În acea seară, când cele trei surori merseră la culcare, rămas singur în camera de zi, Mițu se transformă din nou în Phoenixul care era și-și luă apoi zborul pe fereastra ce se deschise larg în calea sa, închizându-se la loc, de îndată ce el trecu de aceasta, pierzându-se după aceea în zare.
În casa de peste drum, la un geam, stătea o fetiță, care surprinse -uimită- momentul acela încărcat de magie și privea acum fix la punctul de pe cer în care Phoenixul dispăruse cu totul din fața ochilor săi.
-Bia, culcă-te și tu, altfel mâine te vei trezi iar tare-tare greu!
-Vio, dacă ai ști… Am văzut un Phoenix, ce a ieșit pe fereastra casei de peste drum și s-a pierdut apoi în zare!
-Ai ațipit și ai visat, surioară! Și dacă mai stai mult acolo, vei adormi la loc și -cine știe?- poate că și un unicorn ți se va arăta! Hai, culcă-te… și în pat, te rog, altfel nici eu nu voi putea adormi, fiindcă stau acum cu grija ta…
Bianca îi dădu dreptate surorii sale gemene, doar știa și ea, la cei 11 ani ai lor, că Phoenixii există doar în cărțile de povești, sau în ecranizările acelea fanteziste. Așa că se băgă în pat, urmând sfatul Violetei, și ațipi pe dată. Și avu un vis, pe cât de straniu, pe atât de frumos. Se afla într-o lume plină de magie, cu zâne, spiriduși, ba și un Phoenix era pe acolo, iar pe acesta ea îl privea ca pe un frate bun.
În acea clipă, Bia se zări într-o oglindă mare și descoperi că… și ea însăși era tot o pasăre Phoenix, iar bucuria descoperirii îi fu într-atât de intensă, încât emoția resimțită atunci o și trezi.
Afară, tocmai se crăpa de ziuă și fata noastră, privind către fereastră, îl văzu pe motanul Mițu, care o privea fix în ochi și tot dădea semne că ar vrea să intre la ele în cameră. Vio încă mai dormea, așa că Bianca merse tiptil până la geam, pentru a nu o trezi pe sora ei, îl deschise încet, încet de tot, iar Mițu și intră repede, așezându-se pe caloriferul ce era cald încă, fiind un aprilie cam friguros.
Fetița noastră închise degrabă fereastra și îl luă apoi în brațe pe vizitatorul ei, care nu numai că o lăsă, dar și începu a toarce, la scurt timp după aceea, în timp ce ștrengărița noastră îl mângâia, încântată că are acum un nou prieten și încă unul atât de cuminte, pufos și drăgălaș.
Fiindu-i încă somn, Bianca-și închise un pic ochișorii, dar și adormi apoi, pe dată. În vis, motanul din brațele sale o privea și atunci, fata auzi o voce caldă ce-i părea și tare cunoscută:
-Mă bucur să te regăsesc, surioară! Într-o altă viață (cred că pot spune așa, deși-i tot asta), tu și cu mine am fost fost păsări Phoenix și frați buni. Iar apoi, eu am devenit călăuză și tu ai renăscut, sau -mai bine zis- te-ai reîntrupat. Știu că nu îți amintești nimic din ce îți spun, dar în curând, vei cunoaște trei surori vrăjitoare și acestea te vor primi cu brațele deschise în viețile lor, ce se vor întrepătrunde prin magie cu a ta. Și atunci, îți vei și aminti..!
-Îmi voi reaminti… Dar cum de te aud, dragă Motănel, când buzele tale nu se mișcă… nici măcar un pic? Și visul… visul meu dinainte era o… amintire?
-Se numește telepatie, surioară scumpă, căci tu și cu mine, acum, ne auzim gândurile… Și, da, visele ne mai sunt uneori și amintiri! Nu știai?
-Nuuu, dar… Ce minunat!, exclamă Bianca, deși rosti cuvintele acestea în gând, de astă dată.
-Daaa, și vei afla când te vei trezi, surioară, cât de minunat este, cu adevărat..!
***
-VA URMA-
Fericirea dintr-o clipă 
10 răspunsuri la „Un miracol viu (7)”
O! E momentul in care motanel considera ca toti cei implicati (care nu sunt constienti, inca, de rolul lor) trebuie „treziti”.
Am citit in comentarii ca Violeta este „suflet batran”, ceea ce-mi spune ca si ea va avea un rol in povestire pentru ca „spiritualiceste” vorbind, un suflet batran este omul care pare ca a mostentit intreaga intelepciune a lumii (usor exagerat am spus-o) – fiind reincarnat (constient sau ba de acest aspect), un om care simte ca nu face parte din lumea aceasta s.a.m.d.
Abia astept sa ajung „la zi”. ❤️
ApreciazăApreciază
Violeta nu are și amintirile vieților anterioare, ca surioara ei, dar subconștient ea își recunoaște lecțiile de viață și -astfel- reușește să ia mereu decizii înțelepte. 🙂 Până și cuvintele sale, prin care i s-a adresat Biancăi, o arată un fel de… bunicuță în trup de copilă. 🙂
Și da, Violeta are propriul rol în această poveste. ❤️
ApreciazăApreciază
Am ajuns să aştept cu nerăbdare episoadele tale!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bucurie îmi aduc în suflet cuvintele tale, Potecuță! Îți mulțumesc!!❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mițu ar trebui să fie mai atent. Bine că nu s-a speriat biata fată. 🙂 Altfel mă bucur că vom avea mai multe personaje în poveste. Am o întrebare, însă. Violeta este și ea fostă pasăre Phoenix?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu m-am gândit că s-ar speria, Jo, doar Mițu e o creatură ce trezește duioșie în inimi, el fiind un pisoi frumos, blând, o făptură delicată… Crezi că ar fi bine să ofer mai multe detalii în descrierea lui? 🙂 În ce o privește pe Violeta, ea nu-i o ființă magică și mi-am imaginat-o, ca temperament, opusa Biancăi, adică nu o visătoare cum e aceasta, ci ancorată în realitate, matură în gândire, un suflet bătrân. 😉 Voi povesti -la un moment dat- și cum se face că doar una dintre gemene este fermecată.
ApreciazăApreciază
Excelent! De-abia aștept povestea de fundal a gemenelor. Sper că nu mai este nevoie să spun că mă identific cu Violeta. 🙂 Altfel, nu-i nevoie să insiști cu descrierea lui Mițu, deja simt că zboară fire de păr microscopice pe la nasul meu. 🙂 Ziceam că Bianca s-ar fi putut speria de transformarea lui.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bianca nu a văzut transformarea, Jo, ci doar un Phoenix ieșind pe fereastră și dispărând apoi în zare. 🙂 Am intuit că te vei identifica cu Violeta și cred că nu mai e nevoie să-ți spun nici eu că felul tău realist de a fi mi-a inspirat personajul. 🙂 Urmează și povestea gemenelor, dar nu imediat, fiind prinsă (iar) cu evenimente reale (urgente). Îmi pare rău că vei avea de așteptat… Te îmbrățișez! ❤
ApreciazăApreciază
Woot!?!!! Serios? Ți-am inspirat-o pe Violeta?! Ce minunat! Cred că asta-i cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată. ❤️ Cât despre întârziere, nu te grăbi. Graba strică treaba. Așteptăm continuarea cât este nevoie. Spor la treburi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Îți mulțumesc, Jo!!❤
ApreciazăApreciază