Mergeam prin lumi de gânduri. Ce splendoare! Era-n amurg, iar cerul și pământul Se alintau cu razele de Soare Ce le erau plăcerea și cuvântul Și se iubeau, iar razele, buchete, Îi mângâiau, în lumea lor aparte, Cu străluciri din urme de comete Uitate prin a timpurilor moarte. Veniserăm, timid, la întâlnire, Ca două gânduri […]
Ascunși în absolut — Daniel Vișan-Dimitriu
Vă recomand acelora dintre dumneavoastră care (la fel ca mine) iubiți poezia să o redescoperiți, bucurându-vă de unele creații nespus de frumoase, pe care și eu însămi le-am aflat de curând, pe blogul domnului Daniel Vișan-Dimitriu.
Vă doresc lectură plăcută! 🙂
Fericirea dintr-o clipă 
12 răspunsuri la „Ascunși în absolut — Daniel Vișan-Dimitriu”
Muțumim tare mult, dragă Cri! Superbe versuri!
ApreciazăApreciază
Superbe mi-au părut și mie, dragă Ștefi ! Cu mult drag! Te îmbrățișez!!❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗
ApreciazăApreciază
💕
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru recomandare, draga mea!
ApreciazăApreciază
Mă bucur tare mult că ți-a plăcut și ție, Potecuță! 🤗 Cu mult, mult drag!! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poezia îmi sugerează spații vaste, dar fotografia care o ilustrează este finită. Dar poate îndrăgostiții captivi în chihlimbar au impresia că universul lor este infinit.
ApreciazăApreciază
Da, Jo, și eu înțeleg că universurile lor interioare s-au contopit, cum spune ultima strofă, dând naștere unuia infinit…🙂
Îți mulțumesc că m-ai determinat să recitesc poezia, fiindcă mi-a plăcut parcă și mai mult! ❤
ApreciazăApreciază
❤️
ApreciazăApreciază
❤
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru sugestie! 🙂
ApreciazăApreciază
Cu mult drag! 🙂❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană