E aproape sfârșit de an și, prin urmare, se cuvine să trec în revistă toate cele pe care le-am trăit pe parcursul său…, fie acestea bune, sau mai puțin bune, fiindcă până și cele din urmă au venit la pachet cu niște învățături, ce m-au ajutat să devin un picuț mai înțeleaptă.
La sfârșitul anului trecut, mă lăudam că mă număr printre fericiții care n-au luat virusul și mai afirmam pe atunci că-mi sunt tot la fel de bine și de sănătoși absolut toți membrii familiei, prietenii și cunoscuții… Dealtfel, noi aproape că nu credeam cât de periculos poate fi acest virus, neavând niciun apropiat în suferință, sau plecat fulgerător pe lumea cealaltă. Mai mult, eu însămi cunoșteam oameni care muriseră de alte afecțiuni, dar fuseseră încadrați tot la „covidoși”, doar pentru a lua cadrele medicale niște bănuți în plus „de la stat”. Trist, dar cam așa funcționa mai tot sistemul medical, iar cei care-și pierduseră oamenii dragi erau întrutotul de acord cu asta, empatizând -pe dată- cu medicii, asistenții și infirmierii, ce erau încontinuu expuși pericolului aceluia nevăzut și vedeam cu toții cum munceau în condiții greu de imaginat, zi de zi.
Am pătruns în 2021 încrezătoare că așa numita pandemie se va sfârși. Deja mă relaxasem, oarecum. Apoi, încă din primele luni ale anului nou, au început să-mi moară oameni dragi și chiar unii dintre vecinii mei de bloc, prea mulți la număr și majoritatea… nevaccinată. Președintele blocului, un om la cca 35 de ani, sportiv, sănătos tun, s-a stins subit. Și eu însămi alesesem să nu-mi fac vaccinul, fiindcă -la fel ca el, ca ei- nu aveam deloc încredere în acesta, nefiind testat suficient și -mai ales- aflând că nu mă protejează decât parțial… Da, îmi spuneau prietenii mei – medici că și vaccinat tot te poți îmbolnăvi, doar că șansele să mori sunt mai mici… însă nu zero, nu! Așa că, având prieteni medici care aleseseră să nu se vaccineze, am ales și eu să n-o fac, inițial… Apoi, m-am răzgândit văzând câtă lume continuă să moară, unii în chinuri de nedescris și, mai mult, eu însămi -o dată în primăvară și încă o dată în iulie, am făcut câte o gripă (sau viroză o fi fost) cu febră mare și -bineînțeles- de fiecare dată, m-am speriat tare.
De aceea, pe la jumătatea lui octombrie, m-am decis și mi-am făcut prima injecție, pe care nici nu am simțit-o, vă mărturisesc, așa o mână ușoară avea acea asistentă de la Carol Davila… A doua zi, însă, m-am trezit cu febră mare. De fapt, încă din noapte, eu începusem a tremura tare, cu pat cu tot, neputând să mă încălzesc deloc, deși era foarte cald în casă, radiatoarele fiind chiar fierbinți. Iar apoi, m-au ajuns -rând pe rând- și toate celelalte simptome de Covid, inclusiv tusea care nu mă lăsa nici să ațipesc, sau durerile din capul pieptului, ori amețelile cele cumplite. Nu puteam sta în picioare și aveam așa niște palpitații… Doamne, îmi auzeam inima, pe bune! Și diminețile ce au urmat mi-au fost tot îngrozitoare…, căci mă trezea mereu acea tuse sufocantă însoțită de durerea acută din piept și palpitații, încât credeam mereu că până aici mi-a fost. Vorba vine „mă trezea”, fiindcă nu prea dormeam de la starea aceea de rău și frisoane….
10 zile m-a ținut starea aceasta înfricoșătoare, timp în care o prietenă de-a mea și vecină îmi mai spunea și că, la noi în bloc, oamenii tot mor… Ea este o persoană sufletistă, un om bun cu adevărat și medic, așa că se tot oferea să ajute, ducându-se chiar și până la farmacie pentru aceia care nu mai puteau ieși. Unii dintre ei, la fel ca mine, au supraviețuit Covidului, dar alții… nu. Și -așa cum am povestit mai înainte, nu toți erau în vârstă, sau cu comorbidități.
