Sursa foto: aici.
Articolul este parte a serialului Miercurea fără cuvinte, găzduit de Zina.
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
…asortată unui gând bun.
& (en español) ** (In English) ** (in italiano) ** (en français)
Fericirea dintr-o clipă 
32 de răspunsuri la „Tăceri colorate de la Amarela”
Franturi de viata. Foarte frumoase fotografii. ❤
Mi-a atras atentia cea de-a treia. Cu zidul 🙂
Happy ww 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa e, Rux, culorile celei de-a treia fotografii sunt fascinante, și mie mi-a plăcut tare mult poza aceea…❤
Îți mulțumesc și îți urez, acum, o zi de joi fericită!!😘
ApreciazăApreciază
Ce deosebite imaginile Amarelei! Si imi plac si apropierile de unele subiecte, observand detaliile.
Tare deosebite! Multumesc, draga Cristina!
Happy WW! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-i așa, Suzana? 🙂 Deosebite mi s-au părut și mie, iar Amarela cred că e fotograf profesionist, fiindcă încadrează bine în obiectiv și surprinde remarcabil chiar și detaliile. 🙂
Îți mulțumesc și eu din suflet, pentru vizită și cuvinte!
O seară minunată îți doresc!!❤
ApreciazăApreciază
Minunate toate! Chiar nu am o favorita, imi plac prea mult toate! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce mult mă bucur, Ana, că-ți plac toate! 😘
Dealtfel, de aceea le-am și adunat în articol, fiindu-mi -la rândul meu- favorite, dintre toate cele pe care le-am văzut la Amarela…🙂 Îți mulțumesc din suflet!! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoase alegeri! Favorita mea: pisica! ♥
Happy WW, Cristina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc, dragă Zina! ❤️
Daaaa, și mie mi-a plăcut tare mult pisica și expresia din privirea sa, specifică felinelor domestice…😉
Happy WW!! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu prea mai intru pe bloguri noi, dar al tau m-a incantat prin imaginile postate. Sunt la superlativ toate! Felicitari!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc din suflet, Floarea! Mă bucură tare mult cuvintele tale!!❤️
De curând, am împlinit un an de blogging, așa că nu mai sunt chiar nouță pe aici, m-am deprins deja cu toate…🙂 Și-mi place mult, i-adevărat, să scriu, să fotografiez, dar și să citesc, ori să admir fotografii de pe la alte bloguri, ca al Amarelei.
O zi de miercuri fericită îți doresc!!😘
ApreciazăApreciază
Multă culoare și pofta de viață! Scara cu caracatița e deosebita, pisica as vrea instant sa o mângâi. 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel și eu, dragă Ina!❤️ Și chiar mi-am imaginat cum ar fi să-mi trec mâna prin blănița ei moale. Iar culorile… eu le ador, îmi e drag să le admir oriunde, percepându-le vii, sau dătătoare de poftă de viață, cum spui tu. Îți mulțumesc frumos! Te pup!!😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumoase sunt! Te face să îţi doreşti să intri puţin în poveste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaaa, exact așa, Potecuță..!❤ De aceea m-am și bucurat când am descoperit blogul Amarelei, iar acum mă plimb cu gândul prin poveștile sale, bucurându-mă de peisaj, ori de câte ori le publică… 🙂 Îți mulțumesc mult! Te îmbrățișez!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îi urmăresc și eu blogul. Fotografii și poezii care te pun pe gânduri…
E interesant oarecum și prin faptul nu poți comenta la nimic, nu are niciun fel de date de contact. Poți doar să dai (sau nu) cu like-ul 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am observat și eu asta și m-am gândit că -pur și simplu- nu-și dorește comentarii, ci doar să dea mai departe frumosul pe care-l surprinde prin obiectivul său..🙂 Însă, cu siguranță, steluțele noastre o bucură… după cum ne bucură și pe noi fotografiile sale 🙂 Mulțumesc pentru gânduri!!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce-aș tăcea a treia poveste colorată!
Și mai e una, am uitat a câta e, pe care aș smotoci-o maxim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O, da, acelea sunt și favoritele mele… și cred că din exact aceleași motive…:)))
Îți mulțumesc mult, Issa!!🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe mine a patra m-a încântat, dar mă îndoiesc că aș întâmpina-o cu tăcere dacă mi-ar ieși brusc în față. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu cred că aș tresări, Jo, și nu fără a-mi zbura atunci și un sunet de pe buze :))) M-a impresionat și pe mine măiestria prin care artistul a reprezentat-o, de parcă ar fi vie și mă întreb oare ce-o fi simțit Amarela, fiindcă ea „s-a întâlnit față în față” cu monstrul marin… 🙂 Apropo, comentariul tău de la jocul neuronilor mi-a inspirat titlul acesta 🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am remarcat și mă bucur. Mai reușesc și eu o figură de stil din când în când, nu numai voi, poetele. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mi-ar plăcea să pot scrie și eu atât de bine ca tine, Jo! Am încercat o traducere și am constatat că nu-i deloc ușor, ci dimpotrivă. 🙂 Iar povestea aceea pe care ai scris-o despre întâlnirea din 2071 mi s-a părut mult mai reușită decât a mea. Apropo, eu chiar spun „Scuze!” dacă mă ciocnesc de cineva pe stradă :))) (mi-am amintit acum că m-ai ghicit bine) ❤
ApreciazăApreciază
Te alinți. Dacă stai să te gândești bine, cel mai important pentru o traducere este să cunoști foarte bine limba țintă, în cazul nostru româna. Iar română știi. Povestea întâlnirii noastre este șmecheră, în sensul că am eludat întâlnirea propriu-zisă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cam ai dreptate și dacă n-ar fi fost pandemia, poate că ne-am fi văzut și-n realitate, sau poate că tot nu. 🙂 De obicei, trecerea din on-line în realitate este dezamăgitoare, fiindcă pe aici suntem cu toții (aproape) perfecți. 😀
ApreciazăApreciază
Nici o șansă să ne vedem indiferent de starea de sanătate a națiunii. 🙂 Din păcate nu sunt deloc sociabilă. Dar la nivel imaginativ, stau adesea de vorba cu tine și cu Issa și cu toți oamenii dragi. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nesociabilă sunt și eu, așa că te înțeleg perfect, Jo! 😀 Și râd pentru că -fără să ne fi văzut reale- nu putem ști cine sunt acei „oameni dragi”. Lasă că nici dacă ne întâlnim nu putem ști dacă este chiar cel/cea cu care am stat la povești, sau altcineva, care mai scrie sub pseudonimul său, ori îi e doar un amic 🙂 … Înțelept e, cum spunea o cunoștință de-a mea, să despărțim total cele două lumi, cea virtuală fiind -de fapt- o lume a imaginației noastre. 🙂
ApreciazăApreciază
Exact! Le despărțim total! Oricum sunt mai simpatică în lumea virtuală decât în realitate. 🙂 Așa că nu pierzi nimic. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Me too 😉
ApreciazăApreciază
Wait! Mi-a scăpat ceva. Crezi că nu-ți dai seama dacă un om ți-e drag sau nu fără să-l întâlnești? Aici nu sunt de acord cu tine. N-are nici o legătură cu aspectul fizic. Dacă îți place cum gândește și cum se exprimă o persoană cred că poți s-o îndrăgești și fără s-o vezi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îndrăgești imaginea pe care ți-ai format-o în propria minte, Jo, și pe care ai asociat-o apoi acelui om, nu pe omul în sine, asta-ți spun. Și sigur că nu mă refer la aspectul fizic, ci doar la nivel spiritual. Pe net pot fi Happy, iar în viața de zi cu zi, Grumpy… Și asta pentru că netul mă amuză, iar realitatea este tot dramatică. Noi toți suntem mult mai simpatici aici decât în realitate. 🙂
ApreciazăApreciază
Pe undeva îti dau dreptate. Practic nu poți să cunoști cu adevat o persoană decât dacă locuiești cu ea. Noi două, de exemplu, nu vom locui niciodată împreună. La o întalnire de o oră pot fi o dulcică. Exact cum poți fi altcineva in mediul online. Mă gândesc, totuși, că dacă o persoană este în mod constant, timp de luni de zile… dulcică (for the lack of a better word 🙂 ) online, cumva asta reflectă realitatea. Acestea fiind spuse, sa stii ca faci impresie buna in virtual. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă nu ar exista pe lume actori, aș fi de acord cu tine, căci online-ul este -până la urmă- tot o scenă. Dar te înțeleg ce spui, sau ce-ți dorești pentru o lume mai bună. 🙂 Și tu faci o impresie foarte bună în virtual…❤
ApreciazăApreciază