Acea zi de sâmbătă a fost și ziua în care am realizat că Lumea de sub scară năcuse în mintea mea o avalanșă de întrebări și că îmi doream nespus de mult s-o explorez la pas, dar oare puteam face asta în siguranță? Cum era și firesc, mă întrebam și în ce fel aș putea pătrunde în acel univers paralel… Pe sub scara din casa mea, nu prea vedeam cum m-aș putea aventura dincolo, treptele acesteia, nu prea înalte, constituind un mare inconvenient.
„Aș avea nevoie de o altă scară, sub care să fie un spațiu gol și acesta, neînconjurat de ziduri”, mi-am zis, meditând la unde aș putea găsi o astfel de scară… „În debara, firește! Daaa, și așa am să fac… aproape de miezul-nopții, o aduc aici!”
Deodată, am auzit niște pași venind dinspre bucătărie și, în pragul ușii camerei de zi, apăru, de îndată și cu o bere în mână, vecinul și prietenul meu gay, Viorel.
-Iar era deschisă ușa ta de la intrare, îmi spuse acesta pe un ton acuzator.
-Știu… O aștept pe Flor.
-Din câte știam, Florance are cheia ei…
-…pe care o cam uită, de fiecare dată!
-Ei bine, pentru asta există soneria, draga mea! Nu-ți mai lăsa ușa descuiată, că nu știi cine ar putea intra peste tine…
-Vio, în casa din dreapta mea locuiește un polițist cu familia lui, iar în cea din stânga, o familie de militari, din care faci și tu parte… Așa că eu una mă simt mereu în siguranță!, i-am răspuns, zâmbindu-i totodată, senină.
-Fie ca tine…, îmi replică el. Și la ce oră zicea sora ta că va ajunge?
-Trebuie să pice, din clipă în clipă…
-Hmm, din câte o cunosc eu, peste vreo oră, maxim două, va fi aici…. Dar nu-i bai, fiindcă speram să te găsesc singură. Am a-ți spune ceva foarte-foarte important!
-Când ți-ai luat berea aia de la frigider, mi-ai luat și mie una de ghimbir?
-Desigur, îmi răspunse prietenul meu, dezvăluind ce ținea în mâna pe care o ascundea la spate. Ține colea!
-Mersic! Hai să ne și așezăm, fiindcă intuiesc că ai venit iarăși c-o poveste frumoasă de împărtășit…!
-Păi, nu fac eu așa întotdeauna?, îmi răspunse Vio mustăcind și, după ce se așeză pe canapea, cât mai confortabil, simțindu-se ca la el acasă, cum făcea de obicei, continuă: M-am îndrăgostit. De sora ta.
-Stai așa… Păi, Vio dragă, tu nu ești gay?
-Neee, ți-am zis ție că aș fi, ca să ne putem împrieteni, altfel m-ai fi ținut la distanță, fată rea ce ești! Dar așa, cu un pic de teatru din partea mea, am devenit cei mai buni prieteni, tu și cu mine, nu?
Mi s-au înmuiat genunchii, așa că mi-am dat drumul să cad într-un fotoliu, înainte de a-i răspunde.
-Așa păream a fi, până mai adineauri. Dar… Vio, eu… tu… pe mine… m-ai văzut și aproape goală…
-Stai calmă, fată dragă, fiindcă nu mă atragi deloc în felul acesta! Genul meu de femeie este sora ta…, cum îți spuneam. Tu și cu mine suntem numai doi buni prieteni, iar eu nu te-am privit niciodată altfel, nu, nu!!
-Și… Flor știe că o iubești?
-Prietena mea scumpă… Ce mi te-ai tulburat așa? Hei, sunt tot eu, același tip de acum 5 minute, alături de care tu erai atât de relaxată și zâmbitoare… Te rog, nu mă îndepărta…
-Nu te îndepărtez, numai că… e un șoc pentru mine…, pe care încă-l procesez…! De aceea, te rog, dă-mi un pic de timp… și spațiu… fiindcă de acum, simt că nu te voi mai auzi…, mintea mea fiind (în acest moment) de-a dreptul bulversată!
-Ok, uite că plec, dar te rog… un singur lucru: Nu-i spune nimic surorii tale, nu încă! Îmi promiți?
-Promit!, i-am răspuns aproape în virtutea inerției, mintea fiindu-mi deja împrăștiată printre amintirile, pe care le împărtășisem cu Viorel.
L-am condus până la ușă, încuind-o apoi în urma lui. După care, i-am scris surorii mele un mesaj, prin care-i spuneam că aș vrea să mă culc, fiind tare obosită și o rugam să amânăm vizita ei pe a doua zi. Mesajul său de răspuns fu prompt: „Nici eu nu mă simt prea bine și tocmai voiam să te sun, să-ți spun… Ok. Somn ușor! Pupici!”
La câteva minute după aceea, imediat ce am pus capul pe pernă, am și căzut într-un somn adânc și fără de vise. Pesemne, creierul meu avea nevoie să se reseteze și o făcea astfel.
Când m-am trezit din acest somn profund, afară era deja noapte și, privind la ceas, am observat că se apropia și ora zero. M-am grăbit să ajung la parter, am luat scara din debara și am deschis-o chiar în mijlocul holului, în stânga celei care ducea la etaj.
Mi-am luat apoi și fotoliul cel ca o pernă uriașă, poziționându-l într-un colț, cu vedere spre ambele scări. Doar ce mă cufundasem în acesta, că am simțit prea-cunoscuta adiere care bătea dinspre scară. Am privit de îndată într-acolo și, imediat după aceea, către cealaltă scară, dar sub aceasta din urmă, nu se mai deschisese un al doilea portal, spre marea mea dezamăgire.
Curajoasă din fire, am pășit din nou spre cele două ființe umanoide, ce mă priveau (și în această seară) zâmbitoare, de dincolo de trepte. Am întins o mână către femeie și, spre surprinderea mea, în chiar aceeași clipă, și ea își întinsese brațul către mine. Dar nu ne-am putut atinge, fiindcă ne oprea ceva, ca un geam. Însă, mâinile noastre ne arătau a fi din aceeași specie, chiar dacă aparțineam unor universuri ce doar cu totul întâmplător au interacționat…
„Suntem la fel”, am gândit cu voce tare.
-Suntem la fel, s-a auzit ca un ecou, din lumea de dincolo de trepte.
-Mă înțelegeți ce spun? Graiul meu vă e cunoscut?
-Suntem exact la fel, mi-a răspuns el, de astă dată. Iată că vorbim și o aceeași limbă…
-Cum se cheamă planeta pe care vă aflați voi?, am întrebat eu.
-Paradis, mi-au răspuns amândoi, într-un glas. Dar a ta?
-Pământ, iar țara mea, România. Dar țara voastră?
-Țara? Ce este o țară?
-Este locul unde mă aflu acum. Pe Pământ, sunt continente, împărțite -la rândul lor- în țări…
-La noi, nu sunt țări, ci-i doar Paradis…
Aceste ultime cuvinte sunară din ce în ce mai stins, iar cel din urmă de-abia se mai auzi, când -ca în fiecare noapte- poarta către acea lume de sub scară se închise, dintr-o dată….
Fericirea dintr-o clipă 
32 de răspunsuri la „Lumea de sub scară 4”
Au zis deja fetele de Vio, nu mai zic şi eu. Eu zic doar că mi-a plăcut mult, mult „la noi nu sunt ţări, ci-i doar Paradis”. Bravo, Cri!
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc, Potecuță dragă! 🤗❤ Cuvintele tale îmi spun că ai perceput lumea aceea exact la fel ca mine, adică Paradisul pe pământ… 🥰 Mă bucur tare mult că îți place povestea!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am priceput ! Oricum suntem con dusi de …ei, corupti, misei si farisei…*
https://www.youtube.com/watch?v=Tdy2frl0q5c
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să înțeleg că suntem și duși? 😀
Mi-ai amintit de versurile lui Eminescu…
„Unde ești tu, Țepeș Doamne,
Ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete:
În smintiți și în mișei…” 🙂
ApreciazăApreciază
Nu stiu altii cum sunt, însa EU SUNT real „dus” …cu pluta pe „valurile” sistemelor carteziene ! 🙂 🙂 )))
O duminica si o vara relaxanta, linistita, fericita, împlinita în toate binecuvântata, draga Cri !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Abia acum am văzut și videoclipul, de pe computer, fiindcă pe mobil nu-mi apărea. E isteață fata și merită ascultate cuvintele sale, după părerea mea. 🙂 Îți mulțumesc, încă o dată, Iosif!
ApreciazăApreciază
Mie-mi plac lupii, chiar mai mult decât cânii ! 🙂 ))
ApreciazăApreciază
Lupii lupi și mie îmi plac, dar aici era o metaforă pentru oamenii vicleni…🙂
ApreciazăApreciază
Pai, nu este greu de recunoscut, si chiar un copil îi poate recunoaste, dupa vorba, dupa port… 🙂 ))
Seara magica, relaxanta, si o duminica binecuvântata, alaturi de toti si tot ce iubesti, draga Cri !
ApreciazăApreciază
Uneori, lupul e un actor desăvârșit și-i mai greu de recunoscut, sau chiar imposibil. E viclean cumătrul, să nu uităm…😉
Îți mulțumesc din suflet, dragă Iosif, asemenea și ție!! 🙂
ApreciazăApreciază
Interesanta viziune ! 🙂 Oximoron…Viorel… un alt soi de pisicher … 🙂 ))
ApreciazăApreciază
Că bine zici, Iosif, un alt soi de pișicher! 🙂 Doi neserioși, Vio și Oxi, iar ca ei sunt mulți în jurul nostru. 🙂 Bine ar fi dacă i-am recunoaște mai din timp și am conștientiza că un lup în blană de oaie e tot lup. Și că a păpat oaia a cărei blană o poartă…
Îți mulțumesc pentru vizită și comentariu! Un weekend plăcut îți doresc!
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut alegerea numelui ptr personajul Viorel mi se pare ca se potriveste pentru un gay 😂. Si chiar nu ma asteptam sa fie doar o strategie! Cunosc baieti care spun ca sunt gay dupa ce nu mai vor sa aiba de a face cu o anumita fata. Ca sa n-o raneasca si sa ii spuna ca de fapt ea nu ii atrage fizic , le spun ca sunt gay! Mai mult imi place strategia lui Vio din povestirea ta!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zici că i se potrivește numele? Ce mă bucur, fiindcă nu eram prea sigură. Vioreaua e însă o floare delicată, iar gay-ii sunt delicați de felul lor și sensibili, așa că mi-am zis că ar merge să-l cheme Viorel. 🙂 E bună și strategia de care-mi spui, fiindcă o menajează pe fată, mintea ei va accepta mai ușor această explicație. 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut și stategia lui Vio… care se va dovedi a fi un personaj complex, până la urmă. Dar nu dezvălui mai mult.
Îți mulțumesc, Ștefi dragă! 🤗
ApreciazăApreciază
Da. Chiar cred ca i se potriveste. Abia astept sa citesc in continuare😘🤗
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc, Ștefi! Voi încerca să scriu și azi, fiindcă am o idee de continuare… 😘🤗❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag ! Mult spor! 🤗
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc din suflet! 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acceptă explicația ușor și e menajată până-l zărește la biserică cu pirostriile-n cap, alături de o altă femeie. 🙂
ApreciazăApreciază
Adevărat, Jo, dar există o șansă, chiar dacă infimă, ca ea să nu îl vadă în biserică… 🙂
ApreciazăApreciază
Nu, nu, îl vede și atunci își spune: ”Bine că am scăpat de nenorocitul ăsta! Nu-mi trebuie un bărbat care mă minte în față!” Iese din biserică compătimind-o pe mireasă. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa, îmi place maxim scenariul acesta! Te felicit, Jo, pentru inspirație! ❤
ApreciazăApreciază
Nu-i vorba despre inspirație. Așa sunt eu. Nu-mi plac mincinoșii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate, minciuna între parteneri este tot un soi de otravă… Și în clipa în care unul dintre ei spune prima minciună, relația lor e condamnată.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încă aștept să apară un bărbat serios în povestirile tale, Cristina. 🙂 Dar n-o lua ca pe o critică. În ciuda faptului că Vio este încă un tip care joacă teatru, mi s-a părut nostimă stratagema lui. Acum sunt curioasă cum o să reacționeze Flor. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uite, pentru tine, Jo, voi crea și un bărbat serios. 🙂 Rara avis, în zilele noastre, dar mai există, e la fel de real ca un vis de iubire ce se mai și împlinește, uneori. Sper să îți placă și în continuare jocul lui Vio, ce e altcumva decât pare, fiind mult mai complex… 😉
Îți mulțumesc! Te pup!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Pai, da, ar fi cazul. 🙂 Vreau să visez și eu la unul din personajele tale. 🙂 Vio ăsta a început-o cu stângul, dar are umor și imaginație. Măcar atât.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Câtă dreptate ai! 🙂 Avem nevoie să visăm la un bărbat frumos cu adevărat… Serios, inteligent și șarmant în același timp. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀😀 tre să citesc prima, ca să spun prima!!
ApreciazăApreciază
😀😀😀 Ok, am înțeles, ne dorim bărbați serioși, sau gentlemani adevărați. Mă inspir de la Darcy din Mândrie și prejudecată. 🙂 Adevărul e că nu m-aș fi gândit, fără comentariile voastre…
Îți mulțumesc, Issa! 😘❤
ApreciazăApreciază
Eh, eu i-am ținut isonul lui Jo din simpatie, dar nu-s așa drastică 😀
Deși un Darcy nu strică niciodată nimănui… ❤
ApreciazăApreciază
E visul frumos al oricărei femei ce a citit acea carte. 🙂 Îmi aduc aminte că dialogurile lui cu Elizabeth le-am tot citit și recitit, până când aproape că le-am memorat, atât de mult mi-au plăcut la vremea aceea, adică prin a mea adolescență. 🙂 Te pup, Issa! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană