ci îți voi spune doar că e important ca tu să alegi, întotdeauna, calea cea dreaptă, oricât de complicată! Nu uita nicio clipă că tot ceea ce plantezi azi vei culege mâine și că nu există în viață eveniment minor. Atât binele, cât și răul făcut, vor crește, în timp. A tras aer adânc în piept apoi eu-ul meu din 2050, ce mi-a sunat aproape ca un oftat, după care -privindu-mă iarăși fix în ochi- a încheiat cu… Ei, dar eu voi pleca acum, sunt nevoită. Hai, curaj! Simt că tu vei izbândi…!
Doar atât mi-a mai spus, după care s-a ridicat și apoi s-a îndepărtat în grabă, trecând și printr-un soi de portal, fiindcă a dispărut, dintr-o dată, lăsându-mă cam confuză, de n-am fost în stare s-o mai rețin, nicidecum s-o mai întreb una, alta. Dar sunt optimistă știind acum că e în puterea mea să-mi clădesc un alt viitor, având și credința că numai gândul bun îmi va călăuzi pașii, de acum înainte. Și dacă v-ați întrebat cumva, ei bine, nu, nu-mi amintesc deloc ce s-a mai întâmplat în acea zi de aproape primăvară…, ci doar că a doua zi, m-am deșteptat zâmbind și m-am întrebat -de îndată- de-a fost doar un vis acela, sau eu chiar am trăit un eveniment inedit, ca o chemare dinspre un viitor în care nu ninge așa de tare, prin redirecționarea acelui apel de la un alt univers paralel în care mândrul soare nu se prea arăta… mai ales, în sufletul eu-lui meu de pe acolo.
Prin urmare, peste 28 de ani, voi călători în timp și voi fi silfidă. Ah, și de-abia aștept să se inventeze pastilele alea roz… Magie într-o tabletă. Cool!
Aoleu, și dacă nu se vor mai inventa vreodată nici tabletele și nici călătoria în timp, doar pentru că una dintre crimele mele, ce vor rămâne astfel neînfăptuite, va împiedica -nu știu cum- validarea acestor două invenții, ce sunt -nu-i așa?, atât de importante pentru omenire. Poate că una dintre victimele mele e, la rândul ei, o criminală notorie și ei i se va pune pata tocmai pe unul dintre, sau chiar pe ambii inventatori… 😦
„Ce să mă fac, unchiule Charles?”
©Cri
****
Cu acest text am răspuns eu la MICA PRovocare a Ștefaniei, ce a fost publicată alaltăieri, aici.
Fericirea dintr-o clipă 
35 de răspunsuri la „Când viitorul ninge”
What a great story! My mother tongue is Spanish, so I did not know in which language to write this comment. Just to say I really like your story (Google translator is what I use to read people’s blogs that are not in either Spanish or English). By the way, thank you so much for reading or following my posts 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you from the bottom of my heart, Olga! I am so happy that you understood and you liked my story, too … Also, with google translate I translate the words from other languages here, but on your blog I am especially attracted to your drawings, which are gorgeous! Congratulations!! 🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
I did understand your story. Surprisingly enough, Google’s translation kept quite a nice style in English, though of course it can’t beat the original, I’m sure. Thank you so much for your words of appreciation about my paintings and drawings💚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dearly! 🙂 Although it was not a compliment, but a finding, being extremely beautiful…💚Thank you very much, once again! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😊💚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Woow, Cri! În ce lume-dimensiune faină m-ai dus! Tare, tare frumoasă povestea ta! Şi da, şi eu vreau o continuare. Nu ştiu, ceva, cumva, să ne lămurim! Foarte frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuță dragă, dacă ai ști ce bucurie mi-ai picurat în suflet cu cuvintele tale…! Îți mulțumesc din toată inima!! M-ai emoționat tare…❤️ și ai dreptate, e musai să fie o continuare, ca să ne lămurim. 😘 Pup cu drag și îți mai doresc să ai o zi frumoasă tare!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te îmbrăţişez cu drag!
