-Sunteți pregătite?, le întrebă Crăița.
-Daaaa!, îi răspunseră într-un glas surorile sale.
-Dacă-i așa, închideți ochii și ascultați-mi vocea… Vom încerca -pentru început- să mergem doar puțin înainte, întrucât nu am mai călătorit în timp însoțită și vreau să mă asigur că-i safe…, cum ar zice englezul, pentru noi toate.
-Care englez?, o întrebă Diana.
-„Safe” în englezește înseamnă „în siguranță”, nu? Prin urmare, un englez ar zice… exact așa.
-Și ai spus de englez fiindcă știi că eu nu prea agreez englezismele?
-Întocmai, surioară, deși sfatul meu ar fi să te obișnuiești cu acestea, fiind la modă acum și nu cred că nu vor mai fi…, vreodată! Tu nu ai observat că „oportunitate” a devenit un cuvânt foarte folosit? Oamenii moderni, chiar și cei de litere, nici nu se mai ostenesc să caute (pentru acest cuvânt) sinonime din limba noastră strămoșească, poate pentru că li se pare că „șansă” și „ocazie” sună, deja, un pic… demodat.
-Încă nu mă simt pregătită să mă asortez societății moderne…
-Știu, draga mea, și cine te aude (la telefon, fără să te vadă) se întreabă -cu siguranță, dacă n-ar fi cazul să-ți vorbească… cu dumneavoastră!
-Ai dreptate, mi s-a tot spus… „Vai, dar sunteți atât de tânără! Nu știu de ce, dar am avut sentimentul că sunteți mult, dar mult mai în vârstă…!”
-I rest my case!, ar zice același englez. Să-ți traduc?
-Nu e cazul, mulțumesc! Am înțeles… Dar de ce nu te-ai exprimat în limba noastră cea „dulce și frumoasă”?
-Fiindcă unele expresii mie îmi sună mult mai bine in English.
Diana oftă și nu mai spuse nimic, fiindcă și ei i se părea acum că ar fi important să devină cât mai în consonanță cu vremurile.
-Nu, nu ești anacronică vremurilor noastre, surioară!, îi zise atunci și Irina, privind-o în ochi și zâmbindu-i cald. Și mie una mi-ar fi plăcut să nu existe atât de multe neologisme preluate din limba engleză. La începutul secolului trecut, erau franțuzismele la modă și nu mai sunt, așa că putem spera că…
-Luați-vă gândul!, le întrerupse Crăița. Toți copiii și adolescenții au adoptat deja engleza în vorbirea lor curentă. Ei nici măcar nu se mai străduiesc să traducă, după ce gândesc direct în această limbă de circulație internațională. Și de ce ar mai face-o, dacă ei oricum se înțeleg perfect unii cu ceilalți, oriunde le-ar fi casa, pe tot întinsul globului… Internetul i-a conectat inițial, iar engleza le-a facilitat comunicarea!
-Ai dreptate!, i-au răspuns surorile sale, iar vocile lor s-au auzit ca una, dar cu ecou, ceea ce le-a amuzat instantaneu pe toate trei.
După ce au chicotit o vreme, mai și jucându-se -în același timp- cu cuvinte și expresii din ambele limbi…, și-au reamintit ce aveau de gând să facă și atunci Crăița le-a zis din nou:
-Închideți ochii și vizualizați o ploaie, ce se revarsă dintr-un nor aflat deasupra capetelor noastre…! O simțim deja cu toate, nu-i așa? Și acum… haideți să vizualizăm și un curcubeu, ce străbate cerul care -în mințile noastre- a substituit tavanul și pereții din jur… Să urcăm acum pe curcubeu!
Înaintară împreună -ca spirite interconectate- pe arcul curcubeului, până ajunseră undeva sus, sus de tot și -de acolo- puteau vedea pământul, ca-n palmă și chiar prin ziduri, ce deveniseră -pentru ele- transparente. Astfel, se văzură chiar și pe ele însele, cum și-au desprins mâinile și cum au plecat mai apoi fiecare la treaba ei, doar pe pământ timpul se scurgea înainte, râmânând înghețat numai pentru spiritele lor ce s-au dedublat pentru a vizualiza viitorul apropiat.
-În continuare, dragile mele, ne vom imagina că timpul -acolo pe pământ- se scurge din ce în ce mai alert…, și vom urmări cum se întunecă tot mai tare și apoi cum răsare iar soarele. Astrul zilei va traversa, însă, în doar câteva clipe cerul și iarăși va fi noapte…, apoi va veni încă un răsărit, urmat de un alt apus…, și tot așa până când vom încetini noi timpul, din nou, oprindu-i scurgerea cea atât de rapidă acum. Vom face asta atunci când soarele va apune pentru cea de-a 6-a oară… adică… exact… acum!
În acel moment, privind în jos, cele trei surori se văzură, din nou, pe ele însele, dar și într-o luptă înverșunată acum, cu niște creaturi fantastice, ca niște vârtejuri unele, ca limbi de foc altele și toate erau coordonate de un demon îmbrăcat într-un costum roșu aprins, care privea de la distanță lupta, iar mâinile și degetele sale împleteau parcă o țesătură invizibilă, în timp ce buzele lui rosteau un descântec, încontinuu.
Irina se afla mai aproape de demon și – de aceea – se întoarse către el înghețându-l pe dată (cu super-puterea Crăiței). Imediat după aceea, sora mijlocie -ce era înconjurată de acele vârtejuri întunecate- le spulberă pe toate cu o singură mișcare din încheietură, manipulând spațiul cu măiestria Dianei, iar sora cea mai mare, transformându-se într-o aversă, stinse de îndată toate limbile acelea de foc. Cele trei surori se luară apoi repede de mână, rostind la unison:
-Male vincit virtute! Male vincit virtute!! Male vincit virtuteeee!!
Demonul cel roșu explodă atunci și miriadele de scântei în care se împrăștiase fură stinse de o altă ploaie, ce se transformă mai apoi în fetița cu codițe, pe care o recunoscură a fi Bianca Alexi. Se îmbrățișară toate patru, fericite că au izbândit.
Natura se liniști la scurt timp după aceea și cum nu se zărea nici țipenie de om, spiritele înțeleseră că -în ochii muritorilor de rând- avusese loc o simplă vijelie, relativ obișnuită, care îi ținuse pe toți captivi pe la casele lor.
-Ne putem întoarce acum în timpul nostru, auziră iarăși gândul Crăiței. Haideți să vizualizăm împreună drumul către casă… Pornim tot încet… Așaaa… și vom crește viteza din ce în ce… așaaa… Aproape am ajuns… gata! Haideți să coborâm pe curcubeu, înapoi în cameră și apoi, fiecare în trupul ei…!
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
12 răspunsuri la „Un miracol viu (13)”
Pe mine nu m-a convins pledoaria pentru englezisme. 🙂 Dialogul surorilor, insa, m-a amuzat. Nu-i din antichitate cel care foloseste limba romana – acolo unde exista „corespondent”, desigur (sunt multi termeni care nu pot fi, practic, tradusi), dar cand aud cate unul cu aere spunand „are expertiza” in loc de „are experienta”… ma burzuluiesc si trimit omu’ la dictionar. 😀 Mai sunt si cei cu „managerizeaza”… O limba nationala e vie, se transforma, evolueaza, dar de aici pana la o poci sau inlocui e cale lunga.
Surorile au intervenit in viitor? Intreb pentru ca, in logica-teoretica a liniei timpului, modificarile viitorului au (cel mai adesea) efecte in trecut. Devine tot mai interesanta povestea. ❤️
ApreciazăApreciază
Sinceră să fiu, nici pe mine… în sensul că înțeleg că de la comunicarea pe Messenger a început involuția (?) limbii române, sau și din nevoia tinerilor de a se înțelege cu „prietenii lor” din alt colț de lume, vorbind într-o engleză stricată. Dar a poci limba strămoșească și a o sărăci din ce în ce reprezintă -din perspectiva mea- tot un soi de act criminal, acceptat tacit și de către cei care s-ar putea opune, dacă le-ar păsa…
Surorile nu au intervenit în viitor, ci doar au privit viitorul, de undeva de sus, ca spectatoare. Nu se înțelege așa? Voi mai citi încă o dată. 🙂
Îți mulțumesc din toată ❤ și te îmbrățișez cu drag, Diana!! ❤❤
ApreciazăApreciază
A fost convingătoare pledoaria pentru englezisme, eu îi dau dreptate 😀
Mi-a plăcut mult! Dar iar a fost prea scurt 😳
ApreciazăApreciază
Eu m-am temut să nu fie prea lung…, fiindcă nu am învățat încă să sintetizez 😀 da’ amu, m-am liniștit! Pledoaria aceea, în timp ce o scriam, mă convingea și pe mine 😀😀 Daaa, până s-o compun, nu eram nici eu, prea convinsă… la fel ca Diana din poveste. 🙂
Îți mulțumesc din suflet! 🤗❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt ani de zile de cand amestec cuvintele in minte, nu numai din engleza. Cand le scriu, mai incerc sa controlez procesul, iar din fericire, cei cu care conversez mai des nu se grabesc sa ma judece. Am totusi un vocabular destul de dezvoltat in romana incat sa pot sa imi caut termenii potriviti, chiar si in viu grai, daca nu ma grabesc mult prea tare. Cei mici nu au de unde sa aiba un astfel de vocabular extins, care se obtine dupa ani de lecturi, deci e firesc cumva sa umple aceste „gap”-uri asa cum pot si sa inlocuiasca dupa voia inimii. 😛 <––Folosit intentionat. 😛 Solutia e mai multa lectura in limba romana. 🙂
ApreciazăApreciază
În ce mă privește, mă străduiesc să nu folosesc și cuvinte englezești, însă un văr de-al meu mi-a zis odată că par a fi venită în vizită, cu mașina timpului, din alte vremuri, muuuult mai vechi. 😀 Și să nu mă înțelegi greșit, nu-i judec pe tinerii care vorbesc… pe limba lor 😉 ci doar am un regret, că limba română devine astfel din ce în ce mai săracă, pierzându-se multe cuvinte. Dar accept că aceasta este evoluția firească, în era internetului. 🙂
Îți mulțumesc mult, Ana! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt numai tinerii care folosesc cuvinte englezesti de vina pentru asta. Sunt multi adulti care, desi folosesc numai cuvinte romanesti, au un vocabular destul de limitat si nici asta nu ajuta. De aceea, repet: cred ca o solutie foarte buna pentru toata lumea este lectura.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lectura, dar și scrisul, care ne antrenează gândirea, când ne obligă să căutăm tot mai multe sinonime pentru a evita repetițiile. Sigur că e important să mai găsim și timp pentru amândouă, dar aceasta e o chestiune de priorități, până la urmă. Îți mulțumesc, Ana, pentru că ai pus punctul pe i! 🙂
Te îmbrățișez și-ți doresc o zi cu lecturi plăcute și -de ce nu?, cu și mai multă inspirație la scris! Blogul tău este pentru mine o oază de relaxare, despre orice ai scrie tu pe acolo, fiindu-mi tare drag să te citesc! ❤ (chiar dacă nu comentez întotdeauna, fiindcă la unele, cum e și fotbalul, nu mă pricep deloc)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc tare mult, Cri! ❤ Spor la toate si mai ales la relaxare, doar e duminica!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 Guilty as charged! … apropo de tinerii (si nu numai) care nu se mai ostenesc să-și traducă păsăreasca. Altfel, ai o mică greșeală acolo. Se zice ”I rest my case”. Sau ”You get my point”, dar cred că pe prima ai vrut s-o folosești, deși ți-a ieșit o combinație între cele două. În orice caz, dialogul lor de dinainte să se teleporteze a fost foarte amuzant. 🙂
ApreciazăApreciază
😀 Nu-mi suna prea bine, iar acum știu și de ce, datorită ție. Da, la I rest my case mă gândisem și voi modifica imediat. 🙂 Îți mulțumesc din suflet, Jo! Atât pentru corectură, cât și pentru compliment, care mă bucură nespus! ❤
ApreciazăApreciază