Colac peste pupăză, am fost și la un pas de a-mi pierde locul de muncă, întrucât directoarea mea -la fel ca mine, cu numai câteva luni mai înainte- nu credea în existența Covidului, pe care-l vedea doar ca pe o gripă obișnuită, nu prea gravă. Și numai făcându-mi testele de sânge (anticorpi – cantitativ și calitativ) i-am putut dovedi că am trecut chiar prin această urgie. Fiindcă testul pe care mi-l făcuse salvarea ieșise negativ. Da, în condițiile în care eu nu mai aveam deja gust și nici miros. Apropo, în privința gustului, simțeam dulce, sărat, sau acru, dar nu mai percepeam și aromele, sau condimentele. Mirosul, în schimb, îmi era unul comun, dar greu și nedefinit, fie că duceam la nas cafea, sau un parfum. Slavă Domnului că mi-au revenit cele două simțuri după numai 3 zile…! Le apreciez altfel acum.
Mă uit mai sus și constat că am scris deja mult prea mult, încât mă îndoiesc că va avea cineva răbdare să citească tot, însă, pentru cine a ajuns -totuși- până aici, voi mai povesti (și cât mai pe scurt) despre acele revelații pomenite în titlu.
Anul acesta, am înțeles că oricât de grave ar fi simptomele și oricât de pe moarte ar părea că sunt, e posibil să fie vorba doar de o aparență înșelătoare… Auzind pe la știri că toți cei care trec prin această cumplită boală rămân cu plămânii și inima afectate, mi-am făcut niște investigații de îndată ce am fost iarăși pe picioare. Pe scurt, sunt bine! Ecocardiografia și radiografia pulmonară mi-au arătat că nu-i deloc așa, ci a fost doar o altă exagerare a mass-mediei.
Tot în 2021, am aflat cum pot gestiona atacul de panică. Întâmplător, am ascultat un videoclip, pe care l-am și postat mai apoi pe blog, aici. Odată cu această audiție, am sesizat diferența subtilă dintre emoțiile sănătoase (ce pot fi și negative) și cele false, adică exagerările propriei minți. Dacă aveți 30 de minute libere, vi-l recomand din toată inima. Pe mine m-a ajutat mult, deschizându-mi o nouă perspectivă.
Să mă și laud un pic? Sunt aproape sigură că am scăpat de o fobie. DA!! Pentru că, până mai ieri, îmi era groază de gândacii aceia mari și negri. Când îi vedeam, înghețam mai întâi, iar apoi mă cutremuram și, dacă insecta era pe pardoseală și venea fuga-fuga în direcția mea, pur și simplu, mă îngrozea gândul că mă va ajunge, de parcă era un monstru uriaș ce urma să mă înghită dintr-o dată. Și luam repede un pantof și-l asasinam bietul, fără niciun pic de milă. Da, știu ce gândiți acum. Groaza aceea mă transforma -pe loc- într-o ființă absolut înfiorătoare și lipsită de compasiune. Bietul gândăcel… el fugea fiindu-i frică de mine, iar eu l-am ucis fiindcă -la fel- mă temeam de el, deși teama mea era una ilogică, eu fiind cea mare și puternică în povestea noastră, iar el, cel micuț și speriat, neajutorat… sau viteaz? Dacă venea către mine cu gândul că va avea de mâncare un an întreg. El și întreaga lui familie…! Vai!! … Oare chiar am scăpat de această fobie?!
