M-am văzut cu Vio în aceeași zi, doar că mai pe seară. A apărut la ușa mea și ne-am privit în ochi un timp, fără a rosti niciun cuvânt, privirile noastre creând, însă, o întreagă epopee. Vizualizam împreună un același viitor, dar mai frumos decât ni-l imaginasem vreodată fiecare dintre noi. Și acesta lua naștere chiar în acel moment.
L-am luat de mână, am intrat în casă și, trecând prin hol, eu am început a-i povesti despre Lumea cea de sub scară. M-a ascultat atent și fără a mă întrerupe, iar apoi am hotărât împreună să așteptăm miezul-nopții acolo, în fața scării, pentru a-i cunoaște și el pe cei doi noi prieteni ai mei, din universul paralel. Vio mi se arăta a fi și mai entuziasmat decât mine.
Și când ora zero fu aproape, noi doi – emoționați, așteptam deschiderea portalului. Sub privirile uimite ale prietenului meu, Lumea de sub scară prinse viață, pentru a nu știu câta oară. Erau și cei doi locuitori ai Paradisului prezenți la întâlnire. Dealtfel, ei nu lipsiseră în nicio noapte, deși la ei era, de fiecare dată, miezul zilei.
În acea clipă, am constatat – de fapt, Vio a observat primul – că trăsăturile bărbatului din Paradis erau foarte asemănătoare alor sale, tot astfel cum femeia semăna izbitor cu mine. Doar la culoarea pielii nu ne asemănam, a lor fiind ciocolatie, după cum am mai spus.
Deodată, s-a întâmplat ceva nou: Cei doi au dispărut -brusc- din fața ochilor noștri. Nici vântul nu se mai simțea că adie prin Paradis. Și apoi ne-am trezit -instantaneu- în beznă. Am aprins degrabă lumina.
-Asta nu s-a mai întâmplat…, i-am spus lui Vio.
-Pesemne, îngerii au terminat de țesut la pânza cosmică, mi-a răspuns el.
-Da, așa cred și eu. Îmi pare rău… Dar mă și bucur, totodată, că am aflat mai multe lucruri, urmare acestei experiențe… fantastice.
-Printre care și faptul că noi nu am fi singuri în Univers?
-De fapt, am aflat că există mai multe universuri, iar într-unul dintre acestea se află și cei care nu mai sunt printre noi… Ah, și mai sunt recunoscătoare sorții că am avut șansa de a mai vorbi cu bunica, la fel cum făceam odinioară.
-Și despre ce ați vorbit voi două?
-Printre altele, am vorbit și despre tine. Da, mi-a spus o poveste tare frumoasă, ai cărei protagoniști suntem tu și cu mine. De fapt, dumneaei mi-a spus mai multe povești, pe care -la rândul meu- ți le voi spune ție…
-…într-o mie și una de nopți?
-De ce nu? Și voi începe chiar în seara asta. Ești pregătit?
…
-SFÂRȘIT-
Fericirea dintr-o clipă 
15 răspunsuri la „Lumea de sub scară 7”
recunosc ca initial, primele parti m-au dus cu gandul la „Alice in…” , o varianta moderna… dar citind si ultimele parti, am descoperit niste destine implinite:)
Felicitari!
ApreciazăApreciază
Că bine zici, seamănă cu Țara Minunilor lui Alice! 🙂 Îți mulțumesc din tot sufletul, Gia! Tare mult mă bucur că ți-a plăcut…❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumooos s-a terminat!! Dar trebuie să recunosc că îmi pare rău că s-a terminat așa repede ….. m-ai surprins! Mă așteptam (speram) să mai dureze câteva episoade…
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc mult, mult, Ștefi dragă! ❤ Tare mă bucur că ți-a plăcut și finalul! 🙂 Și – recunosc, m-am grăbit să închei, fiindcă poveștii acesteia nu-i era menit să fie foileton, ci proză scurtă, inspirată de o poză frumoasă. 🙂 Însă, cum toată lumea a insistat pentru o continuare, i-am mai adăugat câteva capitole…, dar nu am putut prea multe, fiindcă a rămas în așteptare o altă poveste începută, „Un miracol viu”, pe care îmi doresc mult s-o continui… înainte de a o uita. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, da așa este…și povestea cu miracolul este superbă și sinceră să fiu abia aștept s-o continui când ai timp și inspirație! Mult spor, draga mea și o zi senină cu bucurii să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din suflet! Asemenea și ție! 🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eee, ce frumos final! Aşa da.
Dar vrem şi noi poveştile alea toate! 🙂
Te felicit, draga mea!
ApreciazăApreciază
Ei, mi-am dorit să mă simt un pic Șeherezada…, Potecuță dragă! 🙂 Și, în același timp, mi-a părut a fi cel mai potrivit final pentru această fantezie. 🙂 Îți mulțumesc tare, tare mult!! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Deci Vio a și uitat de Flor… Hmm… 🙂
ApreciazăApreciază
Vio n-a iubit-o pe Flor, ci doar a afirmat asta, pentru a-i trezi iubirea Ximenei… 🙂 Ar mai fi jucat el un pic de teatru, poate… dacă fratele lui cel prea vorbăreț nu i-ar stricat apele, cum spuneai. 😀
Happy end, prin urmare 😉 , după cum am promis. ❤
ApreciazăApreciază
Recunosc că ai dat-o bine cu unirea aceea în cuget și-n simțiri fără cuvinte, de la inceputul textului. Potecuță ar fi invidioasă pe personajele tale, dacă ar încerca-o vreodată astfel de sentimente negative. 🙂
ApreciazăApreciază
Ce mă bucur că ți-a plăcut! E un vis frumos de-al meu înțelegerea asta fără cuvinte, despre care știu că e posibilă… sau așa mi-a spus despre o prietenă de-a mea care nu minte, de obicei. 😀 Soțul ei și cu ea se înțeleg din priviri, de mai bine de 20 de ani. 🙂 E adevărat și că se știu și mai de demult, din a lor copilărie. Un caz fericit. Și mă flatează comparația cu Potecuța… Îți mulțumesc din suflet, Jo! ❤
ApreciazăApreciază
Da, unii au noroc…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb sfârsitul brusc al celor 7 episoade din „Lumea de sub scara”, si, fascinanta perspectiva celor 1001 de nopti, si nu în ultimul rând, al tabloului magnific de apus de Soare. Felicitari si multa inspiratie în noptile de poveste care vor urma-n continuare !
O seara magica si relaxanta, o vara minunata, binecuvântata, draga Cri !
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc din toată inima, dragă Iosif! 🙂
Mă bucur tare mult că ți-a plăcut și capitolul final! Iar fotografia aceea superbă nu-mi aparține, dar am trecut sub aceasta și sursa. Găsești și niște versuri frumoase dacă vei vizita acel blog. 🙂 seară de vis și o vară binecuvântată cu multe bucurii îți doresc la rându-mi!
ApreciazăApreciază