Zi frumoasă şi ţie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc mult, mult 🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si mie mi-a placut povestirea! Felicitari, Cri! 🌹
Sunt curioasa… care-s nelegiuirile! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din toată inima, Diana! ❤️ Tare mult mă bucur că ți-a plăcut și, cu ajutorul muzei, adică dacă-i și ea drăguță și-mi va sta pe aproape, voi continua povestea… Fiindcă realizez că și eu aș fi fost curioasă care-s nelegiuirile acelea… 😉 Te îmbrățișez cu drag!! 🤗
ApreciazăApreciază
Wuaa…SF… nu stiu de ce, dar chiar nu ma așteptam să alegi SF!Dar imi place! Chiar as fi curioasa să vad ce se intampla in continuare….mai scrii si o continuare, nu-i asa? Si imi place si pozaa pe care ai ales-o – e tare faina! Si mi-am amintit de mai multe filme cu tema calatoriilor in timp pe care le-am vazut – About time, Predestination, Time traveller`s wife…astea mi-au ramas in minte in mod special.. desi le-am vazut acum mai mult timp. Multumesc ca ai raspuns provocarii, draga Cri! Te imbratisez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ador filmele cu călătorii în timp, așa că de-abia aștept să le văd și pe cele trei pe care le-ai menționat. 🙂 Cu mare drag și, la rându-mi, îți mulțumesc din inimă, dragă Ștefi, atât pentru aprecierile tale, cât și pentru gândurile tale bune ce-mi aduc, iată!, întotdeauna, mai aproape muza, din ce am constatat! 💕 În privința continuării poveștii, nu știu.., poate… fiindcă îmi surâde gândul. Si eu te îmbrățișez și-ți doresc o seară minunată! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag! Abia aștept să citesc continuarea! După ce vizionezi filmele să-mi dai de veste, cum ți-au părut! Îți doresc, la rându-mi, o seara frumoasă și liniștită, cu pace!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc și eu, Ștefi! ❤️
După ce văd filmele, sigur că-ți voi spune impresiile mele, deși nu mă îndoiesc că vor fi toate pozitive. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-a plăcut mult. M-am gândit că ți-ar plăcea filmul The Predestination, cu Ethan Hawke. Duminică liniștită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din suflet, Roxi! Nu știam filmul, dar Ethan Hawke însuși îl recomandă… Simt că mi-ar plăcea și mult, așa că îl voi viziona cât de curând. O duminică pe placul inimii tale să ai și tu!! 💕🌸
ApreciazăApreciază
Cu drag, mulțumesc și eu! 💕🌸
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗
ApreciazăApreciază
Roxi, tocmai am vizionat Predestination și m-a uimit atât asemănarea cu ce mi-am imaginat eu, cât și finalul, care a fost complet neașteptat… 🙂 Mi-a plăcut nespus de mult și-ți mulțumesc din toată inima pentru recomandare!!
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut povestirea ta. ❤️ Dar să știi că cere continuare. Nu poți să ne lași aici.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare mă bucur că ți-a plăcut și-ți mulțumesc din toată inima, Jo, pentru cuvinte dar și pentru îndemnul de a continua..!❤️ Sigur că ar fi interesant de aflat „ce am făcut, mai apoi”… sau „ce am ales, până la urmă”. 😀😀 Mă voi gândi, și, dacă muza îmi va fi aproape, „Va urma”. 🙂
Te pup și-ți doresc o zi frumoasă!! ❤️❤️
ApreciazăApreciază
Ținem pumnii muzei. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗
ApreciazăApreciază
2050… wow…
Cu crimele alea, apropo, putem să te redirecționăm puțin mai sus, spre est, așa…? Și nu riscăm nici neinventarea pastilelor roz…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀😀 sună realist, prin urmare. Îți mulțumesc pentru compliment!! 🤗 Tema era o poveste cu un om rău ce devine bun, sau invers. Așa că am ales să interpretez chiar eu un rol de om bun ce devin(e) rău, deși oscilează mult asupra alegerii sale. M-am inspirat și din Dostoievski, dar nu numai, ultima replică fiind din Lewis Carroll. M-am jucat de-a scenarista, interpretându-mi propriul rol. 🙂
Te îmbrățișez cu drag, Issa!! 💗
ApreciazăApreciază
M-au amuzat pastilele roz. Cred că Cristinica a avut un soi de slip of the tongue. 🙂 Pastile albastre pentru bărbați. Pastile roz pentru femei. Fiecare cu ce-l doare: virilitatea, respectiv silueta. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
„slip of the tongue” se traduce prin lapsus, sau -poate- greșeală de exprimare?😀 (uite așa mai învăț și eu să vorbesc in English)
ApreciazăApreciază
Nu tocmai greșeală de exprimare. Un soi de ”a vorbit gura fără tine”, dar în cel mai dulce mod posibil. Ce-am vrut să zic este că ai ales culoarea pastilei instinctiv, fără să te gândești prea mult. Am dreptate? Sau ai ales-o special?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate, nu m-am gândit prea mult. 🙂
ApreciazăApreciază
Ți-am zis eu că ești dulcică. 🙂 Și, apropo, aș traduce lapsus prin brain fart. 😀 Și ca să continui lecția de engleză de care n-ai nevoie, dar oare când m-a oprit asta pe mine? 🙂 – a slip of the ˈtongue/ˈpen – an error in speaking / writing in which someone says / writes something unintentionally. Mai corect ar fi fost să zic mai devreme slip of the pen… sau și mai bine slip of the keyboard. 😀 Glumesc acum. Oricum, tot căutând prin dicționare am dat peste Freudian slip (ca să vezi că eu însămi învăț câte ceva nou în engleza in fiecare zi) definit drept: any action, such as a slip of the tongue, that may reveal an unconscious thought. Asta era!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daaa, asta era! 😀 Și-ți mulțumesc, din nou, pentru lecția de engleză ce s-a continuat, pe care să știi că o prețuiesc mult, mult! 😘
ApreciazăApreciază
D-aia avea și dna Marin a noastră pastiluțe roz…, ia uite cum lucrează subconștientul, Jo 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aaaah, tu mi-ai scăpat. Ar fi trebuit să te tachinez și pe tine cu acel Freudian slip. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))) I’m out…
ApreciazăApreciază