Când gândurile-mi zboară, alene, într-un timp trecut
Și-aș vrea să iau iar totul -curat și clar- de la-nceput,
Pășesc cu mintea într-o poiană cu multe flori micuțe, albe,
Cu fluturi, ce-s ca neaua și zboară-n șir, creând lumină-n salbe.
*
Ș-odată ajunsă-n poiana cea plină de soare,
Îi fac loc, în gândul meu, și unei zâne călătoare,
Care-i mereu acolo, c-o pălărie-n ton,
Pe păru-i roșiatic purtată de bonton.
M-așteaptă și mă-ntreabă, de fiecare dată:
-Ce s-a-ntâmplat de ai tu, iarăși, mintea tulburată?
Și îi răspund -mai mereu- că mi-am adus aminte
Cum am greșit, cândva, doar neluând aminte.
*
-Ba ai luat, ea îmi răspunde. Amintește-ți bine
Și iartă-te că ai ales cu inima! Să nu-ți fie rușine,
Că ai crezut într-o prietenie ce-ți părea adevărată
Și ai sperat că ar fi sinceră, sau pură, făr- de pată.
*
Ș-ai adus în povestea voastră tot soarele din tine,
Ce-a luminat feeric, chiar și așa, printre suspine.
Nu îl lăsa să apună, acum, când s-a sfârșit un vis,
Care nicicând n-avea să se preschimbe-n Paradis.
*
Povestea ta se scrie-n continuare, din gânduri și cuvinte.
Tu ții condeiul, tu-ți alegi visul, așa că ia mai bine aminte!
Compune mai frumos decât altcineva creat-a vreodată
Un basm ce amintire fi-va și-ncă una dorită, minunată!
*
Atât îmi spuse zâna ș-apoi privirea-și îndreptă către o floare,
Pe care n-o culese, ci o lăsă frumoasă, să se bucure de soare.
Iar eu, cu forțe proaspete, ieșit-am din acel mirific vis,
Pentru a-mi crea -aievea și din fapte- propriul Paradis.
Fericirea dintr-o clipă 
10 răspunsuri la „În poiana cu Lumină”
Ce poiana frumoasa
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, Gia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E descoperirea zilei! Mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu îți mulțumesc, Roxi! M-ai emoționat cu cuvintele tale..! ❤
ApreciazăApreciază
Frumos zice Zâna. Să mergem înainte, să nu renunţăm aşa uşor! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa să facem, Potecuță! 🙂
Îți mulțumesc! (Și de astă dată, tot imaginea m-a inspirat. 😉 )
Te îmbrățișez! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Important e sa nu renuntam, sa incercam. E foarte bine sa te retragi uneori intr-un loc de unde sa iti iei forta pentru noi incercari.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Într-adevăr, Ana, e important să nu renunțăm, orice ar fi. Cuvintele tale mi-au amintit de altele, ale unui prieten de pe Facebook, preot, ce are ca mesaj de întâmpinare „Să renunți e ușor, mai greu e să reziști”, sau ceva similar, dar asta e ideea de bază. Pesemne, a scris așa pentru enoriașii săi. 🙂
Da, este foarte bine să ne retragem doar, măcar în propria minte, cum am făcut eu și am povestit apoi, în aceste versuri.
Îți mulțumesc mult, mult! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de simplu ar fi dacă ne-am scrie fiecare scenariul propriei vieți și chiar ar deveni realitate. 🙂 Dar, oricum, îmi place finalul optimist al versurilor tale. ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Jo, chiar tare bine ar fi, sau ne-ar fi, de am putea să fim -cu adevărat- arhitecții propriului destin. În teorie, după cum spun și versurile mele, e… simplu! Când urmează să mai și aplicăm, vedem că nu-i chiar așa. 🙂 Îți mulțumesc din suflet! ❤️
ApreciazăApreciază