-Hai să-ți povestesc, mi-a zis Flor, de cum a intrat pe ușă.
-Hai! Dar, mai întâi… Bună și bine ai venit!, i-am răspuns în glumă.
-Scuze… și sigur… Bună și bine te-am găsit, draga mea!
-Vrei o bere de ghimbir?
-Da, mulțumesc, dar nu de ghimbir, ci bere-bere dacă ai, mai ales una rece!
-Este rece și-i berea-bere preferată a lui Vio! El o cumpără, ca s-o găsească mereu, când trece pe aici. Poftim…
Luă paharul aburit din mâna mea, se așeză în fotoliul ei preferat (acela ce semăna cu o pernă uriașă, desigur), trase aer în piept și după ce luă și-o gură de bere, îmi spuse:
-Mmmm, tare-i bună! Ei bine, nu știu cum să-ți spun, surioară, dar m-am îndrăgostit… de vecinul tău.
-De Viorel?, am întrebat-o uimită.
-Nici vorbă! Vio nu e gay? În fine, și dacă n-ar fi…, el nu-i deloc genul meu. De fratele lui îți spun, pe care – de câte ori îl văd, uit să mai și respir. Ai observat ce ochi frumoși are Ionel? Și ce sprâncene frumos arcuite… Privirea lui mă topește nu alta, de fiecare dată! Și-mi zâmbește mereu, de câte ori mă vede…
-Hmm, ce să spun… Nu ai gusturi rele! E un bărbat frumos… cred că și la interior. Îmi place felul lui serios și galant de a fi. Cumva, Ionel e opusul fratelui său. Dar… oare e și liber?
-Nu știu și asta trebuie să afli tu. Îl poți întreba pe Vio? Please! For me…
-Sigur, am răspuns aproape automat.
Când Flor mă privește rugătoare și mai pune și-un soi de botic, nu prea pot să-i zic nu. Mai ales acum, când -în sfârșit!, a observat și ea un alt bărbat. După divorțul său, de acum doi ani, nici n-a mai vrut să știe de iubire, romantism, poezie… Trădarea fostului ei soț și divorțul cel dramatic o cam traumatizaseră, încât nu mă așteptam ca ea să mai poată iubi, vreodată. Nu după o poveste atât de frumoasă cum fusese a lor…
Păreau a fi perechea perfectă, înțelegându-se numai din priviri și zâmbete, mai mereu. După vreun an, din nu știu care motiv, iubirea lui s-a stins și bărbatul a început – mai întâi, s-o tot mintă, iar mai apoi, s-o și înșele… în mod repetat. Fusese el un libertin și înainte de a o cunoaște, dar părea a se fi schimbat, alături de femeia vieții lui, cum ne părea tuturor Florance a-i fi. Dar nu a fost așa…
După vreo oră, sora mea a plecat, iar eu mi-am petrecut toată după-amiaza și seara într-un soi de meditație. Da, m-am tot gândit la complexitatea evenimentelor ce ne prind în vârtejurile lor emoționale, iar noi trebuie să găsim o cale prin care să ieșim teferi din niște situații, ce ne par a fi -în acel moment- fără de ieșire.
Cum să-i spun lui Vio că sora mea îl iubește pe fratele lui? Cum să mă obișnuiesc cu gândul că el, bărbatul care nu-i deloc homo, este îndrăgostit de Florance, în timp ce eu l-am admirat dintotdeauna și am regretat enorm că nu-i hetero? Ieri, mintea mea se blocase și pentru că am realizat, dintr-o dată, că sunt îndrăgostită de Viorel și încă într-atât încât nu-mi mai păsa că-i cam șugubăț de felul lui. Îmi tot spuneam că și eu mi-s copilăroasă. Prin urmare, noi doi ne-am cam potrivi așa, firi ludice. Doar suntem deja prieteni atât de buni…
Prinsă în aceste gânduri, s-a făcut noapte pe negândite și atunci, am realizat că se va deschide din nou acel portal de sub scară. Totodată, mi-am dorit cu ardoare încă o întrevedere cu bunica, de care fusesem foarte apropiată, pe când trăia. Poate că mă va sfătui dumneaei ce-i de făcut, sau care ar fi calea optimă de urmat… după cum mai făcuse și altădată, cu blândețe infinită și înțelepciune.
Și, când miezul nopții fu aproape, am ales să fac ceva ce nu mai făcusem în nopțile dinainte, am pus muzică în surdină. Era melodia preferată a bunicii mele, un vals pe care dumneaei îl tot asculta și de care nici eu nu mă mai puteam sătura. Poate pentru că-mi amintea de bunica…
Fericirea dintr-o clipă 
22 de răspunsuri la „Lumea de sub scară 5”
Uuuu, ce schimbare radicală! Nu m-aş fi aşteptat la asta never. Iete suspans şi întorsături. Place, place! 😀
ApreciazăApreciază
😀M-au inspirat Jo și Issa, Potecuță, cu dorința lor expresă de a aduce un bărbat ideal în această poveste. Dar și viața în sine, cu întorsăturile ei, unele spectaculoase. Sper să păstrez suspansul și în continuare…
Îți mulțumesc tare, tare mult! M-a bucurat nespus acel „Place, place!” 🤗❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Abia aştept să citesc mai departe!
Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu să scriu! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Întortocheate si greu de patruns sunt caile & „scarile”… Doamnelor ! 🙂
Dintotdeauna mi-au placut „scarile” si schelele, indiferent de materialele din care au fost confectionate. Înca din copilarie am experimentat urcusul si coborârea lor, iar la început coborârile ma îngrozeau, deoarece aveam mereu tendinta de a privi în jos, „sub scara”, ceea ce îmi provoca stari de îngrijorare, panica si frica, Când eram copil, îmi placea sa ma urc în podul surii, iar în vacantele de vara, uneori îmi pregateam un culcus în fân, si dormeam în acel parfum sublim de iarba uscata, calatorind prin universurile viselor fantastice, care azi s-au îndeplinit în cea mai mare parte, chiar daca a trebuit sa treaca sute de an0timpuri peste ele, pâna sa înteleg esenta reala, obiectiv-pragmatica, revelatoare a dimensiunii lor adevarate, autentice, atemporale, eliberatoare.
O saptamâna binecuvântata, relaxanta, inspirata, în fraze si cuvinte vii învesmântata, draga Cri !
ApreciazăApreciază
Ce poveste frumoasă ne-ai spus, Iosif! Îmi pot imagina trăirile intense din suflețelul tău când erai copil 🙂 și iată că le-ai păstrat în memorie până astăzi, datorită bucuriei fără margini pe care ai experimentat-o atunci…🙂
Îți mulțumesc din suflet și, la rândul meu, îți doresc o săptămână în toate binecuvântată! 🍀
ApreciazăApreciază
Devine din ce în ce mai interesant…. Ce taree!! Mi-a plăcut capitolul! Oare iese ceva intre protagnista si Vio? Mi-ar placea!
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc, Ștefi! 🤗 Mă bucur tare mult că ți-a plăcut! Vom vedea ce va mai urma, dar și mie mi-ar plăcea! 😉 Te pup și îți doresc o seară minunată! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc asemenea, draga Cri! Abia astept continuarea!🥰😍😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vine și continuarea, imediat ce muza mă va ajuta să o aștern pe hârtie. 🥰 Îți mulțumesc tare mult, încă o dată! 😘🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, există o vîrstă anume, aceea a celor mai nepotrivite iubiri… :))) Sigur, dacă rămîn în stare pură, sînt motiv serios de haz mai tîrziu 🙂
Auzi, dar Andra, cea cu Andrei, nu era și ea soră cu protagonista, Ximena parcă, deci implicit și cu Flor? ca să vin și eu de-acasă mai bine 🙂
ApreciazăApreciază
:))) Issa, nu era nicio Andra în poveste… Singura soră a protagonistei (Ximena, da) este Florance, mama micuțului Andrei. 🙂
Că bine zici de vârsta iubirilor nepotrivite, născute din priviri seducătoare și cuvinte care… topesc inimi! :))) Râdem noi acum, dar câte lacrimi nu izvorăsc din acele iubiri…🙂
Îți mulțumesc pentru un comentariu ce m-a amuzat foarte tare! 😘
ApreciazăApreciază
😀😀 ca sa vezi cit de obosita sint (pe bune)… Andra venea in mintea mea nefunctionala de la Andrei, la genitiv, ramas agățat aiurea :))
Eh, nu-mi spune de iubirile alea… 😂😂💙💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pare rău că ești obosită… și da, ți-ai amintit bine, era la început formularea „copilului Andrei”, iar Potecuța a crezut că e genitivul. Am schimbat apoi, inițial, în „micuțului Andrei”, pentru ca, într-un final, să aleg formula sugerată de tine, adică „lui ăla micu’..”, ce sună mai natural, clar, ca într-un dialog real…🙂 Oboseala ta, Issa, eu cred că e și de la caniculă, din cauza căreia nu reușesc nici eu să dorm prea bine. Slavă Cerului că a trecut luna lui Cuptor! De acum, putem spera la mai răcoare… 🤗❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Na-ți-o frântă că ți-am dres-o! 🙂 Situația se complică. Sper ca lucrurile să se aranjeze și fiecare din protagoniști să ajungă cu persoana alături de care îi va fi cel mai bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Așa-i că nu te așteptai la așa o răsturnare de situație? 😀 Cam așa e viața, se desfășoară într-un mod diferit de cum ne-am imaginat-o și are obiceiul de a ne tot surprinde. 🙂
Da, voi alege un happy end.
Îți mulțumesc, Jo! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, a fost o surpriză și încă o surpriză plăcută. Bravo! Aștept continuarea. 🙂
ApreciazăApreciază
Ce mă bucur, Jo! 😘
Iar personajul Ionel e creat special pentru tine, după cum cred că ai și intuit. 🙂 Mi-am zis că Jo e de la John, ce m-a dus cu gândul la Ioan și atunci Ionel mi s-a părut perfect în context. 🙂 Sigur că sunt aici și un pic subiectivă, fiindcă pe tata îl cheamă Ioan, iar bunica ce apare în poveste, mama sa, îi spunea Ionel. 🥰
ApreciazăApreciază
🙂 Super. De-abia aștept să văd cât de bine mă cunoști.
ApreciazăApreciază
🙂 Acum și eu de-abia aștept să văd dacă am reușit să te cunosc din scrierile și comentariile tale. 💗
ApreciazăApreciază
Nu te grăbi, însă. Sunt curioasă cum îl vezi tu pe bărbatul ideal pentru mine, dar n-aș vrea ca din grabă să ratezi chestii esențiale. No pressure though. 😀
ApreciazăApreciază
😀😀 No pressure at all! (Am scris corect, da? 🙂)
E-n regulă, Jo, nu mă voi grăbi și sper să îți placă și ceea ce-mi voi imagina în continuare. 🤗❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană