Era o seară de vară târzie și luna plină răsărise deja, poleind cu lumina-i magnifică și împrejurimile falezei. În acest decor mirific se desfășura dialogul celor doi tineri îndrăgostiți, Irina și Lucian.
-Mai spune-mi că sunt frumoasă și că mă iubești mult, mult…
-Ei, chiar așa de mult n-aș zice, dar un pic, daaaa…
-Un pic? Adicăăăă… Arată-mi cât?!
-Uiteeee… cam atât!, îi răspunse el și-i arătă despărțind încet două degete, pe cel mare de arătător, desigur.
-Hmm…, îi zise atunci Irina și, imediat, ajutându-se de degetele sale, mări la maximum distanța dintre cele două degete ale bărbatului. Mai degrabă, așa zic eu c-ar fi „picul” acela!, îi spuse ea, privindu-l în ochi.
Se sărutară apoi și -în acel moment- inimile lor băteau ca una. După aceea, priviră în tăcere și îmbrățișați la Luna care-și revărsa, în continuare, magia-i nețărmurită peste lume.
-Irinucă, îi spuse el într-un târziu, am a-ți face o mărturisire…
Ea îl privi atunci și îngrijorarea din ochii lui îi confirmă că nu-i va plăcea deloc ceea ce va auzi în continuare.
-Ești însurat?, îl întrebă. Ai și doi copii, poate că ș-un cățel… pe undeva prin lumea asta mare…. Of, era prea frumos ca să fie exact ca-ntr-un basm real ceea ce trăim noi acum, dragă Făt Frumos, dar apreciez că ai decis să fii sincer cu mine, îi mai spuse și ochii îi erau deja înrourați.
-Ce? Nu, nici vorbă! Bine ar fi fost să fie așa!!
-Cum să fie bine?!, îl întrebă (nedumerită foarte) Irinuca noastră.
-Sigur că n-ar fi fost bine nici așa, dar ce este în realitate e cu mult, mult mai rău… și nici nu știu cum să-ți spun ce e?! N-aș vrea să te pierd, iubito, dar nici nu mai pot să mă ascund de tine….
-Orice ar fi nu va fi -cu siguranță- un capăt de țară! Nu mai există așa ceva între noi. Vreau să spun că nu mai poate fi. Ne iubim și iubirea noastră e mai puternică decât orice pe lume, nu-i așa? De altfel, dragul meu, eu cred acum că știu ce e, dar am răbdare -totodată- să-mi spui tu însuți.
-Nu, ci mai bine, spune-mi ce ai intuit?!
-Ah, și mie mi-e greu să-ți spun acum… recunosc! Fiindcă 99% da, poate fi ceea ce cred. Dar mai există și acel procent, care ar putea să ne îndepărteze… of! Bineeee, uite că aleg să mă încred în celebra intuiție feminină: Sunt o vrăjitoare, iar tu ești un demon! Și, pentru că nu te pot citi, nu-ți simt gândurile, mă gândesc -involuntar- că tu ești chiar Demonul de care se teme întreaga comunitate magică.
-Sunt, dar m-am îndrăgostit de tine, Irinucă scumpă, și – de acum înainte, depinde doar de noi doi ce va mai fi, nu-i așa?
-Sigur că da! Prin urmare, acum, tu îmi vei spune totul despre tine?
-Ei, chiar totul? Păi, dacă dispare misterul, oare nu va pieri și dragostea, ce-i -până la urmă- unul dintre cele mai mari mistere ale vieții…
-Ai dreptate, să nu riscăm… dar ceva tot îmi doresc nespus de mult să aflu: Luceafăr este cumva și numele tău demonic?
-Da. Ești -într-adevăr, o vrăjitoare foarte deșteaptă, nu numai intuitivă! Așa cum se și spune despre tine. Cunoști -desigur- și tu Legenda ce zice că datorită ție (sau din cauza ta, depinde din ce perspectivă privești lucrurile) eu voi fi încarcerat pentru totdeauna. Dacă ar fi vorba de lanțurile iubirii, nu m-aș plânge, dar ceva îmi spune că e mai mult, adică un soi de închisoare adevărată… ceea ce -cum e și firesc- încerc să evit. Iar acum, și păstrându-te în viața mea, alături de mine.
-Te-ai gândit și la o cale?
-Desigur, doar că asta presupune -printre altele- ca noi doi să dispărem împreună…, pentru un timp…
-…sau doi, cum spunea Mary Poppins, îl completă Irina, zâmbindu-i șăgalnic. Ah, de-abia aștept să-mi spui mai multe, dragul meu!, îi mai zise, îmbrățișându-l afectuoasă.
-Ai încredere în mine?
-Deplină!
-Atunci, uite cum vom face…
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
10 răspunsuri la „Un miracol viu (17)”
Imi place si mie ideea „lanturilor iubirii”. 🙂
E placut in lanturile iubirii, dar nu intotdeauna: cand fiinta care iubeste si nu e iubita inlantuie la propriu fiinta iubita. Da! Am vazut prea multe filme! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am văzut și eu astfel de filme, Diana, tot prea multe, cred… și sigur că astfel de lanțuri nu sunt de dorit…, ci doar acelea împletite din fire magice și care -deși sunt invizibile- ni se arată tuturor muritorilor de rând, fiindcă partenerii înlănțuiți astfel strălucesc, pur și simplu. 🙂 De fericire. Maximă! (uitasem c-am zis că eu nu mai cred în magie 😀 )
Îți mulțumesc din toată ❤️ !!
ApreciazăApreciază
Am pierdut șapte ani să caut postarea la reader, dar n-am găsit-o pentru că ai decis să o publici șapte zile mai înainte. Pfft!!!!!! 🙂 În fine, bine că mi-a venit mesajul în inbox. Acum după ce te-am certat, îți spun că mi-a plăcut mult ideea cu profeția… așa-zisa închisoare a lui Lucian/ Luceafăr. M-a dat gata chestia cu lanțurile iubirii. 💖 Bravo!
ApreciazăApreciază
Și îți reamintesc cu ocazia asta de serialul Britannia care-i plin de profeții care pot fi interpretate în mai multe feluri. Cred că ți-ar plăcea…
ApreciazăApreciază
Ce bine că mi-ai reamintit! Îți mulțumesc tare, tare mult și am să-l și încep… în seara aceasta! 🙂 Te pup!!
ApreciazăApreciază
E ușor violent să știi, dar profețiile fac toți banii. După ce te familiarizezi cu personajele nu mai poți să-l lași din mână.
ApreciazăApreciază
Păi, văd un episod și după aceea mă hotărăsc dacă-l voi continua sau nu. M-am mai uitat la alte seriale violente, iar unele mi-au plăcut mult, poate și datorită actorilor, interpretării… Și eu mă atașez de personaje, de obicei, și mă întristez când se încheie serialul. 🙂
ApreciazăApreciază
😀 Dacă ai ști…! Am publicat cu o dată anterioară amintindu-mi și de ce-mi spuneai tu, odată, că cine își dorește să citească găsește (vorbind pe atunci despre articolele tale). 🙂 Dar motivele principale au fost altele două: îmi doream ca 17 să fie cât mai aproape de capitolul anterior (16), pentru a mai putea scrie și în continuare, dacă mă voi simți inspirată, pe 18, 19… și toate să fie înainte de articolul numit „Pauză”, fiindcă nu mi-am încheiat încă vacanța de pe blog. 😉
Ce mult mă bucur că ți-a plăcut și ție ideea cu profeția! Daaa, lanțurile iubirii. 🙂 💖 Îți mulțumesc din suflet, Jo!
ApreciazăApreciază
Vacanță plăcută și …. productivă 🙂 în continuare. 💖
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc mult, mult! 💖💖 La fel! 🙂
ApreciazăApreciază