Pe 1 februarie, Diana mi-a pasat această leapșă, iar eu i-am comentat, tot atunci, că a picat cum nu se putea mai bine, întrucât, am împlinit -de curând- un an de blogging și-mi doream -bineînțeles, un articol aniversar.
Ce mi-ar fi plăcut să știu încă de la început?
Voi face și eu tot o listă, fiindcă mi-am propus să învăț să fiu organizată, ca Diana, așa că îi urmez -și de astă dată- exemplul:
1_Mă întorc cu gândul cu o iarnă în urmă și anume în apropierea Crăciunului când, în drum spre casă, am auzit Caravana Coca-Cola cu melodia ei… „Vin Sărbătorile”. V-o amintiți?
Ei bine, melodia mi-a inspirat un articol, dar nu știam -pe atunci- să includ în text și videoclipuri, iar acesta este primul lucru pe care mi-ar fi plăcut să-l știu încă de la început. Pentru că articolul meu ar fi avut de câștigat dacă ar fi inclus și reclama în sine. Doar eu povesteam despre emoția pe care am simțit-o ascultând-o și care mi-a adus chiar lacrimi în ochi -pesemne- de la o amintire, ce încerca să iasă la lumină…
2_Până să-mi creez un blog, nu mai scrisesem altundeva în afara propriului jurnal. Și nu știam că o poveste are niște reguli de scriere. Am aflat despre acestea din comentariul unui alt blogger, student la Litere, care m-a lăudat mai întâi, spunându-mi că-i place stilul meu, după care m-a și îndrumat către un articol, din care am aflat care sunt elementele unei povești, ceea ce mi-a prins tare bine în continuare, ajutându-mă să creez basme ca o profesionistă. 🙂 Și datorită acelui articol, am descoperit pagina De-ale Dianei, pe care m-am bucurat -mai apoi- s-o și urmăresc.
3_Acest punct nu prea are legătură cu bloggingul, dar e un sfat bun și-n mod amuzant exprimat. Este bine de știut, încă de la început să…
4_Cumva legat de punctul al 3-lea, mi-ar fi plăcut să știu că există, chiar și pe WordPress, acei oameni ce se distrează… făcând rău. Și -bineînțeles, să nu pun la suflet, ci să mă concentrez numai pe bucuriile pe care online-ul ni le oferă, cu dărnicie, prin căldura acelor suflete îngemănate, ce ni se dezvăluie astfel prin cuvinte.
Acestea patru sunt lucrurile pe care aș fi vrut să le știu despre blogging și -totodată- despre comunicarea de pe rețelele sociale, încă de la început.
Mi-ar plăcea tare mult să-mi spuneți și voi ce ați învățat scriind pe blog, sau ce v-ați fi dorit să știți mai din timp, dar nu dau leapșa aceasta mai departe, însă o puteți prelua, dacă doriți să vă distrați, spunându-vă și voi povestea virtuală. Eu vă garantez că exercițiul de compunere vă va plăcea! 🙂
Fericirea dintr-o clipă 
30 de răspunsuri la „Ce aș fi vrut să știu despre blogging la început?”
M-am obisnuit oarecum sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu idealizez. In online sunt ca si in offline, poate chiar cu diferenta ca sunt un om mai ponderat, mai retinut. In viata de zi cu zi, fata in fata, daca ma ambalez imi mai scapa vreun porumbel, aici incerc sa gandesc inainte sa scriu. Eu am o personalitate destul de contrastanta, in general, dar nimeni nu poate sa spuna ca am doua fete. Imi expun si imi accept contrastele. Am un temperament coleric din nastere , de multe ori evit discutiile incinse, care nu duc nicaieri. Sunt in acelasi timp un om foarte discret. Si, dupa cum se poate vedea, in momentul de fata se pare ca imi place sa vorbesc despre mine. 😀 Nu judec relatiile care se infiripa in online fiindca sunt si oameni care s-au gasit de minune astfel. Oamenii pot fi falsi si in online, si in offline, cine e fals, e fals oriunde, la munte, la mare sau la New York. Am cunoscut oameni faini in online si oameni mai putin compatibili cu mine, unii sunt de frecventat, iar altii de evitat. De invatat mereu avem ce invata. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate, Ana, de învățat învățăm încontinuu, atât despre oameni, cât și despre relații! 🙂 Mă bucur că ai vorbit mai mult despre tine, fiindcă doar astfel te cunosc și eu mai bine acum și constat că semănăm destul de mult ca personalitate. Da, și eu mă văd contrastantă, iar în privința discuțiilor aprinse, mi-ai amintit de ceva, ce spunea un blogger într-un comentariu de-al său și anume că, în acele momente, nimeni nu ascultă, ci fiecare își urmărește doar ideea sa. De aceea, nu se ajunge niciunde. 🙂 Nu am vrut să spun că judec relațiile online, știu și eu că s-au înfiripat iubiri frumoase pe net, însă, acestea sunt rare și de obicei, majoritatea este în căutare de aventuri, sau terapie cum zice și gluma. Oameni minunați am cunoscut și eu, datorită lor (vouă 🙂 ) sunt încă pe aici, fiindcă mă încântă comunicarea aceasta prin comentarii, din care eu și tot învăț, iar mie tocmai asta îmi place nespus. Sunt genul de om însetat de cunoaștere. Dar și de vorbe bune, gânduri de-ale oamenilor frumoși cu adevărat. ❤
Îți mulțumesc din suflet pentru bucuria cuvintelor tale!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca despre mine vorbesc cel mai bine articolele, indiferent de subiect, dar si poeziile mele – in partea dreapta, categoria My Own Poems. 🙂 Desi se zice, si pe buna dreptate, ca in poezii mai degraba se reflecta fiecare pe sine, cel care a creat poezia e mai mult un catalizator.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Articolele te prezintă ca pe un om căruia îi plac cuvintele și, după cum ai spus mai înainte, le gândești mai mult înainte de a le așterne pe hârtie. 🙂 Da, chiar se simte grija aceasta în a le alege, te exprimi într-un mod tare plăcut cititorului. Voi vizita „My Own Poems”, îți mulțumesc pentru îndrumare! 🙂 Mi-a plăcut cum ai definit poetul, da, cam așa e!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai învățat destul de multe într-un an! Ce mă bucur că ne-am găsit, ești un om a cărui căldură răzbate din cuvintele sale și îmi face tare bine să te citesc ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce cuvinte frumoase îmi scrii, Diana! 🙂 Îți mulțumesc din suflet pentru acestea și cred că nu mai este nevoie să spun că și pentru mine este o mare bucurie că ne-am găsit pe aici! Tare bine îmi face și mie să te citesc!! ❤️
ApreciazăApreciază
Meriți aceste cuvinte 🤗🤗🤗Mulțumesc mult, mă bucur că ne inspirăm reciproc ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din toată inima, Diana! 🤗🤗🤗 Și eu mă bucur mult!❤️
ApreciazăApreciază
❤️❤️❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca păcatul și punctul comun al blog-urilor este vanitatea – fiecare scrie pentru a fi citit. Cred că de aici ar putea pleca o cercetare.
În ce mă privește, am ținut câțiva ani un blog solitar – singura „reclamă” era distribuirea pe FB. La un moment dat, FB mi-a blocat contul folosit exclusiv pentru asta. Abia atunci am descoperit lumea WP.
