De curând, m-am mutat într-o casă nouă și din modul în care era aceasta deja decorată, cel mai mult m-a impresionat scara, cu contratreptele sale, ce păreau a fi o cale către o altă lume.
De obicei, eu merg devreme la culcare, ora 10 prinzându-mă în Lumea Viselor, fiind o persoană matinală, de felul meu. Dar aseară, descoperind o carte bună, aceasta m-a prins în universul fascinant al cuvintelor sale și, când m-am uitat din nou la ceas, era ora zero fix.
„Ah, mâine, în zori, mă voi trezi iar tare, tare greu…!”, mi-am zis și, lăsând pe măsuța din fața mea cartea, am pornit -de îndată- către dormitorul meu, situat la etaj.
Însă, înainte de a aprinde lumina din hol, am sesizat că, de sub scară, vine o lumină și apropiindu-mă mai mult, am constatat că lumea aceea pictată pe contratrepte prinsese viață. Se simțea chiar și o adiere ușoară de vânt, ce venea de sub scara mea, iar din lumina aceea de la capătul potecii s-au întrupat -pe dată- două creaturi rozalii, ce se îndreptau acum către mine, ținându-se de mână. Aveau mâini și picioare, da, însă la chip nu arătau a oameni, deși purtau amândouă nişte veșminte asemănătoare celor pe care le avem și noi, pământenii.
Primul meu gând a fost, desigur, că am ațipit citind, dar și dacă era așa, visul acela îmi plăcea nespus de mult și-mi doream să-l continui…
-Nu…nu, nu visezi!, am auzit o voce caldă și tare dragă mie. Întorcându-mă repede, am zărit-o pe bunica… Doar că acum arăta ca în pozele de la vreo 20 de ani ai dumneaei.
-Bunico!! Bine…, dar…
-…dar eu nu mai sunt printre cei vii de ani buni? Și de și mai mulți ani, nu mai sunt așa de tânără?
-Daaa…!
-Scumpa mea, oare nu știai tu că sufletul rămâne veșnic tânăr și că trupul îi este doar un veșmânt temporar, la trecerea sa prin această lume?!
-Sigur că știam, numai că… te văd!! Cum e posibil…?!
-E miezul nopții și -în jurul acestei ore, universurile toate se întrepătrund. Cu cel de sub scară, însă, e o cu totul altă poveste…
În timp ce-mi spunea aceste cuvinte, bunica mea devenea din ce în ce mai luminoasă, dar și mai transparentă totodată, iar vocea sa se auzea tot mai încet, până când -dintr-o dată, dânsa dispăru de tot din fața ochilor mei… Și -la fel, lumea aceea de sub scară, iar eu m-am trezit deodată în întuneric.
Am aprins repede lumina și atunci, totul mi-a părut iarăși obișnuit și -de astă dată, m-am ciupit, pentru a mă încredința că nu visasem, ci -cu adevărat, tot ceea ce văzusem fusese real.
Și acum, de-abia aștept să vină iarăși seara și bineînțeles că ora zero mă va prinde tot acolo, în fața treptelor. Ah, e musai să mă gândesc bine-bine ce s-o întreb pe bunica, pentru a avea dumneaei timp să-mi și răspundă, înainte de a dispărea de tot!
Fericirea dintr-o clipă 
30 de răspunsuri la „Lumea de sub scară”
Ce scara interesantă dar și povestea e pe măsură, felicitări, Cri!
ApreciazăApreciază
E într-adevăr foarte interesantă și lumea zugrăvită sub ea arată într-atât de realist, încât iată că mi-a inspirat și o poveste. 🙂
Îți mulțumesc din suflet, Aura! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci infiniment ! Un été sublime avec des rêves clairs ! 🙂
youtube.com/watch?v=KsDZix4ZSlU
ApreciazăApreciază
Nu știam vocea aceasta și-mi sună tare-tare bine!
Îți mulțumesc, dragă Iosif, atât pentru Camila, cât și pentru o urare atât de frumoasă…!
🍀🌞🌈
ApreciazăApreciază
Superba imaginea prezentata, iar titlul m-a dus cu gândul la visul lui Iacov, la „scara” pe care coborau si urcau îngerii lui Dumnezeu !
„A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela.
Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea.
Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.
Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.
Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.”
O seara magica, minunata, si o saptamâna în toate binecuvântata, draga Cri !
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc, dragă Iosif! O seară magică și o săptămână binecuvântată cu multe bucurii îți doresc ți eu!!
ApreciazăApreciază
Și eu mi-aș muta patul la picioarele treptelor acestora… și cât aș aștepta o seară și-o bunică! mulțam pentru momentul de visare, Cris 🙂
ApreciazăApreciază
Cu mult drag, Issa! 💕 Asta mi-am și dorit să fie, o clipă de visare și cât mai frumoasă posibil… 🙂 Mă bucur tare mult că ți-a plăcut și ție! Te îmbrățișez!!
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut mult imaginația ta! Inițial am crezut că te-ai mutat intr-o casa mai mult decât interesantă.
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc, dragă Ane! De astă dată, n-a fost numai imaginația, recunosc, ci m-a ajutat un pic și un vis pe care l-am avut azi-noapte. Se făcea că mai aveam o casă și că aceasta era mult mai frumos amenajată, sau decorată, decât cea în care locuiesc acum, iar eu (în mod firesc) mă întrebam… „Oare de ce nu mă mut acolo?” 😀 … Iar apoi, s-a făcut dimineață, eu m-am trezit și, revăzând poza cu scara, s-a născut o idee, pe care am și așternut-o pe hârtie. 🙂 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În mintea noastră sunt sute de imaginații și idei, care la un moment dat izbucnesc, prin visuri sau le creăm prin scris. Weekend frumos!
ApreciazăApreciază
Așa este, ai dreptate! 🙂 Îți mulțumesc din suflet! Asemenea și ție îți doresc! 💕
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗😘
ApreciazăApreciază
🤗😘
ApreciazăApreciază
Frumoasă tare povestioara ta, Cri dragă! Bravo! Şi scara e de vis! Vreau şi eu aşa!
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc, Potecuță dragă! 💕
Dacă vreodată voi locui într-o casă cu o scară ca aceea, o voi decora și eu într-un mod similar, daaa, chiar așa mi-am propus și la fel îți doresc și ție, să-ți împlinești visul de a avea o scară așa de frumoasă. 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ohhh, deci vom avea și o continuare. Minunat! 💕 Scara aceea chiar este în casa ta?! Primești chiriași? 🙂
ApreciazăApreciază
😀 Mă bucur că sună realist și chiar mi-ar plăcea o astfel de scară, dar e 100% ficțiune, Jo. O continuare? Dacă muza mă va vizita iarăși, desigur! 🙂 Îți mulțumesc mult-mult! 💕
ApreciazăApreciază
Cum adică?! N-ai de gând să citești până la ore târzii din nou, iar apoi să continui conversația cu bunica? 🙂 Ar fi păcat.
ApreciazăApreciază
Ba da, am de gând, fiindcă nu am terminat încă acea carte… și am o idee despre lumea aceea de sub scară, pe care ar fi păcat să n-o aștern și pe hârtie, ai dreptate! 😘
ApreciazăApreciază
Super! 🙂 Până una-alta aș dori să știu ce carte te ține trează noaptea târziu. Nu că n-aș avea o listă impresionantă de titluri pe care vreau să le citesc, dar nu mai apuc… Eh!
ApreciazăApreciază
Iubire cu i mic se cheamă cartea pe care o citesc acum. Francesc Miralles e autorul și eu l-am descoperit printr-o altă carte pe care nu am mai putut s-o las din mână, Biblioteca de pe Lună se numește. Ți le recomand pe amândouă. 🙂
ApreciazăApreciază
O să studiez problema. 🙂 Mulțumesc. 🌼
ApreciazăApreciază
Cu mult drag! Sigur îți vor plăcea. Autorul are un stil de care nu poți să nu te îndrăgostești, fiindcă și înveți multe cititindu-l și încă în cel mai plăcut mod cu putință, lecturând o poveste frumoasă. 🙂 💕
ApreciazăApreciază
Felicitări!Frumoasă povestioară, Cri! Plină de inspirație și de imaginație! Mulțumim!
ApreciazăApreciază
Eu îți mulțumesc, Ștefi! Poza mi-a apărut la amintiti, pe facebook, și mi s-a părut atât de frumoasă, încât i-am creat o poveste. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superba! Și poza și povestioara!
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc din suflet, încă o dată! 🙂 Mă bucură tare mult cuvintele tale. Te pup!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag🤗😘
ApreciazăApreciază
🤗😘
ApreciazăApreciază