Fericirea dintr-o clipă 
47 de răspunsuri la „2021, un an cu revelații”
Am citit până la capăt, textul e fluid și nu te lasă să te oprești. Slavă Domnului că ai trecut cu bine prin această încercare. Și mama și eu am făcut forme ușoare ale bolii, poate și pentru că ne vaccinasem la țanc, cu două săptămâni înainte cu prima doză, deși împărtășeam inițial aceeași convingere ca și tine. Dar cum medicul nostru de familie ne-a spus că în ultima vreme se murea pe capete, am decis să ne vaccinăm în ultima clipă. Îți doresc un An Nou plin de sens, cu sănătate și inspirație!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Roxi, îţi mulţumesc din toată inima! Nici nu ştii ce tare m-a bucurat complimentul că textul e fluid, fiindcă am sperat să fie aşa, având în vedere lungimea sa…. Îmi pare tare rău că şi tu şi mama ta aţi trecut prin covid, dar Slavă Cerului că au fost nişte forme uşoare! Dacă m-aş fi hotărât mai devreme, poate că şi la mine ar fi fost mai puţin greu… dar aşa a fost scris, să traversez această experienţă care să-mi fie şi lecţie, totodată. Îţi mulţumesc, mult, mult şi pentru frumoasa urare, aşa să fie! Doamne, ajută!! La rându-mi, îţi doresc multă, multă sănătate, bucurii tot multe şi spor în toate! Te pup cu mare drag!! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag, Cri, așa l-am simțit. Nu e motiv să-ți pară rău că am făcut boala, acum noi suntem o vreme mai liniștite pentru că ne-am imunizat, cumva am răsuflat ușurate că am scăpat așa ușor. Mulțumesc mult pentru urări! Te îmbrățișez. ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗❤
ApreciazăApreciază
Te cred! Multumesc si eu! ♥️ Eu mai cred si ca avem de ales insa cand e sa se intample, se intampla, oricat am lupta. Si in orice exista un mare bine. Doar sa ne deschidem inima. Vorba romaneasca: nu-i dracul atat de negru! Te imbratisez si te pup! 🥰🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am observat și eu că, uneori, nu avem de ales și că aproape fiecare rău are partea sa de bine. Zic „aproape” fiindcă mai există, din păcate, pe lume și crima, violul (chiar și cel emoțional), care nu au strop de bine, firește. Însă, ne rămâne credința în Dumnezeu și speranța că ne va fi mereu alături, ocrotindu-ne. 🥰💗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu ca pare ciudat insa eu si in astea vad un bine. Fortat dar il vad. Poate crima a oprit pe cineva care ar fi facut mai mult rau altora, sau poate persoana omorata a avut vre-un pacat de platit sau poate ca Dumnezeu l-a vrut martir ca noi acum sa il cinstim. Chiar nu stim care e logica insa Dumnezeu ne vede inimile. In viol, Doamne fereste, insa daca cineva il depaseste si devine mai puternic, exista si aici un strop de bine. Important e sa nu cedeze. Credinta in Dumnezeu ne salveaza, ai zis foarte bine. Tot ce vine, e ingaduit. Avem uneori semne insa tb sa fim atenti. Daca lumea ar fi toata buna, chiar nu s-ar intampla asemenea uratenii. Sa ne rugam sa ne intareasca sa depasim orice greutati si sa ne pastram speranta, cum foarte frumos ai zis. 🙏♥️😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ai amintit de Sf.Filofteia de la Curtea de Argeș, ce a fost doar o copilă, 10 ani parcă avea când a plecat la Ceruri…. Ai dreptate, Elena, că noi nu putem ști și nici nu e înțelept să judecăm alegerile Domnului. Să ne rugăm, atât. Îți mulțumesc, încă o dată, tare, tare mult!! 🌹😘🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
♥️🙏Sa ne rugam cat de des putem! 🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🥰🙏😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Draga Cri, ma bucur ca ti-ai revenit din boala. Si mai ales ca te-a schimbat in mai bine. Vezi, nimic nu e intamplator! Doamne fereste sa fie cineva in locul tau, ca e usor de zis dar totusi, exista o parte buna intotdeauna. Sau mai multe si tu le stii cel mai bine. Cat despre gandaci, sa revii cu o postare cand te mai intalnesti cu vreunul, ca sunt curioasa. :)) Mie mi-e tare scarba de ei, insa depinde unde ii vad. In casa chiar nu suport. Daca pot sa nu ii omor, ii scot pe fereastra, altfel, imi pare tare rau pentru ei. Not. Sa ai un an plin de sanatate, cu fobii vindecate si multa, multa iubire! 😘🤗
ApreciazăApreciază
Elena dragă, îți mulțumesc!! ❤️ Daaa, nimic nu e întâmplător, totul ne e scris și noi doar trăim ceea ce ne-a fost dat, așa cred și eu. Și, totodată, creștem, devenim din ce în ce mai înțelepți, cu timpul. 🙂 Cu gândacii… sper să reacționez mai bine pe viitor. Mă crezi că dacă-mi intră o viespe în casă, eu n-o omor, ci o prind la geam – cu o cutie de chibrituri, iar apoi o eliberez afară, pe fereastră…? Așa fac, da. Voi găsi, prin urmare, o cale să nu mă mai sperie nici gândăceii, doar sunt cu muuuult mai mititei decât mine. :))) Te pup și îmbrățișez cu mare drag, urându-ți să fii și tu foarte-foarte bine, sănătoasă și mereu iubită!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este, Dumnezeu nu ne lasă singuri, chiar dacă uneori uităm să mai credem și ne pierdem speranța când ne simțim atât de încercați, dar El atunci ne ridică, chiar în cenușă dacă am fi. 😇
Cu mult drag, și eu îți mulțumesc !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult drag!! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😇🙏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit în întregime articolul tău, poveste. Îmi pare rău că ai trecut prin acest afurisit covid, pentru că la fel s-a manifestat și la mine, dar numai 3 zile de coșmar am avut: dureri mari de cap, de spate și tuse convulsivă. Simțul și mirosul le-am pierdut după 5 zile de la debutul bolii. Gustul mi l-am recuperat în totalitate după vreo 5 zile, însă mirosul nu mi-a venit la starea normală decât după aproape o lună de zile.
Cristina dragă, eu îți doresc un 2022 fără alți covizi; multă sănătate, bucurie și bineînțeles, fără gândaci.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pare tare rău că ai trecut și tu prin asta, Ștef, chiar dacă a ținut mai puțin la tine, fiindcă știu că tot cumplit a fost și c-a părut mult, mult mai mult… Atât de târziu ți-a revenit ție mirosul? Vaaaaai!! Exact ce zicea și Issa, că pentru fiecare om se manifestă diferit boala asta afurisită, cum bine i-ai zis. Cred însă că e bine și să ne povestim coșmarul propriu, pentru ca să nu se mai panicheze așa de tare aceia care, la fel, vor avea neșansa să facă o formă mai urâtă. Să știe dinainte că vor supraviețui. Mie mi-ar fi plăcut să am niște informații suplimentare, încă de la început, fiindcă mai cred și că atacurile de panică îmi intensificau simptomele. Bine că a trecut cu bine și la tine și la mine, fiind tot ce contează, până la urmă.
Cu gândacii, e tare complicat, fiindcă -în mintea mea- ei sunt fioroși ca masca din poza de la finalul articolului 😀 Apropo, știai că unii oameni se tem și de drăgălașii fluturași? Da, mai există și această fobie. 🙂
Ștefan dragă, eu îți mulțumesc tare, tare mult și -la rându-mi, îți doresc un an nou binecuvântat cu sănătate, că-i mai bună decât toate, cu adevărat! Și bucurii nenumărate, alături de toți cei care-ți sunt dragi. Să-ți fie un an cu toate visurile frumoase împlinite!! 😇🦄🍀
ApreciazăApreciază
Simptomele, din punctul meu de vedere, au fost cu mult mai agresive decât la o gripă, doar că a ținut puțin. În 3 zile, am crezut că mor, iar cel mai grav e că nu poate sta nici cineva lângă tine să te doftorească sau să-ți spună o vorbă bună, iar de telefon nu prea ai chef în momentele alea.
Sigur că este bine să ajutăm și pe alții cu recomandări, sau măcar să știe la ce se pot aștepta.
Să știi, Cristina, că mie insectele nu-mi produc o frică neapărat, cât o greață, o stare de încordare pentru că mi se par atât de urâcioase și scârboase.🙈
Hai să-ți spun un pont pe care l-am descoperit zilele astea: mi-am cumpărat de la noriel, o albină uriașă și o pun undeva la vedere, ba chiar o iau și o pun pe mine, iar treaba asta ajută să ne învingem acestă fobie. Au acolo și alte ploșnițe urâte în format macro, așa că poți încerca. Mai trebuie să-mi cumpăr un păianjen și un gândac de bucătărie; am văzut pe-acolo că sunt de cumpărat, dar nu apar totdeauna.
Mno, trebuie să ne învingem aceste frici cumva. 😇
Să ne auzim cu bine și sănătoși în noul an ! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, cel mai rău e că nu poate sta nimeni lângă tine… Comentariul tău mi-a amintit că îmi era rău și dacă încercam să văd un film doar ca să nu mă mai concentrez pe boală. Și-i opream sonorul televizorului, fiindcă nu mai suportam nici sunetele. 🙂 Iar telefonul tot suna, cei dragi își făceau griji… Era greu să le vorbesc, dar îmi făcea și bine totodată, datorită sentimentului că nu sunt singură, chiar dacă noi doar ne auzeam. M-au surprins plăcut și doi colegi de serviciu, un el și o ea, care mi-au fost alături în tot acest timp, dovedindu-mi-se prieteni adevărați, pentru care sunt recunoscătoare sorții…🙂 Prin urmare, Coviduțul mi-a dăruit și doi noi prieteni și încă unii tare-tare buni, fiindcă le-a păsat de mine mai mult decât de frica bolii, au empatizat total cu temerile mele, cu suferința mea. E adevărat ce se spune, că fiecare rău are și partea sa de bine, fiindcă m-a și maturizat mult, mult această experiență. 🙂
Îți mulțumesc tare mult și pentru pontul cu noriel, fiindcă mie chiar îmi plac plușurile și am mai multe, deși nu mai sunt demult la vârsta lor 😀 da-mi place să le privesc, sunt prietenii mei tăcuți…😉 așa că voi căuta să-mi iau și unele care să mă ajute cu temerile.
Să ne auzim, Ștef, așa să ne ajute Dumnezeu. Numai bine îți doresc!! 🤗
ApreciazăApreciază
Ca să nu-ți spun, că trebuia să am și grija mamei: îi ziceam să nu intre la mine și să nu pună mâna pe nimic, decât afară i-am arătat unde să-mi lase ceva, sau să mă sune..da de unde, ea venea, intra la mine în bucătărie de ca și cum nimic nu s-a întâmplat.🙈😁
Da, ai dreptate..cu această ocazie am descoperit cine sunt prieteni și frați adevărați, nu doar cu vorbe. Am un frate care, aparent, pare mai rece decât ceilalți, dar m-a uimit pentru că a fost singurul care a dat dovadă de bunătate frate adevărat, și mi-a adus o plasă încărcată cu de toate, fără ca eu să apelez la el, deși aveam mâncare pentru mai multe zile. Și tot el mi-a zis că dacă se agravează și nu mă simt bine, să-l sun la miezul nopții, nu contează când, că vine și mă duce unde este nevoie.
Și pe mine m-a întărit acestă experiență, și pot spune că Dumnezeu mi-a dăruit o prietenă în perioada aceea, un suflet minunat, care mi-a rămas și suntem cei mai buni prieteni până în prezent 😇
Uneori e bine să trecem și printr-un astfel de iad, pentru a simți gustul raiului, ca să zic așa.. Și am constatat că Dumnezeu nu ne lasă cu nici un chip, ci ne trimite în drumul nostru, exact oamenii de care avem nevoie în momentul acela.
O seară frumoasă îți doresc și eu, apoi pregătiri cu bine pentru noaptea dintre ani. 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, dar o înțeleg pe mama ta. Eu nu cred că dânsa se gândea că-ți dă griji…, ci voia doar să nu duci lipsă de nimic…🙂 Când cineva drag este în suferință, nu mai gândești limpede, ci doar cum ai putea tu ajuta. Așa și dumneaei. Și daaaa, la rându-mi am descoperit cine îmi e prieten, sau neam bun și cine nu e… căci am fost surprinsă și neplăcut, firește, dar cel puțin acum știu exact cum stau. Mă bucur mult că ți-a dăruit Dumnezeu și o prietenă foarte-foarte bună, în perioada aceea. 😇 Într-adevăr, Ștef, oricât de greu ne-ar fi, ni se arată calea, la un moment dat, fiindcă Cel de Sus nu ne lasă și, da, ne trimite chiar și fix oamenii aceia de care am avea nevoie atunci. 🙂
Îți mulțumesc din toată inima!! 🤗 Ai dreptate, cu toții am început deja pregătirile pentru noaptea dintre ani. O seară frumoasă și cu bucurii să ai!! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In general, de la gripa (si nu numai) mirosul si gustul se „altereaza”, diminueaza, dispar – de la caz la caz. Bine ca ai scapat cu bine! Practic, tu te-ai imbolnavit dupa prima injectie. Daaa… Experientele sunt personale.
Oooo! Nu-mi zi de gandaci! 😂 Acum nu prea mai am ocazia sa vad gandaci, dar si daca vad, nu ma mai infior – prefer sa nu-i omor, dar daca nu-i pot prinde… Eh. Ai ghicit, banuiesc: sunt intre cei care au scapat de fobie. 🙂
Sanatate iti doresc si multe, multe, foarte multe motive de bucurie! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se alterează gustul și mirosul și de la gripă, i-adevărat. De astă dată însă, am dus la nas toate parfumurile din casă și nu simțeam decât un miros greu, nici vorbă de cel de parfum… și mi-am amintit cum, la alte gripe, mă deranja tare mirosul de oțet cu care mă străduiam să-mi scad repede febra, dar acum, nici oțetul nu mai mirosea a oțet, ci avea același miros greu și urât, ce devenise universal în jurul meu 😀 Într-o miercuri seară am sesizat că nu mai simt nici parfumurile, iar sâmbătă dimineață m-am trezit cu mirosul restabilit. Mare, mare bucurie! 🙂
Ce suflet bun ai dacă spui că preferi să nu omori gândacii…!! Mă voi asorta și eu ție, fiindcă am conștientizat în sfârșit!, că nu-s mici monștri, ci niște ființe nevinovate…🙂
Îți mulțumesc din toată ❤, Diana, și tot așa îți doresc și eu, să fii foarte sănătoasă și să ai parte de multe, multe zile senine în anul care vine, binecuvântate cu bucurie! Te îmbrățișez cu mare drag!! 🤗😘
ApreciazăApreciază
In mod cert ca ‘intalnirea’ cu un gandac nu este cea mai simpatica cu putinta, asa ca sigur nu trebuie sa vorbesti despre o eventuala fobie. Cred ca este pur si simplu o neplacere, pe care o simtim toti. Imi pare bine ca deja vorbesti ceva mai detasat de ceea s-a intamplat si iti urez sa te mentii in forma si sanatoasa. Despre subiectul principal, parerea mea coincide cu cea a Issabelei. Subiectul este unul personal, evident, ca si deciziile luate.
Iti doresc un nou an cu multa sanatate, ca daca o avem in mod cert putem descoperi multe ‘revelatii’ si orice avem pe agenda se vor derula firesc!
Pupici si tot binele posibil! ♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gândindu-mă mai bine, îți dau dreptate, nu e chiar fobie, ci o mică teamă derivată mai mult dintr-o presupunere, prin ce gunoaie a trăit până de curând gândacul și ce aduce cu sine, pe piciorușele sale… câh!!
De acord cu Issa sunt și eu, în tot ce a scris. 🙂
Îți mulțumesc mult, mult, Suzana, și la rândul meu, îți doresc să ai un an nou binecuvântat cu sănătate și cu toate visurile tale frumoase împlinite și cât mai curând! Te pup cu drag!! 😘🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Jesus! Ai omorât un gândac??!!!! 🙂 Ce să zic? Noi am discutat și la vremea respectivă… Sunt bucuroasă că ai trecut cu bine prin încercarea asta. Cred că jumătate din problemă este frica inoculată de polemica din jurul acestei boli. Gura lumii slobodă… Dar important este rezultatul final. Ești bine și asta-i tot ce contează. Ține-o tot așa! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și încă cu ce cruzime…, Jo!!!! L-am lovit iar și iar, că n-a murit din prima… Minte criminală, ce mai…!! 🙂
Așa e, noi am mai vorbit când doar ce ieșisem iarăși „la lumină”, iar viața mi se redescoperise. Îmi aduc aminte, când am mers prima oară la plimbare, cum m-am bucurat ca niciodată de coloritul frunzelor și de mișcarea în sine, pur și simplu. Încă nu-mi venea a crede că am supraviețuit…, după așa o cădere.
Așa voi face, Jo. Îți mulțumesc din suflet!! ❤🤗
ApreciazăApreciază
Ar trebui să anunțăm la Organizația Mondială a Sănătății un nou efect secundar Covid: netoleranță la gândaci. 🙂 Fac glume proaste azi. Nu-mi sunt boii acasă. Scuze…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))) ar trebui!! E bună gluma…, așa că nu-ți mai cere scuze! Îmi pare rău că nu te simți tocmai în formă… Uite, ca să te amuz, îți fac o confidență: Pe mine, teama de Covid mă făcuse germofobă. Daaaa!! Îți vine să crezi că un an și jumătate eu m-am spălat zilnic și pe cap? Pe bune! :)))) Iar apoi, Coviduțul însuși m-a lecuit, fiindcă am realizat că oricâtă grijă am avut, de a fost scris să iau virusul, iată că m-am pricopsit cu acesta. ❤️
ApreciazăApreciază
Acu m-am intristat pentru firele tale de păr duse pe apa Sâmbetei… 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ai de ce, fiindcă nu mi s-a rărit părul. E ca în reclama aceea cu „Coafura rezistă!” 😀 E adevărat și că îmi e recunoscător acum fiindcă, de când nu-l mai spăl așa des, se așează mai frumos… 😉
ApreciazăApreciază
Eu sunt tunsă scurt, dar tot după ce mă spăl pe cap stă mai bine părul. Eh! Complicat cu podoaba capilară. 🙂
ApreciazăApreciază
M-ai înțeles greșit. Imediat ce mă spăl pe cap, părul îmi stă cam vâlvoi. 😀 Apoi, pe măsură ce zilele trec, se așază din ce în ce mai bine. 🙂 Dar ai dreptate că e complicat cu podoaba capilară. Cred că părul are personalitatea sa și stă frumos numai când are el chef. 😉
ApreciazăApreciază
Dragă Cri, ce-i mai valoros pe lume ca sănătatea? Știu că sună banal și predictibil, dar asta îți urez pe 2022 și sper ca nicio gripă, cât de mică, să nu te mai atingă (teoretic, ești bine imunizată nu după acel vaccin, ci tocmai prin prisma faptului că ai făcut Covid= imunitate naturală). Dar lăsând acest capitol deoparte, dincolo de sănătate, sper să ai un an în care să locuiască tihna, să citești mult și calitativ și să te reîntâlnești cu tine cât se poate de des. Să te saluți și să te îmbrățișezi.
Mult bine îți doresc!
D.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, ce urare frumoasă!! Pornită dintr-un suflet de poet. Și menită să atingă gingaș un alt suflet, căruia-i place mult atât poezia, cât și spectacolul magnific pe care îl pot oferi cuvintele alese cu mare grijă. 🙂
Îți mulțumesc, Daniel! Din toată inima și, la fel, îți doresc să ai un an în care bucuria de a trăi să ocupe un loc de cinste în viața ta, însoțită firesc de sănătate și de acei oameni buni, calzi, prieteni adevărați pentru tine! O îmbrățișare sufletească, cu drag, de la mine! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici urarea ta nu șade mai prejos, deci sufletele noastre au reverberat frumos. Mulțumesc din inimă pentru cuvintele tale calde și armonioase. Să ne fie precum ne este de trebuință. 🙂 O îmbrățișare sufletească și din partea mea!! Cu drag
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag! Îți mulțumesc și eu, încă o dată!! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sănătate multă, Cri! Sper ca anul viitor să fie mult mai bun!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc tare mult, Diana! 💕 Va fi, cu siguranță, în primul rând, fiindcă greutățile au și darul de a ne mai clarifica perspectiva. Și astfel, privim cu încredere către viitor, având atât cunoștințe în plus acum, cât și încă un strop de înțelepciune. 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este, nu degeaba se spune că tot răul duce spre bine! Te îmbrățișez 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu te îmbrățișez! 🤗💖
ApreciazăApreciază
Sănătate multă, multă, draga mea! Mă bucur că ai trecut cu bine şi că eşti bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din toată inima, dragă Potecuță! 💖 A trecut, da, și n-a lăsat urme, de parcă nici nu ar fi fost. Iar asta cred eu că e bine să se știe, fiindcă ne oferă o perspectivă optimistă asupra oricărei boli, de îndată ce până și terifiantul Covid iată că se poate vindeca total. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Crisule, eu despre covid, pandemie și vaccin am ales să vorbesc minim (ca și tine, ca și alți cîțiva) nu pentru că nu aș crede că nu există sau altele. Ci pentru că am tras, ca și tine, o concluzie (provizorie, poate), și anume că toată treaba asta e o chesite personală a fiecăruia, de aceea mi se pare o mare tîmpenie să generalizezi că x era sau nu… și a avut sau nu… și a trăit sau nu. Cred că e o loterie ca oricare alta, cu istericalele ei publice cu tot. Am văzut și eu că nu se aplică la fel pe doi oameni care par la fel.
Mă bucur enorm că ai scăpat, sper că de tot, cel puțin de asta. Și, mai ales, că ai scăpat cu bine. Ai simțit și tu, înțeleg, că lupta e personală, în ciuda generalităților. Iar faptul că ai câștigat mi se pare cel mai important dintre toate. Ciudat, dar am senzația, mai nouă, că o durere fizică schimbă percepții de viață mai degrabă decît una morală, pe ultima ducînd-o mulți cu anii în spate, ca pe o boală cronică. Pe cînd cu prima, cînd e, trebuie să faci neapărat ceva.
În fine. Bine că s-a dus. Îți doresc să rămîi așa, ca în aceste clipe, cel puțin tot anul care vine și chiar și următorii!
Cu gîndacii… :))) sau cu micile fobii e mai complicat… Mi-ai amintit de ale mele :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Issa, și tocmai mi-ai amintit de o vorbă veche ce spunea că nu există boli, ci există doar bolnavi. Fiecare om simte și reacționează diferit în fața unui același agent patogen… și, da, cred și eu că-i tot un soi de loterie și asta. Citind cuvântul istericale, am realizat c-am pus poate prea multă pasiune în rândurile mele, dar mi-am dorit să transmit un mesaj: boala asta există și e grea cu adevărat, dar oricât de rău ne-ar fi, să nu ne și panicăm… Liniștea sufletească ne va ajuta să fim mai bine mai degrabă. Și ai punctat tare bine că durerea fizică ne obligă să acționăm neîntârziat, pe când cealaltă e tare periculoasa, ca pe o boală cronică o trăim, da. Îți mulțumesc din suflet pentru gândul tău bun și -la fel, îți doresc să ai un an nou binecuvântat cu sănătate și bucurii. Și tot așa să fie cei ce-i vor urma. 💗
Cu gândacii, scriam și râdeam, fiindcă eram sinceră acolo, dar și realizasem cum vede omul pericolul și unde nu e. 😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh, gândacii ăștia sînt și cam metafizici… 😀😀
Nu, departe istericala de tine, tocmai de aia îți și răspund, să nu rămînă vreun dubiu, Doamne ferește!!! Istericalele sînt ale presei, afiliate sau nu, și ale celor, mai ales, ce îmbrățișează niște cauze ale nimănui 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀 când îl voi întâlni pe primul, voi vedea dacă mai am fobia sau nu. Și poate îmi va fi și muză metafizicul. 😉 Chiar că ale nimănui cauzele 🙂 Îți mulțumesc, încă o dată! Te pup cu drag!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană