Imaginează-ți un zâmbet de copil. Câtă candoare, în acesta! Dar și acea lumină pură, ce ți se infiltrează delicat și total în suflet, printr-un soi de magie care-i, însă, una cât se poate de reală.
Sau amintește-ți ce simți când te îndrăgostești. Atunci, ca prin minune, sufletul renaște și, asemenea unui copil, devii dornic(ă) de a-ți redescoperi viața, ce ți se arată -în acel moment- mult, mult mai frumoasă. Acum, totul din jur capătă sens și culoare… E de la curcubeul ce a împodobit cerul sufletului tău! Până și obiectele îți par acum a fi însuflețite. Și râzi, râzi mult… Rațiunea îți spune că lucrurile nu au cum să fie vii, dar tu alegi să o ignori, adresându-i cel mult un soi de Ce știi tu?, dar și acesta fără de cuvinte. Apoi, râzi iar, poate, sau doar dansezi și cânți – revelând euforia ce te-a cuprins.
Și toată experiența ta de până atunci devine -dintr-o dată- insignifiantă, fiindcă omul iubit tocmai ți-a spus: Ne-am găsit, ce bucurie!! Accepți imediat mirajul iubirii ca pe o realitate de netăgăduit, dorindu-ți mult să crezi incredibilul, visând (în aparență) la unison cu celălalt.
E o iluzie!, îți țipă subconștientul, dar cine îl mai aude? Toate dovezile sale, trimise prin acele semne revelatoare, devin nule. Perfecțiune nu există, îți mai spui, alegând să ignori neconcordanțele, pe toate! În numele iubirii, tu înțelegi neînțelesul și accepți inacceptabilul. Totul pentru starea aceea de beatitudine, care ai vrea să nu se mai sfârșească niciodată. De ce? Fiindcă percepi aceste trăiri ca pe adevărate bijuterii de purtat la inimă.
Și toată lumea le poate vedea strălucirea sublimă și parcă ireală – în toată făptura ta, ce transpare acum numai a bine, a frumos și a iubirea aceea calmă, caldă și infinită.
*
Am descris mai sus perspectiva unei persoane romantice, hipersensibile și idealiste asupra iubirii romantice.
Privite din afară, bijuteriile acestea ale îndrăgostirii se aseamănă cu niște daruri minunate ale sorții, pe care poate că ni le-am dori cu toții, dacă nu am cunoaște și reversul medaliei, adică tragedia ce le urmează întotdeauna, născută din pierderea a ceea ce -de fapt- nici n-a existat vreodată, deși părea a fi chiar parte din noi înșine.
Aceasta reprezintă o lecție de viață pe care ne-o însușim mai greu, iar de vină este -în primul rând- euforia aceea de la început, care ne ia mințile. Fiindcă ea vine însoțită, întotdeauna, de speranța vie că noi am putea trăi -chiar în acel moment- împlinirea în plan sentimental, ce-i mai importantă decât orice pe lume, pentru fiecare dintre noi.
*
Se naște o întrebare: Cum deosebim iubirea reală de aceea iluzorie? Răspunsul este unul simplu: cea reală – fiind una sinceră, e susținută întotdeauna de fapte (ce-s tot reale, nu doar promisiuni, clar!), de acțiune, de implicare. Și ce bine ar fi să nu mai uităm că toate cuvintele pot fi și doar niște vorbe în vânt…! Atitudinea, însă, nu poate fi niciodată mimată.
Și tu, atunci când vrei cu adevărat, acționezi imediat, nu-i așa? Iar când nu… și găsești repede o scuză, ceri o amânare, sau dispari -pur și simplu – o faci pentru că ceva era ne-la-locul-lui în acel context. Dar și pentru că libertatea ta (de a acționa) este mai importantă decât orice, cu excepția iubirii aceleia pure și adevărate.
*
Închei cu un gând bun, sub forma unei melodii, pe care o veți găsi mai sus în text, în spatele cuvântului (albăstrit) cânți. O melodie care mie mi-a plăcut atât de mult, încât am tot ascultat-o și… o mai ascult încă. Este pentru mine tot o bijuterie de purtat la ❤. Tot așa cum e și imaginea care urmează. Nu-i așa că vedeți și voi curcubeiele? 🙂
***
Exercițiu de scriere creativă nr. 3 (propus de Ștefania tot aici )
Fericirea dintr-o clipă 
24 de răspunsuri la „Bijuterii de purtat la inimă”
Iubirea… Nu prea ma pricep la cuvinte, asa ca le folosesc pe ale altora (sa nu scriu o mie de fraze care spun nimic) 🙂
„Nu plânge pentru ca s-a terminat, zâmbeste pentru ca s-a petrecut.” (G. J. Garcia Marquez)
Cri, romantismul nu se vindeca. Nici nu cred ca-i bine sa se „vindece” – lumea are nevoie de romantici.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos a spus G. J. Garcia Marquez! Și câtă dreptate avea…
Însă, tu te pricepi bine la cuvinte, Diana, doar te-am citit și cu mare-mare drag. 😘
În privința romantismului, iarăși înclin să-ți dau dreptate, acesta nu se prea vindecă și -până la urmă- tuturor ne plac romanticii…. 🤗❤️
ApreciazăApreciază
Dragă Cri, frumoase gânduri multumesc pentru că ai acceptat provocarea mea cu titlurile, mă simt flatata! Și eu ca și Jo recunosc mă așteptam la o poveste/povestire cu personaje – m-am bucurat când am citit titlul m-am gândit că Jo a avut dreptate. Iar apoi citind textul tău, mi-am amintit că ai zis că ai renunțat la romantismul tău – la fluturași și inimioare – iar eu ți-am cerut rețeta…pentru că și eu sunt o romantică din fire – doar că la mine e incurabil. Se pare că nu mă învăț minte – toată viața am fost așa – e greu de crezut că mă voi schimba. Eu vreau să cred în continuare în iubirea adevărată și în faptul că oamenii pot iubi cu adevărat… În clipa în care n-o să mai cred asta, probabil, voi muri cu totul sau voi fi simțit că trăiesc și am trăit degeaba. Simt că nu vreau să renunț la această parte din mine – nici s-o reprim, nici s-o îngrop…e paradoxal, dar mă ajută să supraviețuiesc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dragă Ștefi, articolul meu s-a dorit un răspuns la întrebarea ta, după cum ai și simțit… 🙂 Nu conține tocmai o rețetă, dar povestește despre romantism și sugerează o cale de urmat, pentru a nu mai suferi inutil din dragoste. E bine să fii romantică, să crezi în iubire, dacă nu mai ignori semnalele subconștientului, care te atenționează, ori de câte ori ceva e în neregulă. Ascultă-l și, în rest, bucură-te de perspectiva romantică a vieții! Așa m-am hotărât să fac și eu însămi. 🙂 Te pup și îți doresc o seară cât mai plăcută! 🤗❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, sper să-mi si iasă metoda asta dacă o voi incerca! Te pup si eu si-ti doresc la randul meu o seara frumoasă și binecuvântată!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc tare mult! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce titlu frumos, și romantic. Toată viața avem de dat și primit iubire.
”Când eu te uit, atunci să-ţi fiu mai dragă” ❤🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Titlul este creația Ștefaniei, cea care a propus exercițiul acesta de scriere creativă și, daaa, este unul deosebit! 🙂 Așa e, Ane, iubirea e parte din viețile noaste și pentru romantici, ea dă un sens vieții. Nu știu de cine e citatul, deși îmi pare cunoscut și, bineînțeles, exact așa se și întâmplă… Îți mulțumesc! ❤🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://viataoperadearta.wordpress.com/2019/07/02/prima-iubire/ poezia mea
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te felicit și aici! E foarte-foarte frumoasă poezia și îți mulțumesc că mi-ai dat link! M-am bucurat s-o citesc… 😘🌸
ApreciazăApreciază
Hop și eu 🙂
Indiferent de tema Ștefaniei, nemulțumirile în ghilimele ale lui Jo și înșelepciunea fără ghilimele a Potecuței, am și eu o teorie proprie, mai nouă, pe care mi-ați amintit-o toate.
Așadar, what ever ar mai urma și however s-ar termina, fluturii ăia în stomac, ca atare, chiar dacă-s iar omizi sau coconi sau una cu pămânul, cred c-ar trebui reconsiderați. Pentru că nu oricine, at least, are parte de ei…
Am cunoscut persoane care nu au fost îndrăgostite, care nu au iubit. Mi s-a părut infinit mai trist decît tona de dezamăgiri, iminentă aproape, de după fluturi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Într-adevăr e tare trist, sau este așa cel puțin din perspectiva noastră, pentru că iubirea dă sens vieții. 🙂 Cine nu poate iubi nu știu cum găsește sensul acela, dar poate că… altfel, devenind pasionat de ceva…. Azi dimineață, am văzut o ecranizare după Agatha Christie și era acolo un cercetător care găsea bucurie în studiul lemingilor și al vulpilor. Celorlalți, individul li se părea extrem de plictisitor, dar el era fericit printre animăluțele sale, despre care spunea că nu au cruzimea oamenilor, așa că el se simte bine alături de ele. Prin urmare, nu putem ști cât de vesel sau trist e un om ce n-a simțit vreodată fluturașii… 😉
Îți mulțumesc, Issa! ❤🤗
ApreciazăApreciază
Fain exerciţiul şi tare potrivit răspunsul tău la el. Îmi plac bijuteriile găsite!
Nu ştiu ce să zic. Sigur, e trist când se termină o poveste în care am crezut şi pe care o credeam aia… unică şi de basm. Despre fiecare credem la fel la început. Dar îndrăgosteala aia de care ai spus e mişto tare şi nu te lasă să vezi niciun defect, nicio greşeală, totul e perfect, totul e roz. Na, ce rămâne după ce trece stolul de fluturi e ceea ce contează. Dacă rămâne ceva.
Nici noi nu suntem alea perfecte, nu suntem prinţeşici care stau la geamul castelului prinvind în zare după „el”, el unico şi el inestimabilo prinţ 😀
Cred eu că o relaţie se dezvoltă pe măsură ce ambii parteneri cumva se pliază unul după altul, pe lângă punctele pe care le au de la început în comun. Da, iubirea adevărată se reflectă în fapte, nu în vorbe, dar nu cred că aia e de la început. La început e atracţie, pasiune, fluturi, cum am zis.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur mult că ți-a plăcut, Potecuță, și îți mulțumesc din suflet pentru cuvinte! 🙂
Și da, ai dreptate când spui că -la început- e doar atracție, pasiune, fluturi și aici, cele două iubiri – adevărată și închipuită, seamănă ca două picături de apă. Trecerea timpului și ceea ce va rămâne după ce trece stolul de fluturi le diferențiază. Și cum evoluează cei doi parteneri, firește, convergent sau… divergent. 🙂 Oricum, totul pare tare complicat, ca un mister veritabil, sau desăvârșit – după cum definea iubirea și Hercule Poirot, celebrul personaj al Agathei Christie. 😉 Te îmbrățișez cu drag!!
ApreciazăApreciază
E complicat pentru că nu există reţetă ca la prăjituri, cu ingrediente fixe şi gramaj şi mai fix. Şi mai e complicat şi pentru că mai depinde şi de noi să fie, nu perfectă, dar aşa cum ne face bine să fie. Nouă şi celui de lângă noi. Că vezi, dacă numai nouă ne e bine sau invers… brusc nu mai e bine.
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, fix așa e! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai întors-o frumos să se potrivească cu tema lui Ștefi, dar nu-i o povestire per se, ci doar generalități. Consider că nu ți-ai făcut tema cum trebuie 🙂 dar, da, văd curcubeiele ca niște pietre prețioase, din imagine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum spuneam, nu prea m-a inspirat titlul, eu nemaifiind o romantică desăvârșită 😀 ci doar una ce am fost, cândva 😉 …parcă într-o altă viață. 🙂 Gândurile n-au prea curs de la sine și mi s-a părut o temă grea, fiind în dezacord cu mine însămi, cea de acum. Nu mai insist… You get my point! 🙂 Te pup, Jo!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mă înțelege greșit. Ai atins problema. Doar că nu ai pus-o într-un context fictiv, cu personaje, întâmplări, dialog etc. Este o analiză la rece cum că atunci când te îndrăgostești inima îți strălucește ca diamantul. OK! Ți-ai făcut tema, dar nu așa cum speram. 🙂 Iar apropo de faptul că nu mai ești romantică… exact! Puteai să scrii o poveste polițistă, de exemplu, în care un psihopat scotea inima victimelor și o împodobea cu pietre prețioase. Până inima intra in putrefacție. Apoi altă victimă. Scârbos, știu. Nu-i decât un exemplu de cum puteai să scrii o poveste total neromantică despre un subiect aparent atât de romantic. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mi-am dorit un context fictiv, Jo. A fost așa la cele două povești dinainte – deși atât de diferite una de cealaltă…, dar acum am încercat altceva, un articol despre romantism. 🙂 Adevărul e că nici eu nu sunt mulțumită de rezultatul final și îți mărturisesc că am ezitat mult înainte de a-l publica. Sunt doar generalități, cum spui. Și ai dreptate că ar fi fost de preferat să fie tot o poveste… Cred că voi mai face o încercare – dar nu imediat, ci las să se mai așeze gândurile, să mă simt inspirată de titlul acesta și să pot, astfel, crea ceva deosebit. Îți mulțumesc mult, mult și să știi că apreciez obiectivitatea ta! Mă ajută să dau ce-i mai bun. 🙂 Te îmbrățișez!!
ApreciazăApreciază
Nu lua ce zic eu drept literă de lege. Doar că mie-mi plac poveștile. Iar tu scrii povești frumoase. Nu te băteam la cap dacă nu scriai povești frumoase. Înțelegi?
ApreciazăApreciază
Sigur… și mă bucură nespus cuvintele tale! 🙂 Îți mulțumesc din toată ❤ !!
ApreciazăApreciază
Iar eu te îmbrățișez din toată ❤️ 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤❤🤗
ApreciazăApreciază