Dar vanitatea nu cred că o poate nega nimeni.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord, suntem cu toții (mai mult sau mai puțin) vanitoși, cred că nu se poate altfel, e în natura omului să fie concentrat și pe valoarea sa în ochii celorlalți. Iar aprecierile ne bucură, dar și mai mult comentariile, doar atunci având certitudinea că textul ne-a fost și citit. Multe steluțe sunt primite doar din simpatie, sau ca să răspundem la fel, ceea ce pe mine nu mă bucură, ca tot ce-i fals… În privința facebook-ului, am vrut să renunț la acesta, într-un timp, fiindcă pe WordPress mă simt mai… acasă 🙂 însă, doar pe acolo țin legătura cu foști colegi de liceu și de la facultate, ceea ce mă cam ține legată, unii dintre aceștia fiind plecați prin alte țări și doar în felul acesta, mai comunicăm. De fapt, recunosc, la FB, mă mai atrage și divertismentul, sunt unele pagini pe care le răsfoiesc uneori, cu fotografii, pictură, sculptură, arhitectură, care chiar îmi plac. Îmi pare rău pentru contul acela blocat… se mai întâmplă, din păcate. Dar… fiecare rău, cu partea lui de bine, fiindcă lumea WP e mai frumoasă, părerea mea. 🙂 Mulțumesc din suflet pentru aprecieri și cuvinte!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am rîs la 3, deși mai văzusem poza și pe fb 😁
Cît despre blogging, nici acum nu știu cîte-aș vrea, dar, în mare, mi-e suficient pentru a-mi expune gîndurile, ideile, părerile, poveștile 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Era prea reușită zicerea aceea, Issa, așa sub forma unei glume cum e, ca să n-o includ și aici, în text. 😀 Iar în ceea ce privește blogging-ul, și eu la fel ca tine sunt și am fost, încă de la prima scriere. 🙂 Îți mulțumesc!! Te pup! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mult succes pe mai departe cu blogul tau Cri! Si în mediul virtual este ca si în viata reala: întâlnești de toate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din suflet, Magda!❤️
Și, da, este exact așa cum spui, doar aceiași oameni, cu bune și cu rele, suntem și pe aici, la fel ca în viața reală. Te îmbrățișez!! 🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am învăţat, printre altele, dar asta e cea mai importantă, că dacă pleci de la ideea că virtualul e fals, fals vei fi şi tu în relaţia cu cei din acest mediu. Cum vorbesc cu voi, vorbesc şi cu cei pe care-i am în faţă. Mă lipesc uşor de oameni şi când văd o reacţie nepotrivită, mă închid repede-n mine şi nu o înţeleg. S-a întâmplat recent. Dar, şi pe asta am învăţat-o recent, că până acum mă perpeleam să înţeleg de ce, acum pur şi simplu mă debarasez şi îmi îndrept atenţia spre altceva. De ce aş pierde timp? Din politeţe? Nu, eu cu voi vorbesc pentru că vă cred cu adevărat prieteni, atât cât se poate numi prietenie. Dacă nu există comunicare sau e aşa-n doi peri, nu merită insistat.
Îţi doresc ani mulţi şi plini de bucurii pe blogul tău, draga mea!
Te felicit pentru ceea ce faci!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Și eu sunt în virtual, Potecuță, aceeași ca-n viața reală, așa că înțeleg bine ce-mi spui. Și, tot la fel ca tine, mă perpeleam și eu, căutând logica… însă, până la urmă, am înțeles că unii oameni sunt într-atât de concentrați pe ceea ce simt și vor ei, încât nu le mai pasă de ceilalți, pur și simplu. Înțelegând asta, am ales -la fel ca tine- să mă debarasez și-mi îndrept acum atenția în altă direcție. Mă bucur de dialogurile cu cei pe care-i simt și eu cu adevărat prieteni, printre care îmi ești, dragă Potecuță 💕, și mă bucur nespus că ni s-au intersectat drumurile, chiar și doar așa, pe net!
Îți mulțumesc din tot sufletul pentru cuvinte și pentru urarea ta, care e minunată cu adevărat! Te îmbrățișez cu inima!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îţi mulţumesc mult de tot pentru toată căldura din fiecare cuvânt al tău! Te asigur că eşti printre dragii mei dragi! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult-mult drag și… ai înțeles că simțim la fel!! 🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Singurul lucru pe care doresc să-l știu este dacă în spatele Poteci de dor este un bărbat sau o femeie. Nu că ar avea mare importanță… curiozitate feminină. 🙂 Altfel, sunteți prea sensibile… uite că are importanță! Limba română diferențiază genurile. 🙂 Dar n-o luați ca pe o critică. Dimpotrivă, vă admir delicatețea sufletească și mi-aș dori să vă pot apăra de toate relele virtualului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Jo, nu pot lua drept critică aşa ceva. Sensibilitatea mă defineşte şi nu am de gând să renunţ la ea.
Mie mi-ar plăcea să cunosc un bărbat aşa sensibil, sincer. Nu mă interează părerile nimănui legate de astfel de bărbaţi deci da, aş vrea să îl cunosc, oricine ar fi el. Şi aş mai vrea să cunosc un om atât, dar atât de concentrat şi de deştept încât, timp de aproape 8 ani, să se poată da femeie când el e bărbat. Sincer, nu am deloc astfel de calităţi.
Cred că am răspuns prin asta curiozităţii tale. 🙂
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Sincer tot timpul am crezut ca este o doamnă în spatele pseudonimului tău, dar recent, pe undeva, mi s-a părut că cineva se referă la tine la masculin. Poate n-am citit cu atenție. Dar mă bucur că am lămurit problema. Mie-mi plac lucrurile clare, desi am simțul umorului destul de bine dezvoltat. Aș fi zâmbit amuzată dacă-mi spuneai că ești bărbat. Dar să știi că nu sunt de acord că sensibilitatea este specifică femeilor. Dar asta-i altă discuție… In orice caz, Jo nu-i numele meu adevărat, provine de la numele tatălui meu tradus in engleză, feminizat și prescurtat. Iar în spatele numelui Jo este o persoană fără dubii în legătură cu genul ei – feminin, adică, deși la capitolul sensibilitate nu stă tocmai bine. Sau stă foarte bine. Depinde din ce unghi privești lucrurile. 🙂 Mi s-a părut cinstit să fac precizarea având în vedere intrebarea mea de mai devreme, la care îți mulțumesc că mi-ai răspuns.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Dacă te referi la un comentariu de la mine de pe blog, la care am reacţionat poate puţin deplasat, da, cred că ştiu de unde a plecat întrebarea ta. Recunosc, ăla m-a deranjat puţin, dar e altă poveste. Dacă nu e ăla, atunci nu ştiu cine, unde, dar nici nu contează.
Nu, Jo, nu spun şi nici nu cred că doar femeile sunt sensibile. Mă refeream strict la discuţia de mai sus, legată de delicateţea de care spuneai tu, apropo de perpelitul ăsta al meu când cineva reacţionează mai dur faţă de mine. Parcă totuşi un bărbat nu se necăjeşte aşa uşor. Nu toţi. Altfel, ohoo, uneori bărbaţii ne dau clasă.
Şi eu îţi mulţumesc ţie! Şi e tare frumoasă povestea legată de pseudonimul tău. Al meu nu are istorie. Am deschis pagina şi… a venit pur şi simplu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am deschis pagina și… a venit pur si simplu. Asta ar trebui să fie definiția din dicționar pentru talent. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc mult, mult, Jo!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici eu nu am luat-o ca pe o critică, Jo, și pentru că oricum, nu pot schimba cum sunt… dar acum, fiindcă am învățat să nu mai pun la suflet, sau să n-o mai iau personal (mai ales că rareori e) mă bucur că sunt așa. 🙂 Iar eu cred că și tu ești, doar că -la fel- ai învățat să nu mai suferi… Îmi amintesc de cum îmi comentai la „Piano” 🙂 Ei bine, numai un om sensibil ar fi manifestat așa o empatie.❤️
ApreciazăApreciază
Mie mi s-a părut că am fost destul de critică cu Piano… Enzo? Am uitat cum îl chema. Dar știi la cine mă refer. Altfel, nu recunosc nimic. 😀 Dar exact asta-i ideea: să nu pui la suflet. Mă bucur că n-o să mai fi rănită… in spațiul virtual cel puțin.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Critică cu Piano… da, Enzo, ți-ai amintit bine, dar empatică foarte cu… viitoarea lui mireasă.😀 Dar, vorba ta, depinde din ce unghi privești lucrurile.🙂 Îți mulțumesc!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
I-am ținut minte numele de la filmul Povestea incredibilă a lui Enzo (The Art of Racing in the Rain). L-ai văzut? Dacă nu, să nu te uiti. Te-ar face să plângi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să plâng? NU mă uit…😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană