Legenda spune că arcanele, sau cărțile Tarotului, nu au fost create pentru a presimți viitorul așa cum sunt acestea privite în zilele noastre, ci -inițial- au avut o menire revelatoare asupra călătoriei sufletului prin această viață terestră.

Astfel, ni se povestește că demult, tare demult, cei mai mari învățați ai acelor vremuri s-au întâlnit pentru a împărtăși tuturor din înțelepciunea adunată de ei și anume în privița acestui traseu al sufletului. Iar mințile lor luminate au ales această formă de cărți de joc, prin care să deslușească generațiilor viitoare toate tainele vieții, pentru că acest cuvânt: „arcană” însemna chiar „taină” în limba lor cea străveche.

Prin urmare, pentru a-și citi în cărți destinul, omul nu are nevoie să le amestece. Nu, ci doar să le cunoască bine semnificația și să mai știe -de pildă- că arcanele majore îl reprezintă – în fapt, fiind niște variante de-ale sale, în evoluția-i spirituală prin destinul ce i-a fost hărăzit.

În primul capitol, am început a vă dezvălui misterul ce-l reprezintă cele dintâi arcane. Iar aici puteți (re)citi tot ceea ce v-am povestit deja.

Continui acum cu celelalte, ce urmează cursul natural al evenimentelor…

După ce am învățat să ne stăpânim atât trupul, cât și mintea, vine momentul în care înțelegem ce este bine și ce nu este, fiindcă vom răspunde acum pentru toate alegerile noastre. Iar Justiția divină ne va răsplăti sau condamna, ținând cont atât de rațiune, cât și de sentimente, după cum și noi am ales, până acum, ghidându-ne după amândouă.

…

Firul narativ al sorții se alege înainte (din fusul timpului) cu Eremitul, care-l reprezintă atât pe omul ce s-a retras din lume fiindcă a ales greșit și viața însăși l-a condamnat la solitudine, dar aceeași carte mai poate fi citită și ca un simbol al înțelepciunii, pentru acel om care a ales să fie corect (atât cu sine, cât și în relația cu celălalt), căci lampa din mâna eremitului simbolizează lumina care s-a aprins acum în mintea omului. Atât într-a celui rău, cât și în a omului bun.

…

Următoarea cămașă spirituală, a zecea, numită Roata Norocului, îl învață pe om că destinul îi este format atât din suișuri, cât și din coborâșuri, ce se succed alternativ și omul înțelege acum că viața nu-i vrea nici binele, nici răul, ci doar își cere tributul, el fiind acela care face alegerile -în continuare- și apoi plătește pentru toate acțiunile sale, bune sau rele, fără excepție.

…

În acest moment, sufletul pășește pe Poarta către societate și conviețuire, cea de-a treia poartă a destinului. (Vă amintiți -din capitolul întâi– că prima a fost poarta copilăriei, iar cea de-a doua, către învățătură.) Trecând pragul celei de-a treia porți, omul are sentimentul că s-ar fi născut pentru a doua oară, fiindcă începe a se maturiza acum și prima sa reprezentare este Puterea, în care vedem cum sufletul i se luptă, sau se joacă, cu leul, după cât de bine și-a însușit omul învățămintele, dar -încă o dată, posibilitățile îi sunt infinite, iar semnul infinitului de deasupra capului său simbolizează tocmai șansa acestui nou început.

…

Următoarea taină, a douăsprezecea, este numită Spânzuratul, pentru că spiritul își schimbă acum perspectiva asupra vieții sale și – fie se simte ca răstignit de aceasta, fie (dacă întoarcem cartea cu susul în jos) a devenit într-atât de înțelept încât plutește, rămânând însă și ancorat de propriul destin. Dealtfel, fiecare arcană are atât un sens pozitiv, cât și unul negativ, iar acestea sunt în funcție tot de alegerile omului.

…

După ce a văzut lumea și din altă perspectivă, sufletul se întâlnește cu Arcana fără nume, a treisprezecea. Aceasta simbolizează o etapă de viață în care omul taie, sau elimină tot ceea ce nu-i mai folosește acum, având un nou și foarte diferit sistem de valori, de acum înainte.

(Unele variante mai noi de Tarot, îi oferă numele de Moartea acestei cărți, fiindcă și doamna cu coasa seceră totul în calea sa. Dar în varianta sa originală, arcana era fără nume.)

…

Acum, este timpul ca omul să cunoască și Cumpătarea, iar acesta este și numele următoarei taine ce i se dezvăluie, cea de-a paisprezecea. Pentru a deveni cumpătat, omul își temperează, curăță și -cumva- alchimizează trăirile interioare, adunându-le mai apoi pe toate într-un același recipient, pentru a-și crea aurul său interior, un deziderat ce i se impune ca etapă superioară a evoluției sale spirituale.

…

Imediat după aceea, însă, se întâlnește cu seducția, reprezentată prin cea de-a cinsprezecea carte, Diavolul, pentru că doar așa omul va înțelege și că răul este o parte din sine însuși.

Fiecare om, oricât de bun, are și o latură întunecată, ce i se dezvăluie numai observându-se pe sine cum își tot păcălește mintea, doar ca să i se asorteze concepțiile, uitând sau ignorând voit tot ceea ce nu s-ar prea potrivi într-un anumit context.

…

În acest moment, omul pășește pragul celei de-a patra porți, Poarta către măiestrie, urmând acum a se și desăvârși pe sine… Iar prima taină ce i se va revela este Turnul, care ne redă întocmai universul său din acel moment, zdruncinat din temelii (de la întâlnirea cu diavolul) și omul se vede nevoit să privească realitatea în față, exact așa cum i se prezintă. Și, până la urmă, el îi mulțumește Cerului că i-a trimis (chiar dacă prin diavol) această minunată revelație.

…

Puritate și vulnerabilitate sunt cele două atribute ce-l caracterizează pe omul ce a supraviețuit prăbușirii din turnul iluziilor sale, iar arcana ce le redă pe acestea este Steaua.

Ia de la capăt reconstrucția sa spirituală, căci -din nou- percepe o altă perspectivă asupra vieții, se simte a fi singur și neîncrezător în trăirile sale.

…

Dar sufletul urmează a primi de acum și inspirație de la cea de-a optsprezecea taină, Luna, căci în drumul său către măiestrie omul are nevoie și de o muză, nu-i așa? Începe a crea, dar în solitudine.

Cei doi câini din imagine reprezintă instinctele noastre primare, dar care sunt acum -parțial- stăpânite (doar unul dintre câini încă mai latră la lună). În acest moment, omul se simte însingurat și neînțeles de către ceilalți oameni din jurul său.

…

Următoarea taină ne dezvăluie Soarele, ce reprezintă capacitatea omului de a se reîntoarce la copilul din sine.

Acum sufletul rememorează dramele din copilărie și se readuce pe sine (copilul de atunci) în prezent.

Face asta dăruindu-și pacea care i-a lipsit în trecut, oferindu-și acea iubire de sine, pentru că a înțeles -în sfârșit- că doar în felul acesta se va putea vindeca.

…

Și astfel, omul ajunge în stadiul acela în care-și schimbă mentalitatea. Judecata îl reprezintă pe omul care stă smerit în fața unei noi conștiințe.

Abia acum el a renăscut (iarăși, dar ca un om nou, reprezentat prin acel copil din imagine) total, fiindcă fără a-și schimba radical gândirea, omul nu se poate reforma pe sine.

Judecata reprezintă și o revelație majoră.

…

Ajungem astfel la ultima arcană ce se numește și simbolizează Lumea, care tocmai s-a născut și -prin această ultimă taină- omul pășește și pe ultima sa poartă, numită Poarta înțelepciunii, devenind acum desăvârșit.

În acest moment, încheindu-și traseul spiritual, (probabil) omul va pleca împăcat către o altă lume, în care el poate că va intra tot pe cea dintâi poartă, a copilăriei. 🙂

… … …

Aceasta a fost călătoria sufletului prin viață, în mod ingenios ilustrată de arcanele majore ale Tarotului.

Dacă ați citit totul până aici, înseamnă că -la fel ca mine- ați fost uimiți de asemănările cu viața reală, ce ni s-au dezvăluit acum, în mod încântător, ca niște revelații.

***

-SFÂRȘIT-